Mărturisiri de credinţă:

Mărturisirile Separatiştilor Baptişti Englezi

  

O mărturisire adevărată, 1596

 

 Din 1562, exilaţii olandezi de pe pământ englez se pare erau în număr de 30.000; dar elementul anabaptist din rândul acestora rămâne neştiut, dat fiind faptul că sub domnia Elizabethei I pedeapsa cu moartea îi aştepta pe cei care aveau convingeri şi sentimente anabaptiste. Aceste sentimente, totuşi, par să fi pătruns în domenii din viaţa englezilor, chiar şi acolo unde anabaptiştii înşişi nu apar, iar apoi ele au devenit parte a sistemului de gândire al oamenilor în general, culminând prin exprimarea gândirii radicale a sfârşitului secolului al şaisprezecelea şi începutului secolului al şaptesprezecelea din Anglia.

 

Este dificil să evităm concluzia că interpretarea scripturilor de către anumiţi englezi privind chestiuni precum doctrina unei biserici pure, a libertăţii de conştiinţă, a botezului credincioşilor, a autonomiei congregaţionale şi a separării bisericii de stat duce cu gândul la infiltraţia anumitor idei anabaptiste. La acest caz ideatic a ajuns Robert Brown, un enoriaş, în 1850, atunci când a început. În partea olandeză a oraşului Norwich, Robert Brown şi Robert Harrison au lucrat împreună la teoriile congregaţionale fără a arăta vreo îndatorare morală, de conştiinţă, faţă de influenţele anabaptiste.

 

Experimentul său a eşuat, iar oamenii lui au fugit în Olanda, unde gruparea s-a desfiinţat, iar Brown însuşi s-a conformat, ulterior, cerinţelor Bisericii Anglicane. Totuşi, ideile separatiste nu au încetat. Doi lideri ai unei proaspete biserici separatiste, Henry Barrowe şi John Greenwood, au fost întemniţaţi în 1586, dar în 1589 ei au trimis din închisoare un simplu crez bisericesc intitulat  A Trve Description ovt of the Word of God, of the visible Church, (O descriere veridică, după Cuvântul lui Dumnezeu, a bisericii văzute). Crezul în sine nu a produs îngrijorare prin chestiuni doctrinare, odată ce congregaţia deja susţinea, în opinia unora, punctele de vedere calviniste.

 

În vara anului 1593 a existat o schimbare a politicii guvernamentale faţă de separatişti. În timp ce conducătorii lor au rămas în închisori, dizidenţii au părăsit Anglia în favoarea Olandei. Majoritatea emigranţilor au ajuns în Olanda în 1595, iar acolo biserica lor a fost rânduită iarăşi. Dorind să îşi facă limpede cunoscută poziţia doctrinară şi ecleziologia, ca prevedere în faţa posibilelor atacuri, biserica a pregătit în 1956 un nou crez, a cărui titlu în varianta prescurtată este A Truve Confession (O mărturisire adevărată). Cele şapte Biserici Particulare Baptiste din Londra au întrebuinţat această mărturisire ca model atunci când şi-au schiţat prima confesiune, cea din 1644. Astfel, Mărturisirea Separatistă a intrat în viaţa baptistă.

 

A TRVE CONFESSION (O mărturisire adevărată)

 

O MĂRTURISIRE ADEVĂRATĂ A CREDINŢEI ŞI O UMILĂ ÎNŞTIINŢARE DE LOIALITATE, pe care noi, supuşii Majestăţii Sale, în mod fals numiţi brownişti, o ţinem în faţa lui Dumnezeu şi o înfăţişăm Majestăţii Sale, precum şi tuturor celor care sunt cu noi întru Domnul. Am rânduit-o în articole sau opinii, pentru mai buna şi mai lesnicioasa înţelegere de către cei care o vor citi. Şi o facem publică pentru a fi deschişi faţă de acei necreştini ce ne ponegresc de erezie, schismă, mândrie, îndărătnicie, neloialitate şi celelalte de care potrivnicii noştri de pretutindeni ne învinovăţesc.

 

Credem cu inima şi mărturisim cu gura.

 

1. Există doara un singur Dumnezeu, un singur Hristos, un singur Duh Sfânt, o singură Biserică, un singur adevăr, o singură Credinţăb, o singură Lege a supunerii pentru toţi creştinii, de oriunde.

a Deut. 6, 4. Has. 13, 4. Marcu. 12, 29, 32. Efes. 4, 4. 5.6. I Cor. 12, 13.

 bRom. 16, 26. I Cor. 4, 17. & 16. I, Gal. 1,8. 9.

2. Dumnezeu este Duh, a cărui fiinţă vine de la Sine, şi şi-a dat fiinţă, dând rânduială şi durată tuturor celorlalte lucruri, El Însuşi fiind veşnic, cel mai sfânt, nemărginit în toate felurile, în măreţie, înţelepciune, putere, bunătate, dreptate, adevăr şi celelalte. Iar în Dumnezeul Suprem există treig persoane distincte, hco-eterne, egale şi de aceeaşi naturăk, fiind toate din şi ale aceluiaşi Dumnezeu, iar astfel nu divizate, ci distincte una de alta prin cele câteva proprietăţi specifice şi individuale: 1Tatăl al niciunui, Fiul zămislit al Tatălui dintotdeauna, Sfântul nDuh provenind de la Tată şi Fiu înainte de începuturile tuturor lucrurilor.

cIoan. 4, 24. dExod. 3, 14. Esa. 43, 10, II. eRom. II, 36. Act 17, 28. Gen. i. t I tim. I, 17. Reu. 4, 18. Esa. 6, 3. and 66. I. 2. Psal. 145, 3. 8. 9. 17. & 147. 5. Rom. 1, 20. g 1. Joh. 5, 7. Mat. 28, 19. Hag. 2,5. 6 Evr. 9, 14. hPro. 8, 22. Joh. 1. 1. Evr. 9, 14. iPhil. 2, 6. Joh. 5, 18. Efe. 4, 4. 5. 6. kJoh. 10, 30. 38. I Corint. 2, 11. 12. Evr. I, 3. l Joh. 5, 26. I Cor. 8, 6. mJoh. 1, 14. 18. & 3. 16. Mica. 5, 2. Psal. 2, 7. n Joh. 14, 26. & i. 16. Gal. 4, 16.

3. Dumnezeuo s-a legiuit pe Sine prin rânduirea veşnică a tuturor lucrurilor, chiar şi prin cele mai neînsemnate detalii ale fiecărui lucru, înfăptuindu-le şi aşezându-le potrivit poveţei propriei Lui voinţe, întru lauda şi preaslăvirea numelui Său. Şi rânduind pe cele mai sus-puse creaturi ale lui Dumnezeu întrup Hristosq, înainte de întemeierea lumii şi potrivit bunăvoinţei vreriis Sale, el a uns câţiva oameni şi îngeri pentru viaţa veşnică ce fi-vat căpătată prin Isus Hristos, întru laudav şi gloria slavei Lui. Iar pe de altă parte, aşijdereaw ca şi înainte, potrivitx scopuluiy Său a rânduit alţi oameni şi îngeri întru chinurile veşnice, ce se vor înfăptuiz din cauza propriei lor nelegiuiri şi întru lauda dreptăţii Sale.

oEsa. 46, 10. Ro. 11, 34. 35. 36. Act. 15, 18. & 2, 22. Gen. 45, 5. 6. 7. 8. Mat. 10, 29, 30. and 20. 15. Eph. 1, 11. pEph. 1, 3. 4. 11. q ibid & mat. 25, 34. r Eph. 1, 5. Rom. 9, 11, 12, 13. Mal. 1, 2. 2, Tim. 1, 9. sAct. 13, 48. Eph. 1, 4. 5. 1.Tim. 5. 21. Mat. 25, 31. 34. t Ephes. 1, 5.7. 10. Col. 1, 14. 17. 18. 19. & 2. 10. Rom. 8. 19. 30. Rev. 19. 10. v eph. 1, 6 to 9, 11. w Jud. ver. 4. x Rom. 9, 11. 12. 15. 17. 18. with Mal. 1, 3. Exod. 9. 16. y Jud. ver. 4, & 6. ro 9, 22. Mat, 25, 41. z 2. Pet. 2, 12. 2. Cor. 4, 3. 4. 1 pet. 2, 8. joh. 3. 19. & Pro. 16, 4. rom. 2, 5. and 9. 22.

4. La eînceput, Dumnezeu a făcut desăvârşit din nimic toate lucrurile: şi a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, în virtutea şi sfinţenia adevărului. Acelef căi drepte au fost apoi părăsite de Şarpe pe care Satana l-a folosit ca instrument al lui şi al îngerilor lui, cu care a păcătuit mai înainte şi nu au preţuit rangul lor de la început, meritându-şi ca atare locul; mai întâi Evag, apoi Adam prin nesăbuire, au căzut voit şi deliberat în nesupunere şi încălcare a poruncii lui Dumnezeu. Pentru care moartea a început a domni peste toţi: peste noi şi aşijderea chiari peste urmaşii noştri, care nu au păcătuit, dar după felul încălcării lui Adam, aşa cum a fost de fapt; toţi suntemk astfel de la căderea lui Adam, zămislit după chipul şi asemănarea Lui, fiind rânduiţi şi născuţi în inegalitate, şi prin fire copii ai mâniei şi slujitori ai păcatului, supuşi morţii şi tuturor calamităţilor de pe lumea asta şi păcatelor noastre.

cGen. r. Col. 1, 16. Esa. 45, 12. Heb. 11, 3. Revel. 4, 11. dGen. 1, 26. 27. Eph. 4, 24. Eccles. 7, 31. eGen. 3,1. 4. 5. 2. Cor. 11, 3. Joh. 8, 44. f2. Pet. 2, 4. Joh 8, 44. Jud. 6. gGenes. 3, 1. 2. 3. 6 1. Tim. 2, 14. Eccles. 7, 31. Gal. 3, 22. hRom. 5, 12. 18. 19. and 6. 23. with Gen. 2, 17. iRom. 5. 14. and 9, 11. kGen. 5, 3. Psal. 51, 5. Eph. 2, 3.

5. Astfel toată omenirea fiind decăzută şi devenind îndeobşte morţi întru păcat şi supuşi mâniei veşnice a lui Dumnezeu, deopotrivă prin păcatul originar şi prin cel de acum; cei 1aleşi sunt izbăviţi, degrabă înălţaţi şi salvaţi, nu prin ei înşişi, nici prin faptele lor, cu atât mai puţin putându-se vreun om prin sine: ci pe deplin numai prin Dumnezeu, prin slava şi mila Sa neîngrădite şi prin credinţa în Isus Hristosm , care este dat de Dumnezeu nouă întru înţelepciune şi virtute şi cucernicie şi mântuire, toate potrivit celor ce au fost scrise: cel ce s-a bucurat, să se bucure întru Domnul.

1Gen. 3, 15. Eph. 2, 4. 5. Gen. 15. 6. with Rom. 4, 2. 3. 4. 5. and 3. 24. 25. 26. Joh. 3, 16. m 1. Cor. 1, 30. 31. Phil. 3, 8. 9. 10. 11. Jir. 23. 5. 6. and 9. 23. 24.

6. Astfel că, prin urmare, doar prin viaţan veşnică se poate cunoaşte singurul şi adevăratul Dumnezeu şi cel pe care El l-a trimis pe lume, Isus Hristos. Şi cei asupra cărora, dimpotrivă, Domnul îşi va revărsa mânia prin focul învăpăiat, aceia nu-L vor afla pe Dumnezeu, cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos.

nJoh. 17, 3. and 3 36. Jir. 31, 33. 34. o 2. Thes. 1, 8. Eph. 1, 6. joh. 3, 36.

7. Această legiuire a cunoaşterii şi supunerii, privind pînchinarea şi slujirea lui Dumnezeu şi a tuturor celorlalte datorii creştineşti, nu sunt părerir , ticluiri, legi sau constituţii ale oamenilor, ci cuvântul scris al nepieritorului Dumnezeu, conţinute în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament.

p Exod. 10, 4. 5. 6. Deu. 4, 2. 5. 6. Gen. 6, 22. Exod. 39, 42. 43. 1. Chron. 28. 19. q Psal. 119. 105. r Esa. 29, 13. Mat. 15, 9. Joh. 5, 39. 2. Pet. 16, 19. 2. tim. 3, 16. 17.

8. Prin acest cuvânts, Isus Hristos a dezvăluit tot ceea ce Tatăl Său a gândit că ne este necesar să ştim, să credem şi să respectăm pentru a ţine rânduiala lăsată de persoana Luit şi îndatoririle întruv care toate făgăduielile lui Dumnezeu s-au făcut şi prin care spunem Amin pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin noi înşine. 

s Deut. 18, 18. Joh. 1, 18. & 15, 15. & 4. 25. Act. 3. 22. t the whol Epistle to the Hebr. throughout, & 2. Cor. 1, 28.

9. Legat de persoana Sa, Domnul Isus, despre carex Moise şi Proorocii au scris şi despre care Apostolii au predicat, este nepieritoruly Fiu al lui Dumnezeu, cu zămislirea Sa eternă, cu strălucirea slavei Tatălui Său şi cu forma întrupată a persoanei Lui; din aceeaşi esenţă, egal şi aidoma veşnic, la fel de Dumnezeu cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, prin care a făcut lumea, prin care a susţinut şi condus toate lucrările pe care le-a făcut; care, de asemenea, când soroculz a venit, a fost zămislit ca om din femeie, din Tribula lui Judah, din seminţiab lui David şi Avraam, prin mijlocirea Mariei, preacurata Fecioară, prin Sfântul Duh pogorât asupra ei şi prin blagoslovirea ei preaînaltă; şi a fostc în toate lucrurile precum a fost în noi, doar  înafara păcatului.

x Luk. 24, 44. Joh. 5, 46. Act. 10, 41. 43. y Pro. 8, 22, mica. 5, 2. Joh. 1, 1. 2. 3. Heb. 1. Collos. 1, 15. 16. 17. z Gal. 4, 4. Gen. 3, 15. a Heb. 7. 14. Revel. 5, 5. b Rom. 1, 3. Gen. 22, 18. Mat. 1. 1. etc. Luk. 3, 23 etc. Esa. 7, 14. Luk. 1. 26. 27. etc. Hebr. 2, 16. c Heb. 4. 15. Esa. 53, 3. 4. 9. Phil. 2, 7. 8.

10. În privinţa funcţiei sale, El singur este mediatorul Noului Testament, chiar al veşnicului Legământ al slavei dintre Dumnezeu şi om, pentru a fi desăvârşitul şi deplinul eProroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu pentru totdeauna.

d 1. Tim. 2, 5. Heb 9. 15. & 13. 20. Dan. 9 24. 25. e Deut. 18, 15. 18. Psal. 110. 4. Psal. 45, Esa. 9, 6. 7. Act. 5. 31. Esa. 55. 4. Heb. 7, 24. Luk. 1, 32, 33

11. Elf a fost dintotdeauna, prin voia şi autoritatea deplină a Tatălui, în rânduială cu omenescul Său din pântecele mamei, numit şi separat de ea, dăruit cu toate harurile necesare pe deplin şi din belşug, aşa cum esteg scris; Dumnezeu îşi are Duhul în el în mod nemărginit.

f Pro. 8, 23. Esa. 42, 6. & 49. 1. 5. and 11, 2. 3. 4. 5. Act. 10. 38. g Joh. 3. 34

12. Aceastăh funcţie a Sa, de a fi Mediator, adică Proroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu, îi este rânduită Lui, astfel că nici în deplinătate, nici în parte ea nu poate fi trecută de la El la oricare altul.

h 1. Tim. 2, 5. Heb. 7. 24. Dan. 7. 14. Act. 4, 12. Esa. 43, 11. Luk. 1, 33.

13. Privind Profeţia Sa, Hristos a dezvăluit desăvârşit din spusele Tatălui Său, întregul cuvânt şi deplina vrere ale lui Dumnezeu, care le sunt necesare slujitorilor Lui, cele pentru toţi sau pentru fiecare în parte, pentru a cunoaşte, a crede şi a se supune. Astfel a grăit şi a lămurit Bisericii Sale în vrerea Sa, numai prin slujitorii şi mijloacele Lui, şi niciodată prin vreun servitor mincinos1

i Deu. 18, 15. Act. 3, 22. 23. 24. Mat. 3, 17. Joh. 1. 18. & 17. 8. Eph. 1. 8. 9. 2. Tim. 3. 15. 16, 17. k Pro. 9, 3. Joh. 13; 20. Luk. 10. 16. Mat. 10. 40. 41. Deu. 33, 8. 10. 1 Mat. 7, 15. 16. & 24. 23. 24. 2. Pet. 2. 2. Tim. 4. 3. 4. Rom. 10, 14. 15. ier. 23, 21. 2. ioh. 10.

14.În privinţa Preoţiei Salem , fiind sfinţit, El a apărut deodată pentru a înlătura păcatul, oferindu-se şi sacrificându-se pe Sine; iar prin acest sfârşit a împlinit şi a suferit toate acele lucruri, prin intermediul cărora Dumnezeu prin sângele Lui de pe cruce, într-un sacrificiu ce a fost primit, ar putea să se reconcilieze cu aleşii Lui. Iar fiindn dărâmat zidul ce ne despărţea şi fiind terminate şi îndeplinite ritualurile legiuite, de întristare şi de serbare, este acumo intrat drept cel mai sfânt dintre Sfinţi chiar în ceruri, şi prezenţă a lui Dumnezeu, stând acolo pentru noi, de-a dreapta Maiestăţii, apărând în faţa Tatălui pentru a face mijlocirea şi astfel să ajungă la Tronul slavei printr-o cale nouă şi vie. Şi nu numai atât, dar a făcut poporului său op casă duhovnicească, o cucernică Preoţie, pentru a oferi sacrificii duhovniceşti1 , pe care Dumnezeu să le primească prin El. Nici Tatăl nu ar fi primit şi nici Hristos nu ar fi oferit vreun alt sacrificiu, altă închinare sau alţi închinători.

m Joh. 17, 19. Heb. 5, 7. 8. 9. & 91 [9. 26] i. Esa. 53, Ro. 5, 19. 1. Pet. 1, 2. Collos. 2, 20. Eph. 5, 2. n Eph. 2, 1. 4. 15. 16. Heb. 9, & 10. o Heb. 4, 24. 16. & g. 24. and 10. 19. 20. * Rom. 3, 34. p 1. Pet. 2, 5. Rev. 1, 5. 6. and 8. 3. 4. Rom. 12, 1. Mar. 9, 49. 50. Mal. 1, 14. Joh. 4 23. 24. Mat. 7, 6. 7. 8. Esa. 1, 12. etc.

15. Legat de Împărăţie, fiind înălţat, ridicat şi intrat în slavă, aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, având dată toată puterea în Ceruri şi pe pământ; această putere având-o acum peste toţi îngerii şi oamenii, buni şi răi, întru ocrotirea şi izbăvirea celor aleşi, întru pedepsirea şi nimicirea celor ticăloşi5; comunicând şi aplicând binefacerile, virtutea şi roadele proorocirii sale şi Preoţia întru cei aleşi, în numele dezlegării, a îmblânzirii şi a îndepărtării lor de păcat, a îndreptării, a înfierii, renaşterii, sanctificării, ocrotirii şi întăririi în luptele lor spirituale împotriva Satanei, a lumii şi ispitei cărnii şi celorlalte care sălăşluiesc în lume, conducându-şi şi păstrându-şi inimile în adevărata Lui credinţă şi teamă de sfântul Lui duh, pe care odatăt ce li l-a dat, nu l-a mai luat de la ei, ci prin el i-a renăscut şi hrănit în pocăinţa lor, în credinţă, iubire, supunere, alinare, pace, bucurie, nădejde şi celelalte virtuţi creştine, întru nemurire, chiar dacă uneori prin păcat şi ispită, prin delăsare a fost uneori covârşit acest har pentru un timp. Iarăşi, dimpotrivăv, domnind în lume asupra duşmanilor Săi, Satana şi celelalte creaturi ale mâniei; îngrădindu-i, restrângându-i prin măreaţa Sa putere, apărând binele prin împărţirea înţelepciunii şi a dreptăţii, pentru înfăptuirea voinţei sale determinate, pentru a le şti ispitele, cumpenele şi afuriseniile, pentru a-i scăpa pe oameni de gândul destrăbălat, care i-ar ţine în beznă, păcat şi desfrâu, pentru judecată. 

q r. Cor. 15, 4. etc. 1. Pet. 3, 21. 22. Mat. 28, 18, 20. r Josh. 5, 14. Zech. 1, 8. etc. Mark 1, 27. Heb. 1. 14. a Eph. 5, 26, 27. Ro. 5, and 6. and 7. and 8. Chap. Rom. 14, 17. Gal. 5, 22. 23. 1. Joh. 4, 13. etc. t Psal. 51, 10. 11. 12. and 89. 30. 31. 32. 33. 34. Job. 33, 29. 30. Esa. 54, 8. 9. 10. Joh. 13, 1. and 16. 31. 32, with Luc. 22, 31. 32. 40. 2. Cor. 22, 7. 8. 9. Eph. 6, 10. 11. etc. Rom. 11, 29. Gal. 5, 17. 22. 23. v Job. 1, 6. and 2. Chap. 1. King. 22. 19. Esa. 10, 5. 15. Rom. 9, 17. 18. Rom. 1, 21. and 2. 4. 5. 6. Eph. 4, 17. 18. 19. 2. Pet. 3, 3. 1.. Thess. 5, 3. 7. Esa. 57, 20. 22. 2. Pet. 2, the whol Chapter

16. Împărăţia Sa va fi pe deplin desăvârşită atunci când El va veni a doua oarăx în slavă, cu puternicii Săi îngeri, pentru judecată, pentru a aboli orice lege, autoritate şi putere, să pună orice duşman al Său sub talpa Lui, să îi separeu şi să îi elibereze pe cei aleşi de El pentru veşnicie, pentru a pedepsi păcătoşii cu pierderea eternă a prezenţei Sale, pentru a aduna, strânge şi purta pe cei cu dumnezeire cu Sine înspre nemărginita slavă şi apoi pentru a-i duce sus la Împărăţia lui Dumnezeu, chiar la Tatăl, astfel încât slava tatălui să poată fi deplină şi desăvârşită în Fiu, slava Fiului în toate ale lui, iar Dumnezeu să fie în toate.

x Dan. 12, 2. 3. Joh 5, 22. 28. 29. Mat. 25, 31. 1. Cor. 15. 24. Mat. 13, 41. 49. 2. Thes. 1, 9. 10. 1. Thes. 4, 17. Joh. 17, 22. 23. 1. Cor. 15, 28.

17. Între timp, pe lângă domnia absolută în lume, Hristos a avut aici pe pământ o împărăţie duhovnicească şi o cmulţime canonică în Biserica Lui, pe noi, slujitorii săi, Biserică pe care el a luat-o şi a izbăvit-o prin Sine, ca moştenire privilegiată (chiar dacă mulţi ipocriţi îşi fac loc în sânul ei), chemândb şi câştigându-i pe oameni prin puterea cuvântului Său întru credinţă, lepădându-i de necredincioşi, de idolatrie, de falsa închinare, superstiţie, orgoliu, viaţă desfrânată şi de lucrările întunecate; făcându-i o parte a Preoţiei împărăteşti, o naţiune sfântă, un popor eliberat pentru a arăta negreşit virtuţile Lui, cel ce i-a chemat din întuneric în minunata Sa lumină, dadunându-i şi unindu-i laolaltă ca pe membre ale unui singur trup al credinţei în El, al iubirii şi rânduielii sfinte, pentru îndatoririle generale şi mutuale, eîndrumându-i şi domnind asupră-le prin acei mesageri şi acele legi pe care le-a prevăzut în cuvântul Său: prin aceiaşi mesageri şi legi El domneşte şi peste Biserica Sa, şi nicicumf prin altele.

y Joh. 18. 36. Heb 3, 6. and 10. 21. 1. Tim. 3, 15. Zach. 4, 17. z Act. 20, 28. Tit. 2, 14. a Mat. 13, 47. and 22. 12. Luk. 13, 25. b Mar. 16, 15. 16. Col. 1, 21, 1. Cor. 6 11. Tit. 3, 3. 4. 5. c Esa. 52. 11, Elr. 6, 21. Act. 2, 40. 2. Cor. 6, 14. Act. 17, 3. 4. and 19. 9. 1.Pet. 2, 4. 5. 9. 25. d Esa. 60, 4. 8. PsaI. 110, 3. Act. 2 41. Eph. 4, 16. Col. 2, 5. 6. e Esa. 62, 6. Jer. 3, 15, Ezek. 34. Zech. 11, 8. Heb. 12, 28. 29. Mat. 28, 20. f Mat. 7, 15. and 24. 23. 24. 2. Tim. 4, 3. 4. Jer. 7, 30. 31. and 23. 21. Deu. 12, 32. Reu. 2, 2. & 22. 18. 19

18. Acesteii Biserici El i-a făcut făgăduieli şi i-a dat peceţile Legământului Său, prezenţa Sa, iubire, binecuvântare şi ocrotireh ; aici se află sfintele profeţii, cum au fost şi cu Arca, ţinute în siguranţă şi gândite curat. Aici sunt toate fântânile şi izvoarele slavei Sale, încontinuu revigorate şi curgând neîncetat. Aici estek ceea ce El a lăsat tuturor naţiilor, astfell a invitat El toţi oamenii la cina Sa, la ospăţul Său; aşa a îndemnatm toţi oamenii de toate rangurile şi stările să îl cunoască ca Proroc al lor, ca Preot şi Rege, pentru a sen amesteca printre slujitorii lăcaşului Său, pentru ca ei să fie sub conducerea şi domnia Sa cerească, pentru a le păstori vieţile şi a le uda livezile, pentru a rândui aici o comuniune cu Sfinţii, astfel ca ei să poată fi părtaşi la moştenirea lor din Împărăţia lui Dumnezeu.

g Lev. 26, 11. 12. Mat. 28, 19. 20. Rom. 9, 4. Ezek. 48. 35, 2. Cor. 6. 18 h Esa. 8, 16. 1. tim. 3, 15. and 4. 16. & 6. 3. 5. 2. Tim. 1, 15. tit. 1, 9. Deu. 31. 26. 1 Psal. 46, 4. 5. Ezek. 47, 1. etc. Joh. 38, 39. k Isa. 11. 12. Joh. 3, 14. Isa. 49, 22. 1 Esa. 55. 1. Mat. 6, 33. & 22. 2. Pro. 9, 4. 5. Joh. 7, 37. m Deu. 12, 5. 11. Esa. 2, 2. 3. Zach. 14, 16. 17. 18. 19. n Esa. 44. 5. Psal. 87, 5. 6. Can. 4. 12. Gal. 6, 10. Col. 1, 12. 13. Eph. 2, 19.

19. Aşa cum toţi slujitorii şi supuşii Lui sunt chemaţi de noi, să îşi arate deschis trupul şi sufletul, să arate harurile pe care Dumnezeu le-a dăruit lor; aidoma, ei sunt aici prin rânduirea făcută de El, care i-a pus pe fiecare unde se cuvine, cu un scop, fiind rânduiţi propice şi împletiţi laolaltă prin fiecare imbold de ajutorare, potrivit lucrării pe care o împlineşte fiecare în parte, întru edificarea de sine a fiecăruia prin iubire; aşa că atunci când El s-a înălţat deasupra tuturor, a făcut daruri oamenilor, [XVI]căci El poate îndeplini toate aceste lucruri, şi a împărţit aceste daruri în câteva funcţiuni ale Bisericii Sale, rânduind-o şi întărind-o pentru a continua până la sfârşitul lumii, ungând astfel pentru toţi prelaţi precum pastorii, dascălii, stareţii, diaconii, ajutoarele întru îndrumare, guvernare şi slujire a bisericii Sale. 

o See the 18. Article before, and Exod. 25. 2. and 35. 5. 1 Cor. 12, 4. 5. 6. 7. 12. 18. Rom. 12. 4. 5. 6. 1. Pet. 4. 10. Eph. 4, 16. Colos. 2, 5. p Eph. 4, 8. 10. 11. 12. 13. Rom. 12, 7. 8. & 16. 1. 1. Cor. 12. 4. 5. 6. 7, 8. 11. 14. 15. 16. 17. 18. 28. 1. Tim. 3, & 5. 3. 9. 17. 21. Act. 6, 2. 3. & 14. 23. and 20. 27. 28. Phil. 1, 1. q Rev. 22, 18. 19. Mat. 28, 20. 1. Tim. 6, 13, 14.

20. Această preoţie este descrisă exact, distinctă, îngrădită de celelalte lucruri, privind îndatoririle lor, chemarea lor la îndatorire, efectuarea acestei îndatoriri şi menţinerea acestei îndatoriri prin cele mai desăvârşite alegi ale cuvântului lui Dumnezeu, legi pe care nu se cuvine ca aceşti prelaţi, sau oricine din întreaga Biserică să le neglijeze, încalce sau profaneze în vreun fel; şi nici să primească alte legi aduse în Biserică de altcineva, oricine ar fi.

r Pro. 8, 8. 9. heb. 3. 2. 6. the first Epistle to Timothy wholly. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. & 20, 17. etc. 1. pet. 5, 2. 3. 1. Cor. 5, 4. 5. 11. 12. 13. etc. and 9. 7. 9. 24. s Heb. 2. 3. and 3. 3. and 12. 25. etc. 2. Tim 3, 14.15. Gal. 1, 8. 9. 1 tim. 6, 13. 14. Deut. 12, 32. and 4. 2. Revel. 22, 18. 19.

21. Nimeni nu are voie să uzurpeze sau să îndeplinească un ministeriat, aşa cum Biserica este chemată îndreptăţit să facă acolo unde are prelaţi; tot aşa ea îşi va da silinţa de av le întocmi ministeriatul, de a-i găsi credincioşi şi nepătaţi în toate cele.

 t Num. 16, 5. 40. & 18. 7. 2. Chron. 26. 18. Joh. 10. 1.2 and 3. 27. Heb. 5. 4. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. Tit. 1, 5. vAct. 2. 28. 1. cor. 4, 1. 2. Col. 4, 17. 1. Tim. 1, 18. 19. & 4. 12. and 5 21 & 6. 11. 12. 13. 14. 2. Tim. 1, 13. 14. and 3. 14. and 4. 5, 1. Pet. 5, 1. 2. 3. 4

22. Acest ministeriat este aidoma dat fiecărei congregaţii creştine, având şi bucurându-se de aceeaşi putere şi împuternicire, aşa cum Dumnezeu a lăsat oameni potriviţi şi ţeluri cuvenite, aceleaşi legiuiri dată tuturor pentru alegerea şi înfăptuirea cumsecade pretutindeni.

Mat. 28, 20. 1. cor 14, 33. 36. 1. Cor. 12, 4. 5. 6. 7. and 4. 17. and 16. 1. eph. 4, 10. 11. 12. 13. 1. cor. 3, 21. 22. 23. Mat. 18. 17. see Article 20

23. Aşa cum fiecare congregaţie creştină are puterea şi poruncax de a-şi alege şi unge propriul ministeriat potrivit legilor hărăzite şiy în timp ce aleşii îşi vor înfăptui cu credinţă îndatorirea, să îi iubească din toată inima în numele lucrării lor, să îi îngrijească cu cele trebuincioase, să îi cinstească şi onoreze, să le acorde demnitatea cerută de îndatorirea pe care o pun în fapt. Tot aşaz au şi puterea şi porunca ca, atunci când prelaţii decad, fie în viaţa lor, în doctrină sau în fapte necuvenite, atunci potrivit legiuirii să se descotorosească de ei sau să îi lipsească de ministeriatul lor, potrivit poruncii de a-i înlătura de la preoţia pe care o înfăptuiau; şi dacă situaţia este de aşa natură, iar ei rămân în nelegiuire şi fără de pocăinţă, să fie potrivit rânduielii pedepsiţi cu excomunicarea.

x Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. 2. Cor. 8. 19. Act. 15. 2, 3. 22. 25. 1. Tim. 3, 10. and 4. 14, & 5. 22. Num. 8, 9. 10. y 1. Thes. 5, 12. 13. 1. Tim. 5, 3. 17. Heb. 13, 17. 1. cor. 9. Gal. 6. 6. z 1. Tim. 3, 10. and 5. 22. Rom. 16, 17. Phyl. 3, 2. 18. 19. 1. Tim. 6, 3. 5. Ezek. 44, 11. 13. Mat. 18, 17.

24. Hristos a dat această putere, de a primi sau de a înlătura orice membru, către trupul cel mare al bisericii şi fiecărei congregaţii creştine, şi nu fiecărui membru în parte sau vreunor membrii mai deosebiţi de întreg, sau vreunei congregaţii oarecare; şi pentru astab fiecare congregaţie este îndemnată să întrebuinţeze cel mai bun ajutor pe care îl poate avea şi cei mai mulţi membri pe care-i poate întruni pentru a se pronunţa astfel în adunări publice.

aPsal. 122. 3. Act. 1, 47. Rom. 16, 2. Lev. 20, 4. 5. & 24. 14. Num. 5, 3. Deu. 13, 9. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 2. cor. 2, 6, 7. 8. b 1. Cor. 3, 21. 22. 23. Act. 15. 1. cor. 3, 4. 5. & 12. 20

[XVII] 25. Fiecare membru al fiecărei congregaţii creştine, oricât de destoinic, măreţ sau învăţat ar fi, va fi supus acestei legiuiri şi judecăţii lui Hristos; iar Biserica va proceda împotriva acelor persoane nu fără o mare grijă şi fără poveţele cuvenite.

Lev. 4. Psal. 141, 5. and 2, 10. 11. 12. & 149. 8. 9. 1. Chro 26, 20. Act. 11, 2. 4. 1: Tim. 5, 19. 20. 21.

26. Pentru a păstra această Biserică în sfânta şi legiuita comuniune, aşa cum Hristos a a rânduit, oamenii deosebiţi să fie suspuşi în sânul Bisericii, care prin îndatorirea lor să conducă, supravegheze, cerceteze, să ia aminte etc. Aidomad pentru a-i păstra în toate locurile, pe toţi membrii, El a dat autoritate şi a numit datoria tuturor de lua aminte unul la celălalt.

cCant. 3, 3. Esa. 62, 6. Eze. 33. 2. Mat. 14, 45. Luk. 12, 42. Act. 20, 28. Heb. 13, 17. bMar. 13, 34, 37. Luk. 17, 3. 1. Thes. 5, 14. Gal. 6, 1. Jude. 3, 20. Hebr. 10, 24, 25. & 12. 15

27. Prelaţii şi oamenii să rămână astfel laolaltă sub porunca Sa sfântă şi în comuniunea creştină, fiecare ţintind să împlinească voia lui Dumnezeu la care au fost chemaţi, iar astfel să păşească în supunere faţă de Hristos care le-a făgăduit că va fi prezent între ei, pentru a-i binecuvânta şi apăra împotriva tuturor puterilor vrăjmaşe, iar astfel gurile iadului să nu îi poată dovedi.

Deu. 28, 1. etc. Mat. 28, 20. Luk. 12, 35. 36. 37. 38. Mat. 16. 18. Zach. 2, 5. & 12, 2. 3. 4. Psal. 125, 2. & 132. 12. 13. etc.

28. Dar când şi unde această sfântă poruncă şi veghe sârguincioasă a fost întreruptă, neglijată sau încălcată, Antihristul, acest om al păcatului, a corupt şi a stricat sfintele rituri, îndatoriri şi rânduieli ale bisericii, a adus şi ridicat noi şi stranii ministeriate, liturghii şi guvernări asupra naţiilor, împărăţiilor şi locuitorilor pământului, fiind îmbătaţi de acest potir al desfrâului şi mârşăviilor, toţi oamenii fiind siliţi să primească pecetea Fiarei şi să se închine chipului ei, fiind astfel aduşi în tulburare şi babilonie.

Rev. 9. & 13. & 17. & 18. 1. Thes. 2, 3. 4. 9. 10. 11. 12. psal. 74. Esa. 14. 13. 14. Dan. 7, 25 and 8. 10. 11. 12. & 11. 31. 1. Tim. 4, 1. 2. 1. joh. 2, 18. 22. & 4. 3

29. Acele ministeriate avute şi întrebuinţate în Anglia de arhiepiscopibb , protopopi, pre-canonici, canonici, arhidiaconi, cancelari, împuterniciţi, preoţi, diaconi, parohi, vicari, ajutori de preot, predicatori năimiţi, îngrijitori de biserici, clerici parohiali şi tămăduitori şi întreaga tagmă a acelora prin care şi sub oblăduirea cărora aceste catedrale şi adunări parohiale au fost induse în confuzie, sunt nişte ministeriate şi funcţiuni stranii şi anticreştine; şi aceste ministeriate nu sunt instituite întru Testamentul lui Hristos, sau îngăduite în şi peste Biserica Lui.

Revel. 9, 3. etc. & 13. 15. 16. 17. & 18. 15. 17. compared with Rom. 12, 7. 8. Eph. 4, 11. 12. 1. Tim. 3. 15. & 5. 17. Compare this Art. with the 1. 7. 12. 13. 14. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 28. Articles aforesaid

30. Funcţiile, posesiunile, administrările şi menţinerile lor, precum şi denumirile, titlurile, privilegiile şi prerogativele ale căror puteri şi legi ei le uzurpă în aceste adunări ecleziastice, peste toate ministeriatele, prin toate demersurile şi treburile clerice, una peste alta, prin preoţii lor care arată, suspendă, reduc la tăcere, deposedează, absolvă, excomunică etc. Confuzia lor dintre jurisdicţiile ecleziastică şi civilă, cazuri şi proceduri în rândul persoanelor lor, a curţilor şi comisiilor, a cercetărilor, a legiuirilor mai mărunte, luându-şi îndatoririle clericale şi aplicându-le sub conducerea lor prin gprescrieri şi îngrădiri, cerând supunere canonică către dânşii, administrând prin tot soiul de născociri, prin liturghii papistaşe ciuntite etc sunt suficiente dovezi ale precedentei afirmaţii, cele mai multe conchideri ale lor fiind studiate anapoda prin comparaţie cu Legile din Testamentul lui Hristos sau a celor îngăduite în şi pentru Biserica Sa.

e Ccompare with Articles 1, 7. 12. 13. 14. 19. etc. Rev. 9. 3, etc. & 18. 15. 17. Joh. 10, 1. Dan. 7, 8. 25. and 8. 10. 11. 12. 2 Tbes. 2. 3. 4. 8. 9. rev. 17, 4. 5. 16. f Luk. 22, 25. 26. Rev. 14. 11. & 17. 3. 4. 5. & 13. 15. 16. 17 1. Pet. 5, 3. with Joh. 3, 29. & with Rev. 2. 1. 1. King. 12. 27. zac. 11. 15. 16. g Rev. 13, 15. 16. 17. Esa. 29. 13. Mat. 7, 7. 8. Ga. 1, 10. etc. & 2, 4. 5. Col. 2, 20. 22. 23. Ezek. 8, 5. & 13. 9. 10. 11. 18. 19. Mica 2, 11. mal. 1, 8. 13. 14.

31. Aceste Adunări Ecleziastice, rămânând în confuzie şi dependenţă de aceste ministeriate, curţi, canoane, închinări şi funcţii antihriste, fără puterea sau libertatea de a îndrepta vreo anomalie, nu Îl au în această tulburare şi supunere pe Hristos ca Profet al lor, ca Preot şi Rege, nici nu pot ajunge în starea aceasta (dacă îi judecăm după legiuirile cuvântului lui Dumnezeu) pentru a-i privi ca pe nişte adunări legiuite, sau constituite ca biserici ale lui Hristos, aşa încât cei credincioşi vor avea fie să ajungă de capul lor, fie să se pleceh comuniunii duhovniceşti cu ei în închinările şi administraţia lor publică.

Rev. 18, 2. 1. Cor. 14, 33. Jir. 15, 19. Mal. 1, 4. 6. 8. Hos. 4, 14. etc. Rom. 6, 16. 2. Pet 2, 19. compare with. Art. I. 7. 11. 12. 13. 14. 15. 17. 18. 19. 20. 24. 28. 29. 30. aforesaid. h Levit. 17, Hos. 4, 15, 1. Cor. 10. 18. 19. 20. 2. Cor. 6, 14. 15, 16. Rev, 18, 4. Cant. 1, 6. 7.

32. Astfeli că prin Poruncile lui Dumnezeu toţi cei care vor fi mântuiţi, trebuie să vină degrabă înafara aceste stări antihristek, lepădând robia de sub Stăpânirea căreia îi aparţineau. Şi aşa, atât cei care au primit cât şi cei ce au înfăptuit vreuna dintre aceste false funcţiuni sau au cerut o funcţie sau un ministeriat în sau pentru aceste consituiri mincinoase şi antihriste, arată că doresc să aibă frică de Dumnezeu, să se lepede de aceste slujbe nelegiuite, şi să nu mai servească în acest fel aceste adunări în asemenea hal. Şi tot aşa1, nimeni să nu mai dea, indiferent de stare sau condiţii, vreo parte a bunurilor, pământurilor sau banilor către aceste ministeriate mincinoase şi să nu se închine la vreuna din acele Porunci, oricum ar fi ele înfăţişate.

i Reu. 18, 4. Esa. 48, 20. and 52. 11. Jir. 50, 8. & 51. 6. 45. Zech. 2, 6. k 2. Chro. 15, and 27. 6. 2. King. 23, 5. etc. Rom. 13, 4. Mat. 22, 22. rev. 17, 16. 1 Zech. 13, 2. 4. 5. 6. Jir. 51, 26. Psal. 129, 59. 60. 128. Prov. 5, 20. Esa. 8, 11. 12. and 35. 8. Zach. 14, 21. Prov. 3, 9. 10. compared with Exod. 20. 4, 5. Judg. 17. 3. 4. 5. Ezek. 16. 17. 18. 19. 1. Cor. 10. 19. 20. 21. 22. compared with Heb. 13, 10. & with 2. Cor. 8. 3. 4. 5. 1. Tim. 5, 17

33. Ieşind degrabă din această stare anticreştină către libertate şi adevărata servitute întru Hristos, pe lângăm îndrumarea [XIX] şi buna călăuzire a propriilor familii, fi-vor dornici de a se alătura comuniunii creştine şi legământului legiuit, iar prin mărturisirea credinţei şi supunerii întru Hristos, să seo unească pe ei înşişi în congregaţiile rânduite; în vreme ce, ca membri ai unui trup în care Hristos este singurul cap, ei se vor închina şi vor servi lui Dumnezeu potrivit cuvântului Său, luând amintep să ţină sfântă ziua Domnului.

m Gen. 18. 19. Exod. 13, 8. 14. Pro. 31, 26. 27. Eph. 6, 4. Deut. 6, 7. Psal. 78, 3. 4 n Luk. 17, 37. Psal. 110, 3. Mat. 6, Esa. 44. 5. Act. 2, 41, 42. Jir. 50, 4. 5. Neh. 9, 38. Act. 2, 41. 42. o 1. Cor. 1, 2. and 12. 14. Rev. 1, 20 and 2. 1. 8. 11. 18. & 3. 1. 7. 14. Eph. 2, 19. Col. 2, 19. p Exod. 20, 8. Rev. 1, 10. Act. 20, 7. 1. Cor. 16, 2.

34. În acest felq Dumnezeu dându-le harul de a tălmăci Scripturile, încercând să înfăptuiască Profeţia, dându-le destoinicia de a studia şi învăţa, ei pot şi trebuie, prin numirea de către Congregaţie, să înveţe şi pe alţii cuvântul, până ce oamenii vor fi lămuriţi şi Dumnezeu va alege oamenii cu haruri şi potrivire pentru astfel de funcţiuni sau slujbe, aşa cum Hristos a rânduit pentru preoţia publică a bisericii Sale; dar nicir una din Sfintele Taine nu va fi săvârşită până ce pastorii sau învăţătorii au fost aleşi şi hirotonisiţi pentru slujba lor.

q 1. Cor. 14, rom. 12. 6. 1. Cor. 12, 7. 1. Pet. 4, 10. Act. 13. 15. 1. Tbes. 5, 20. r Num. 16, 10. 39. 40. Rom. 12. 7. Heb. 5, 4. Joh. 1, 23. 25.

35. Astfels se va discerne cum se cade să fie potrivirea oamenilor, iar oamenii înzestraţi cu harurile necesare nu numai că vor continua să înfăptuiască Profeţia, precum am spus mai înainte, ci vor proceda, după chibzuiala cuvenită, şi la alegerea şi hirotonisirea slujbaşilor pentru ministeriat şi servirea Bisericii, potrivit legiuirii din cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel ei vor înainta către căile lui Hristos, întru lămurirea şi tihna fiecăruia dintre ei, aşa cum îi place lui Dumnezeu să dea cunoaştere şi slavă. Şi în mod deosebit, aşat cum este dat din seminţie, sau sub conducerea oricăreia dintre Biserici, primind încă din pruncie botezul şi fiind făcuţi părtaşi ai pecetluirii Legământului lui Dumnezeu făcut cu cei credincioşi şi cu seminţia lor şi a urmaşilor lor. Iar aceiax din sânul Bisericii care sunt împuterniciţi şi capabili de a lua aminte la ei înşişi, să se împărtăşească şi la Cina Domnului, atât bărbaţii cât şi femeile, deopotrivăz cu pâine şi vin, elemente prin carea, ca şi la apa de botez, chiar şi după ce au fost miruiţi, nu există nici transsubstanţiere, nici consubstanţiune cu trupul şi sângele lui Isus Hristos;  acesteab doar de ceruri sunt păstrate; până la vremea [XX] când toate lucrurile vor reintra în făgaşul rânduit. Însăc ei sunt sub veghea semnelor lui Dumnezeu şi ale pecetluirii Legământului etern cu Dumnezeu, reprezentând şi oferind tuturor celor care primesc, dar înălţându-i doar pe adevăraţii credincioşi ai Domnului Isus Hristos şi a binefacerilor lui întru virtute, sfinţenie şi viaţă veşnică, prin credinţa în numele Lui, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

a Lev. 8. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 21.. 22. 23. Tit. 1, 5. etc. 1. Cor. 12, 7. 8. 14. 15. 1. Tim. 3. t Col. 2, 5. 6. 7. 2. Thes. 2. 15. Jud. 3, etc. Mat. 28, 20. v Act. 2, 38, 39. 1. Cor. 7, 14. Rom. 11, 16, Gen. 17, 7. 22. 27. 1. cor. 10, 2. Psal. 22, 30. Exod. 12, 48. 49. Act. 16, 15. 33. 1. Cor. 1, 16. Mar. 10, 13, 14. 15. 16. Gal. 3, 29. x Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 11. 28. and 10. 3. 4. 16. 17. act. 2, 42, & 20. 7. 8. y Gal. 3, 28. Act. 2. 42. with 1. 1 4. 1. Cor. 12, 33. z Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 10, 3. 4. 16. & 11. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. a 1. Cor, 10, 16. 17. & 11. 23. 24. 25. 26. etc. Mat. 26, 26. 27. 29. & 15. 17. Joh. 12, 8. b Act, 3, 21. & 7. 56. c Gen. 17, 11. Rom. 4, 11. Exod. 12, 13. with Heb. 13, 20. d 1. Cor. 11, 26. 27. 28. 29. & 10. 3. 4. 5. Rom. 2. 28. 29. Act, 15. 9. Rom. 5, & 6. 7. & 8. Chapt.

36. Astfele fiind cu îndreptăţire întrunit, rânduit şi înfăptuind întru comuniunea creştinească şi supunere faţă de Evanghelia lui Hristos, nimeni nu este lăsat în pierzanie şi denaturare, în care ar putea să cadă, atâta vreme cât Biserica este alcătuită din oameni muritori1, posibile până şi în sânul adevăratei Biserici, dacă nu revin la calea dreaptă pentru a căuta îndreptarea.

e Lev. 4. 13. etc. 2. Chro. 15, 9. 17. and 30. 18. 19. rev. 2, and 3. 1. Cor. 1. 10. Phil. 2, 1. 2. 3. 4. 5. 6. and 3. 15. 16. heb. 10. 25. ind [Jude] 19. f 2. Cor. 13. 1. 2. rev. 2. and 3. 1. Thes. 5. 14. 2. Thes. 3, 6. 14. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 5. Act. 15. 1. 2

37. Astfelg că cei ce nu au văzut încă adevărul, pot auzi în public doctrina şi rugăciunile bisericii, şi cu toată smerenia vor fi căutat acest lucru prin toate mijloacele. Însă nimenih care este pe dinafară nu va fi primit deodată ca membru, ci doar după ce vor face o mărturisire a credinţei lor, dorind deschis să fie primiţi ca membri şi făgăduind să meargă în supunerea faţă de Hristos. Şi nicii pruncii, dar ei sunt seminţele celor credincioşi prin vreunul dintre părinţi, sau prin educaţie şi ascultare. Şi tot la fel, nici unk membru al congregaţiei nu va fi primit ca membru în numele altuia, fără a se fi dovedit starea lor dinainte şi scopul din prezent.

 g 1. cor. 14, 24. 25. Psal. 18. 49. rom. 15, 9. 10. 1. Tim. 2, 4. 2. Tim. 2, 25. h 2. Cor. 6, 14. 15. 16. Ezra. 4, 3. Exod. 12, 43. Lev. 22. 25. Exod, 34. 12. Deu. 7, Esa. 44. 5. Act. 19, 18. i Exod. 20, 5. 6. 1. Cor. 7, 14. Gen. 17, 7. 12. 27. Exod. 12, 48. 49. Act. 16. 15, 33. k Act. 9, 26. 27. Rom. 16, 1. 2. 2. Cor. 3, 23. Col. 4, 10.

38. Aşa că, deşi congregaţiile pot fi astfel distincte şi fiinţând în mai multe corpuri, fiecare precum o cetate de sine stătătoare, totuşi ele trebuie să meargă sub una şi aceeaşi lege, şi prin toate cele să stea sub legământul de a se povăţui şi ajuta una pe alta în treburile şi necesităţile Bisericii, ca membre ale unui singur trup al credinţei comune, sub capul lor care este Hristos.

Look Articles 1. 22. 23. Psal. 122 3. Cant. 8. 8. 9. 1. cor. 4, 17. and 16. 1.

39. Aceasta este îndatorirea şi datoria prinţilor şi magistraţilor, care1 prin voia lui Dumnezeu sunt conducători supremi, sub oblăduirea Lui, peste toţi oamenii şi pricinile de pe tărâmurile şi domeniile lor, pentru am suprima şi înlătura, prin autoritatea lor, toate falsele ministeriate, religiile amăgitoare şi care se amestecă în închinarea la Dumnezeu, de a aboli şi distruge templele idolilor, zugrăvelile, altarele, veşmintele şi toate celelalte artefacte ala idolatriei şi superstiţiei şi de a lua în folosul şi trebuinţa lor civilă nu doar beneficiile unor astfel de clădiri şi monumente idolatre, dar şi taxele, birurile, stăpânirile, posesiunile şi avuţiile oricărui ministeriat mincinos şi ale funcţiilor ecleziastice nelegiuite, oricare ar fi domeniile acelora. [XXI]. Şi, pe de altă parte, de a rândui şi menţine prin legile lor fiecare părticică a cuvântului lui Dumnezeu, din religia Lui curată şi adevărată. Slujbele clericale să aibă şi să ocrotească toate cele care sunt trebuincioase pentru închinarea la Dumnezeu, potrivit cuvântului Său, şi să ducă o viaţă cucernică în pace şi loialitate; şi să îi facă pe cei supuşi lor, fie ei clerici sau laici, să îşi facă datoria faţă de Dumnezeu şi oameni, ocrotind şi menţinând binele, pedepsind şi înlăturând răul, aşa cum a poruncit Dumnezeu, ai cărui locotenenţi ei sunt aici, pe pământ.

1 Rom. 13, 3. 4. 1. Pet. 2. 3, 14. 2. Chro. 19, 4. etc. and. 29. and 34. Chap. Judg. 17, 5. 6. Math. 22. 21. Tit. 3,1. m 2. King. 23, 5, etc. Psal. 110. Deu 12, 2. 3. with 17. 14. 18. 19. 20. 2 King. 10. 26. 27. 28. 2. Chro. 17, 6. Pro. 16, 12. and 25. 2. 3. 4. 5. Act. 19, 27. Rev. 17. 16. n Deut. 17. 14, 18. 19. 20. Josua 1, 7. 8. 2 Chro. 17, 4. 7. 8. 9. & 19. 4. etc. & 29. & 30. Dan. 6, 25. 26. Psal. 2, 10. 11. 12. & 72. 1. etc. Esa. 49, 23. Rev, 21. 24. Ezra. 7. 26.

40. Astfel căo protecţia şi poruncile de la prinţi şi magistraţi fac lucrurile mai paşnice, chiar dacăp nu întru totul, pentru a merge pe cărările şi rânduielile lui Isus Hristos, aşa cum el a poruncit bisericii Sale să se păstreze fără pată şi nefărâmată până ce El va reveni, la sfârşitul lumii. qIar asta în numele fraţilor care au cugetat şi au înfăptuit precum s-a spus mai înainte, ţinându-se mereu smeriţi faţă de Dumnezeu, precum şi faţă de prinţii şi conducătorii lor, astfel încât cei ocârmuiţi de aceştia să poată avea un trai liniştit şi paşnic în dumnezeire şi cinste.

a Pro. 16, 15. Ezr. 5. aud 6. Act. 9, 31. 1. Tim. 2, 2. Dan. 6, 25. 26. Rev. 21, 24. p Act. 4, 18. 19. and 5. 28. 29. Dan. 6, 7. 8. 9. 10. 22. Luk. 21, 12. 13. Mat. 28, 20. 1. tim. 5, 21. and 6. 13. 14. q Psal. 72, 1. etc. 1 tim. 2, 2. 2 chro. 15, 1. 2. Hag. 1. 4. 14. and 2. 5.

41. Dacă Dumnezeu înclină inimile magistraţilor către îngăduinţă şi ocrotire a supuşilor, ei primesc o fericită binecuvântare de la Dumnezeu, care le-a făgăduit aşa ceva taţilor şi mamelor vrednice din Biserica Sa, şi să fie cu luare aminte în a merge merituoşi de o aşa mare milostenie a lui Dumnezeu, în recunoştinţă şi supunere.

Psal. 126, 1. etc. Esa. 49, 13. and 60 16. Psal. 72, 1. etc. Rom. 13, 3. 1 Tim. 2, 2. 3. 4

42. Dacă Dumnezeu a luat aminte la îngăduinţa şi chibzuiala magistraţilor, eir au pus în fapt, cu toţii, legământul creştin şi comuniunea, astfel încât să păşească în supunere de Hristos în toate toiurile judecăţilor şi neînţelegerilor, nu pentru a-şi lua în stăpânire bunuri, pământuri, femei, copii, taţi, mame, fraţi şi surori, nici pentru a-şi face lor traiul mai lesnicios, astfel ca să îşi poată duce la bun sfârşit misia în bucurie, amintindu-şi mereu că noi trebuies să ne supunem lui Dumnezeu mai întâi, să ne bizuimt pe poruncă, pe angajamentul şi făgăduiala Mântuitorului nostru Hristos, care aşa cum are putere în ceruri şi pe pământ, tot astfel a făgăduit ca pentru respectarea poruncilor Lui, date fără a ţine seamă de timp, loc, magistraţi, voie sau interdicţie, să fie cu cei supuşi până la sfârşitul lumii.

Mat. 6, 9. etc. Luk. 11, 2. etc. compared with Mat. 14, 30. and 26. 39. 42. Act. 1. 24. 25. and 4. 24. etc. Rom. 8, 26. 27. Rev. 8, 3, 4. Eph. 6. 18, 19. Phyl. 4, 6. Heb. 11, 18. 19. 20. 21. Jude vers. 24, 25.

Acum, El este cel capabil să ne ţină pentru a nu cădea şi să ne arate negreşit înainte prezenţa slavei Sale cu bucurie; asta poate s-o facă numai Mântuitorul nostru întru Dumnezeu, cu Ei fie slava, măreţia, domnia şi puterea, acum şi pururi. Amin.

 

Note de subsol :

  1. Mărturisirea este tipărită în limba latină, cu texte pe marginea paginii. Scriitorul a pus textele la finele fiecărei secţiuni, pentru a fi mai la îndemână, asta având loc în această ediţie latină din 1598.
  2. Un răspuns la frecventa întrebare care se referă la ce este de făcut cu un suveran care merită excomunicarea.
  3. Episcopii Domnului, scopul preferat separatist pentru un episcop de dioceză aşa cum s-a concluzionat de către un episcop din Noul Testament.
  4. Vezi anterior, pag. 46.
  5. De exemplu, copiii celor care sunt membrii bisericii locale, astfel fiind în relaţie de legământ cu Dumnezeu.

 

 

http://www.voxdeibaptist.org/1596_true_confession.htm