Numeri 14
1. Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns
în noaptea aceea.
2. Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată
adunarea le-a zis: "De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n-om fi
murit în pustia aceasta?
3. Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie,
iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine
să ne întoarcem în Egipt?"
4. Și au zis unul altuia: "Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în
Egipt."
5. Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ, în fața întregii adunări a
copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
6. Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui
Iefune, și-au rupt hainele,
7. și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: "Țara pe care am
străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o țară foarte bună, minunată.
8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va
da: este o țară în care curge lapte și miere.
9. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din
țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi,
nu vă temeți de ei!"
10. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat
peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Și Domnul a zis lui Moise: "Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până
când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
12. De aceea, îl voi lovi cu ciumă, și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un
neam mai mare și mai puternic decât el."
13. Moise a zis Domnului: "Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul
cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14. Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în
mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul
Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, și noaptea
într-un stâlp de foc.
15. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit
vorbindu-se de Tine, vor zice:
16. "Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că
i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!"
17. Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18. "Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și
răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește
fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.
19. Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum
ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici."
20. Și Domnul a spus: "Iert cum ai cerut.
21. Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot
pământul,
22. atât este de adevărat că toți cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, și
minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de
zece ori acum, și n-au ascultat glasul Meu,
23. toți aceia nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da,
și anume, toți cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
24. Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în
totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o
vor stăpâni.
25. Amaleciții și Canaaniții locuiesc valea aceasta: deci mâine, întoarceți-vă,
și plecați în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie."
26. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
27. "Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit
cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
28. Spune-le: "Pe viața Mea!" zice Domnul, "că vă voi face întocmai cum ați
vorbit în auzul urechilor Mele.
29. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror
numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, și
care ați cârtit împotriva Mea,
30. nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară de
Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.
31. Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face
să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi.
32. Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33. Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, și vor ispăși astfel
păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34. După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani
veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: și veți
ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35. Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care
s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri."
36. Bărbații pe care îi trimisese Moise să iscodească țara, și care, la
întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui,
înnegrind țara;
37. oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo înaintea Domnului,
loviți de o moarte năpraznică.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață
dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.
39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; și poporul a fost
într-o mare jale.
40. S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi, și s-au suit pe vârful muntelui,
zicând: "Iată-ne! suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci
am păcătuit."
41. Moise a zis: "Pentru ce călcați porunca Domnului? Nu veți izbuti.
42. Nu vă suiți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți
bătuți de vrăjmașii voștri.
43. Căci Amaleciții și Canaaniții sunt înaintea voastră, și veți cădea uciși de
sabie; o dată ce v-ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi."
44. Ei s-au îndărătnicit și s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul
legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei.
45. Atunci s-au pogorât Amaleciții și Canaaniții, care locuiau pe muntele acela,
i-au bătut, și i-au tăiat în bucăți până la Horma.
Selectați alt capitol de mai jos
sus