Mărturisire de credinţă:

Confesiuni baptiste americane

  

Abstractul principiilor, 1858

 

Când a fost adoptat statutul original al seminarului teologic Baptist sudic, în 1858 el conţinea următoarea declaraţie ca parte a „legii fundamentale”. „Fiecare profesor al instituţiei va fi membru al bisericii baptiste regulate; şi toate persoanele ce acceptă să fie profesori la acest seminar, vor fi considerate, prin acceptare, ca fiind angajate în învăţarea în conformitate cu, şi nu contrar cu abstractul principiilor, menţionat aici, un punct de plecare de unde principiile vor fi baza îndepărtării sau demisiei lui.”

 

Ceea ce urmează este un extras din legea fundamentală a seminarului teologic baptist sudic, scris în statut, la data de 30 aprilie 1858: orice profesor al instituţiei va fi membru al bisericii baptiste regulate; şi toate persoanele ce acceptă să fie profesori în acest seminar, vor fi consideraţi de această acceptare de a preda în conformitate şi nu contrar cu Abstractul principiilor menţionate aici.” (Mueller: History of Southern Seminary; BROADMAN PRESS: P. 238).

 

I. SCRIPTURILE

Versetele VT şi NT au fost date prin inspiraţie de la Dumnezeu şi sunt singura regulă suficientă, sigură, autoritară a cunoştinţei mântuitoare, a credinţei şi a supunerii.

 

II. DUMNEZEU

Este doar un singur Dumnezeu, Creator, Păstrător şi Domnitor al tuturor lucrurilor, care are în El şi din El toate lucrurile perfecte, care este infinit; iar pentru El, toate creaturile îi datorează cel mai mare respect, dragoste şi supunere.

 

III. TRINITATEA

Dumnezeu ne este revelat ca Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt, fiecare având atribute personale distincte, dar fără împărţire a naturii, esenţei sau fiinţei.

 

IV. PROVIDENŢA

Dumnezeu, din veşnicie, decretează sau permite tuturor lucrurilor să ia fiinţă şi perpetuu ţine, direcţionează şi guvernează toate creaturile şi evenimentele; dar nu este autorul sau aprobatorul vreunui păcat şi nu distruge voinţa liberă şi responsabilitatea creaturilor inteligente.

 

V. ALEGEREA

Alegerea este alegerea veşnică a lui Dumnezeu cu privire la unele persoane, pentru viaţa veşnică – nu datorită unui merit prevăzut, ci în mila Sa în Hristos – ca şi consecinţă a acestei alegeri, ei sunt chemaţi, îndreptăţiţi şi glorificaţi.

 

VI. CĂDEREA OMULUI

Dumnezeu a creat omul iniţial, după chipul Său, liber de păcat, dar prin ispita lui Satan, acesta a încălcat porunca lui Dumnezeu şi a căzut de la sfinţenia sa originală şi de la neprihănirea iniţială; iar posteritatea lui a moştenit o natură coruptă şi total opusă şui Dumnezeu şi legii Lui, sub condamnare, iar odată ce devin capabili de acţiune morală, devin încălcători.

 

VII. MIJLOCITORUL

Isus Hristos, singurul Fiul născut al lui Dumnezeu, este mijlocitorul numit divin între Dumnezeu şi om. Luând asupra Lui natura umană, dar fără păcat, El a împlinit legea, suferind şi murind pe cruce pentru salvarea păcătoşilor. A fost îngropat şi a înviat a treia zi şi S-a înălţat la Tatăl, la dreapta căruia trăieşte pentru a mijloci pentru poporul Său. El este singurul Mijlocitor, Profet, Preot şi Rege al bisericii şi Suveran al universului.

 

VIII. REGENERAREA

Regenerarea este o schimbare a inimii, adusă de Duhul Sfânt, care îi trezeşte pe cei morţi în păcatele lor, luminându-le minţile din punct de vedere spiritual, pentru salvare, ca să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu, şi le înnoieşte întreaga natură, ca ei să iubească şi să practice sfinţirea. Este o lucrare a harului lui Dumnezeu, liber şi special.

 

IX. POCĂINŢA

Pocăinţa este un har evanghelic, în care o persoană sensibilizată Duhul Sfânt, cu privire la răul păcatului său, se smereşte de acesta, cu o durere dumnezeiască, detestându-l şi urându-l, cu scopul de a umbla înaintea lui Dumnezeu, ca să Îi facă plăcere în toate lucrurile.

 

X. CREDINŢA

Credinţa salvatoare este credinţa cu autoritatea lui Dumnezeu despre ceea ce este revelat în Cuvântul Său cu privire la Hristos; acceptarea şi odihna în El pentru îndreptăţire şi viaţă veşnică. Este adusă în inimă de către Duhul Sfânt şi este însoţită de toate celelalte haruri salvatoare, şi duce la o viaţă de sfinţire.

 

XI. ÎNDREPTĂŢIREA

Îndreptăţirea este achitarea de păcate, plină de har şi deplină din partea lui Dumnezeu pentru păcătoşii care cred în Hristos, prin jertfa lui Hristos; nu prin ceva ce există în ei sau fac ei; ci pentru supunerea şi jertfa lui Hristos, ei primind-o şi odihnindu-se în El şi în neprihănirea Lui, prin credinţă.

 

XII. SFINŢIREA

Cei care au fost regeneraţi sunt şi sfinţiţi, de cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhulş care locuieşte în ei. Această sfinţire este progresivă prin suplinirea cu putere divină, pe care toţi sfinţii caută să o obţină, căutând o viaţă cerească, în supunere faţă de toate poruncile lui Hristos.

 

XIII. PERSEVERENŢA SFINŢILOR

Cei pe care Dumnezeu i-a acceptat în El şi i-a sfinţit prin Duhul Său, nu vor cădea niciodată total şi final din starea de har, ci vor persevera până la sfârşit; şi chiar dacă ei cad, prin neglijenţă şi ispită, întristează Duhul, se despart de har şi de mângâiere, aduc ruşine bisericii şi judecăţi temporare asupra lor, ei totuşi vor fi înnoiţi pentru pocăinţă şi păstraţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru salvare.

 

XIV. BISERICA

Domnul Isus Hristos este capul bisericii, care este compusă din adevăraţii discipoli şi este investită în El cu puterea pentru conducerea ei. Conform cu porunca Lui, creştinii trebuie să se asocieze în biserici; cărora El le-a data autoritatea necesară pentru administrare, disciplină şi închinare , pe care El le-a numit. Liderii unei biserici sunt episcopii sau bătrânii şi diaconii.

 

XV. BOTEZUL

Botezul este poruncit de Domnul Isus, fiecărui credincios, prin care este scufundat în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, ca semn al părtăşiei lui cu moartea şi învierea lui Hristos, îndepărtarea păcatelor şi predarea sa lui Dumnezeu, pentru a trăi şi a umbla în noua viaţă. Este anteriori părtăşiei bisericeşti şi participării la Cina Domnului.

 

XVI. CINA DOMNULUI

Cina Domnului este o poruncă a Domnului Isus, care trebuie administrată cu pâinea şi vinul şi luată de biserică până la sfârşitul lumii. Nu este în nici un caz, un sacrificiu, ci este desemnată pentru a comemora moartea Lui, pentru a confirma credinţa şi alte haruri ale creştinilor, şi pentru a fi o legătură, un legământ şi o înnoire a uniunii lor cu El şi a părtăşiei între ei.

 

XVII. ZIUA DOMNULUI

Ziua Domnului este o instituţie creştină cu un ceremonial regulat, care trebuie exercitat prin închinare şi devoţiune spirituală, publică şi privată, odihnă de lucrurile lumeşti, cu excepţia muncilor necesare şi a milosteniei.

 

XVIII. LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ

Numai Dumnezeu este Domn al conştiinţei, şi El a lăsat-o liberă de doctrinele şi poruncile oamenilor, care sunt contrare cuvântului Său, sau care nu sunt incluse în acesta. Magistraţii civili fiind ordinaţi de Dumnezeu, noi trebuie să ne supunem în Domnul tuturor legilor poruncite de ei, nu de frică, ci datorită conştiinţei.

 

XIV. ÎNVIEREA

Trupurile oamenilor după ce mor, se întorc în ţărână, dar spiritul lor se întoarce imediat la Dumnezeu – cei neprihăniţi se odihnesc cu El; cei răi sunt păstraţi în întuneric pentru judecată. În ultima zi, trupurile tuturor morţilor, drepţi şi nedrepţi, vor fi înviate.

 

XX. JUDECATA

Dumnezeu a numit o zi în care va judeca lumea prin Isus Hristos, când toţi vor primi conform cu faptele lor: cei răi vor merge la pedeapsa veşnică; cei neprihăniţi, la viaţa veşnică.

setstats

 (courtesz of http://www.voxdeibaptist.org/1858_abstract.htm )