Geneza 8
1. Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate
vitele care erau cu el în corabie; și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe
pământ, și apele s-au potolit.
2. Izvoarele Adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise, și ploaia din
cer a fost oprită.
3. Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se, și,
după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat.
4. În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe
munții Ararat.
5. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a
lunii, s-au văzut vârfurile munților.
6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb, care a ieșit, ducându-se și întorcându-se, până când
au secat apele de pe pământ.
8. A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața
pământului.
9. Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul, și s-a întors la
el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a
luat, și l-a băgat la el în corabie.
10. A mai așteptat alte șapte zile, și iarăși a dat drumul porumbelului din
corabie.
11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o
frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe
pământ.
12. A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul
nu s-a mai întors la el.
13. În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră
pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, și iată că fața
pământului se uscase.
14. În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de
tot.
15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, și i-a zis:
16. "Ieși din corabie, tu și nevasta ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu
tine!
17. Scoate afară împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul care sunt cu
tine, atât păsările cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ:
să mișune pe pământ, să crească și să se înmulțească pe pământ."
18. Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevasta sa și cu nevestele fiilor săi.
19. Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe
pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie.
20. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate și din
toate păsările curate, și a adus arderi de tot pe altar.
21. Domnul a mirosit un miros plăcut; și Domnul a zis în inima Lui: "Nu voi mai
blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din
inima omului sunt rele din tinerețea lui; și nu voi mai lovi tot ce este viu,
cum am făcut.
22. Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura,
vara și iarna, ziua și noaptea!"
Selectați alt capitol de mai jos
sus