Geneza

Cărţile Vechiului Testament

• Pagina principală
• Vechiul Testament
• Noul Testament
• Biblia într-un an
• Căutare

Geneza 31

1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta."
2. Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
3. Atunci Domnul a zis lui Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine."
4. Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui.
5. El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6. Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
7. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
8. Ci când zicea el: "Mieii pestriţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: "Mieii bălţaţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălţaţi.
9. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.
10. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
11. Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu.
12. El a zis: "Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere."
14. Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15. Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut, şi ne-a mâncat şi banii?
16. Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu."
17. Iacov s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
18. Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
19. Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
20. şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
21. A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat), şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
22. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23. Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.
24. Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"
25. Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
26. Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută.
28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
29. Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"
30. Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"
31. Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: "Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
32. Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l." Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
34. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35. Ea a zis tatălui său: "Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
36. Iacov s-a mâniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul, şi i-a zis: "Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
37. Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
38. Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit, şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
39. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
42. Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata."
43. Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: "Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
44. Vino, să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!"
45. Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.
46. Iacov a zis fraţilor săi: "Strângeţi pietre." Ei au strâns pietre, şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).
48. Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!" De aceea i-au pus numele Galed.
49. Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
50. Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine."
51. Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta, şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52. Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
53. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
54. Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
55. Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.

---

Selectaţi alt capitol de mai jos

---Geneza--- Geneza 1 Geneza 2 Geneza 3 Geneza 4 Geneza 5 Geneza 6 Geneza 7 Geneza 8 Geneza 9 Geneza 10 Geneza 11 Geneza 12 Geneza 13 Geneza 14 Geneza 15 Geneza 16 Geneza 17 Geneza 18 Geneza 19 Geneza 20 Geneza 21 Geneza 22 Geneza 23 Geneza 24 Geneza 25 Geneza 26 Geneza 27 Geneza 28 Geneza 29 Geneza 30 Geneza 31 Geneza 32 Geneza 33 Geneza 34 Geneza 35 Geneza 36 Geneza 37 Geneza 38 Geneza 39 Geneza 40 Geneza 41 Geneza 42 Geneza 43 Geneza 44 Geneza 45 Geneza 46 Geneza 47 Geneza 48 Geneza 49 Geneza 50

---

sus

© 2007 Biblia sau Sfânta Scriptură - versiunea Dumitru Cornilescu | design by NLN