Exod 8
1. Domnul a zis lui Moise: "Du-te la Faraon, și spune-i: "Așa vorbește
Domnul: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
2. Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării
tale.
3. Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui, și vor intra în casa ta, în odaia
ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului
tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea.
4. Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău, și pe toți
slujitorii tăi."
5. Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ți mâna cu toiagul peste
râuri, peste pâraie și peste iazuri, și scoate broaște din ele peste țara
Egiptului!"
6. Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și au ieșit broaștele și au
acoperit țara Egiptului.
7. Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei
broaște peste toată țara Egiptului.
8. Faraon a chemat pe Moise, și pe Aaron, și a zis: "Rugați-vă Domnului, să
depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor să
plece să aducă jertfe Domnului."
9. Moise a zis lui Faraon: "Hotărăște-mi, când să mă rog Domnului pentru tine,
pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la
tine și din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu."
10. El a răspuns: "Mâine". Și Moise a zis: "Așa va fi, ca să știi că nimeni nu
este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
11. Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi
și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu."
12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu
privire la broaștele cu care lovise pe Faraon.
13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și
în ogoare.
14. Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit.
15. Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima, și n-a
ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
16. Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ți toiagul, și lovește
țărâna pământului, și se va preface în păduchi, în toată țara Egiptului."
17. Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul, și a lovit țărâna
pământului; și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele.
Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului.
18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au
putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace.
19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon: "Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar inima
lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese
Domnul.
20. Domnul a zis lui Moise: "Scoală-te dis-de-dimineață, și du-te înaintea lui
Faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: "Așa vorbește Domnul:
"Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
21. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești
împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva
caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muște, și pământul va fi
acoperit de ele.
22. Dar, în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și
acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul
ținutului acestuia.
23. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi
mâine."
24. Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a
slujitorilor lui, și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești.
25. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Duceți-vă de aduceți
jertfe Dumnezeului vostru aici în țară."
26. Moise a răspuns: "Nu este deloc potrivit să facem așa; căci am aduce
Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sunt o urâciune pentru Egipteni. Și
dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru Egipteni, nu ne
vor ucide ei oare cu pietre?
27. Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, și acolo vom aduce jertfe
Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune."
28. Faraon a zis: "Vă voi lăsa să plecați, ca să aduceți jertfe Domnului,
Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtați prea mult, dacă
plecați. Rugați-vă pentru mine."
29. Moise a răspuns: "Am să ies de la tine, și am să mă rog Domnului. Mâine,
muștele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, și de la poporul lui.
Dar, să nu ne mai înșele Faraon, ne vrând să lase pe popor să plece, ca să aducă
jertfe Domnului."
30. Moise a ieșit de la Faraon, și s-a rugat Domnului.
31. Domnul a făcut cum cerea Moise; și muștele s-au depărtat de la Faraon, de la
slujitorii lui, și de la poporul lui. N-a mai rămas una.
32. Dar Faraon, și de data aceasta, și-a împietrit inima, și n-a lăsat pe popor
să plece.
Selectați alt capitol de mai jos
sus