Deuteronom

Cărţile Vechiului Testament

• Pagina principală
• Vechiul Testament
• Noul Testament
• Biblia într-un an
• Căutare

Deuteronom 1

1. Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
2. (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
3. În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
4. Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
5. Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:
6. Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: "Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
7. Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe ţărmul mării, în ţara Canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
8. Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei."
9. În vremea aceea, v-am spus: "Eu nu vă pot purta singur.
10. Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
11. Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât, şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
12. Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
13. Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră."
14. Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: "Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun."
15. Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
16. Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: "Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
17. Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud."
18. Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
19. Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
20. Şi eu v-am zis: "Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
21. Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimânta."
22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: "Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge."
23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
24. Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns până la valea Eşcol, şi au iscodit ţara.
25. Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: "Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru."
26. Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27. Aţi cârtit în corturile voastre, şi aţi zis: "Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoriţilor şi să ne nimicească.
28. Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: "Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac."
29. Eu v-am zis: "Nu vă spăimântaţi, şi nu vă fie frică de ei.
30. Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.
31. Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta."
32. Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
33. care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat, şi a jurat, zicând:
35. "Nici unul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
36. afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului."
37. Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: "Nici tu nu vei intra în ea.
38. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
39. Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: "Vor fi de jaf!" şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni.
40. Dar voi, întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustie, înspre marea Roşie."
41. Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: "Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru." Şi v-aţi încins fiecare armele, şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
42. Domnul mi-a zis: "Spune-le: "Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri."
43. Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, şi v-aţi suit semeţi pe munte.
44. Atunci Amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte, şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir, până la Horma.
45. La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, şi n-a luat aminte la voi.
46. Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

---

Selectaţi alt capitol de mai jos

---Numeri--- Numeri 1 Numeri 2 Numeri 3 Numeri 4 Numeri 5 Numeri 6 Numeri 7 Numeri 8 Numeri 9 Numeri 10 Numeri 11 Numeri 12 Numeri 13 Numeri 14 Numeri 15 Numeri 16 Numeri 17 Numeri 18 Numeri 19 Numeri 20 Numeri 21 Numeri 22 Numeri 23 Numeri 24 Numeri 25 Numeri 26 Numeri 27 Numeri 28 Numeri 29 Numeri 30 Numeri 31 Numeri 32 Numeri 33 Numeri 34 Numeri 35 Numeri 36 ---Deuteronom--- Deuteronom 1 Deuteronom 2 Deuteronom 3 Deuteronom 4 Deuteronom 5 Deuteronom 6 Deuteronom 7 Deuteronom 8 Deuteronom 9 Deuteronom 10 Deuteronom 11 Deuteronom 12 Deuteronom 13 Deuteronom 14 Deuteronom 15 Deuteronom 16 Deuteronom 17 Deuteronom 18 Deuteronom 19 Deuteronom 20 Deuteronom 21 Deuteronom 22 Deuteronom 23 Deuteronom 24 Deuteronom 25 Deuteronom 26 Deuteronom 27 Deuteronom 28 Deuteronom 29 Deuteronom 30 Deuteronom 31 Deuteronom 32 Deuteronom 33 Deuteronom 34

---

sus

© 2007 Biblia sau Sfânta Scriptură - versiunea Dumitru Cornilescu | design by NLN