Eclesiologie: 

Biserica pe care o zideşte Hristos – Partea 1
Matei 16:18
 

 

Introducere

 

Centrul textului din Matei 16:13-20 este declaraţia lui Hristos, „Îmi voi zidi biserica” (v. 18). Orice altceva din acest pasaj amplifică această mare declaraţie.

 

Identificarea ziditorului bisericii

 

Cu ani în urmă cineva încerca să găsească motivul pentru care anumite biserici experimentau mari creşteri. Acea persoană a vizitat biroul meu şi a spus, „În toată ţara am descoperit că bisericile mari au lideri care doresc să zidească biserica. Vreau să te întreb aceiaşi întrebare pe care le-am pus-o şi lor: Ai o dorinţă mare de a zidi biserica?” I-am răspuns – în mare parte spre surpriza lui – că eu nu aveam nici o dorinţă de a zidi biserică pentru că Hristos a spus că El o va face. Este o mângâiere să ştim că zidirea bisericii nu depinde de oameni, de mecanisme sau de programe. Domnul este singurul Ziditor, şi este bucuria noastră de creştini să fim parte a ceea ce construieşte El.

 

A. Descurajarea ucenicilor

Promisiunea lui Hristos de a zidi biserica Sa a apărut atunci când ucenicii se confruntau cu descurajarea. Datorită asocierii lor cu Hristos, ei au ajuns să fie obiecte urâte ale naţiunii Israelului. Ei au realizat că liderii evrei nu aveau să fie încântaţi cu moartea lui Hristos şi că populaţia evreiască era de fapt în căutarea unui Mesia doar politico-militar. Şi în loc să-l vadă pe Hristos domnind în împărăţia slavei şi în măreţie, ucenicii l-au auzit acum pe Hristos „că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât” (Matei 16:21).

 

B. Persecutarea ucenicilor

După ce le-a spus acestora despre moartea de care avea să sufere El, Hristos a revelat faptul că ucenicii aveau să poarte o cruce (v. 24-28). Persecutarea poporului lui Dumnezeu nu este ceva nou. În Vechiul Testament poporul lui Dumnezeu era persecutat atât în captivitatea egipteană cât şi în cea babiloniană. Uneori identitatea lor unică drept popor al lui Dumnezeu era în pericol datorită apostaziei şi a căsătoriilor lor mixte cu naţiunile vecine. Întotdeauna au fost vremuri când mulţimea poporului lui Dumnezeu se părea că ajunge la un stop. Şi biserica, din zilele timpurii şi până în cele moderne, a experimentat persecuţia severă.

 

În mijlocul descurajării ucenicilor Hristos i-a asigurat că programul Său divin avea să meargă înainte. El a făcut-o prin a promite să-şi construiască biserica Sa. Deşi acea promisiune este o scurtă declaraţie, aceasta oferă încurajare pentru toţi ucenicii lui Hristos. Să vedem şi de ce.

 

Lecţia

 

I. CERTITUDINEA EXISTENŢEI BISERICII

 

Îmi voi zidi biserica”

 

Este sigur că Hristos îşi va zidi biserica Sa deoarece aceasta este promisiunea Sa divină (cf. Isaia 55:11). Hristos este Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate minţii. Timpul verbului accentuează continuarea acţiunii, nu timpul acţiunii. Adică, Hristos a zidit deja în trecut, zideşte în prezent şi va continua să o zidească în viitor.

 

A. Datorită Metodei Divine

Hristos îşi va zidi cu certitudine biserica Sa fie că credincioşii trăiesc sau nu în ascultarea dreaptă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Prin a merge în cadrul parametrilor setaţi de Scriptură, credincioşii devin canale prin care Hristos îşi zideşte biserica Sa. Dar Hristos nu va zidi acolo unde găseşte neascultare.

 

Liderii bisericii caută în mod constant anumite trucuri de comerţ pentru a face biserica să crească. Sunt întrebat adesea, ce metode folosesc eu. Dar Dumnezeu nu-şi clădeşte biserica Sa prin metodologia iscusită, ci doar prin credincioşii dedicaţi faţă de neprihănire. Dacă asculţi Cuvântul lui Dumnezeu, îl vei lăsa pe Hristos să-şi zidească biserica Sa în felul Lui.

 

B. Datorită Ziditorului Divin

Scriptura arată în mod clar faptul că Hristos este Ziditorul divin al bisericii.

 

1.     Fapte 2:39 – „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”

 

2.     Ioan 6:37 – „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”

 

3.     Fapte 2:47 – „Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”

 

4.     Fapte 5:14 – „Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult”

 

5.     Fapte 13:48 – „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut”

 

6.     Fapte 18:10 – „căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate”

 

Epistolele adaugă un mai mult detaliu cu privire la felul cu Domnul îşi zideşte biserica Sa. De exemplu, suntem instruiţi cu privire la închinare, rugăciune, învăţătură, sfinţenie, disciplina bisericii şi calificativele pentru lideri, diaconi şi diaconiţe. Aceste instrucţiuni indică spre nevoia unei trăiri drepte, care îi caracterizează pe cei pe care-i foloseşte Domnul în clădirea bisericii Lui.

 

C. Datorită Ţelului Divin

Biserica există pentru a manifesta slava lui Hristos. Efeseni 5 spune că Hristos zideşte biserica pentru „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (v. 26-27). Într-adevăr, „a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus” (Efeseni 3:21). O astfel de slavă manifestă înţelepciunea infinită a lui Dumnezeu chiar şi la sfinţii îngeri (3:10).

 

II. INTIMITATEA DINTRE HRISTOS ŞI POPORUL SĂU

 

„Îmi voi zidi biserica mea

 

Termenul grecesc tradus prin „a mea” arată pe Hristos a fi Proprietarul, Arhitectul şi Ziditorul bisericii. Noi suntem parte a Trupului Său şi una cu El în intimitate sfântă (Efeseni 5:23). Intimitatea este zugrăvită în Scriptură.

 

A. În Noul Testament

1. Fapte 20:28 – „păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său”

 

2. Fapte 9:4 – Hristos a spus lui Saul, „De ce mă prigoneşti?” Când Saul îi persecuta pe creştini, era acelaşi lucru ca şi când îl persecuta pe Hristos.

 

3. 1 Corinteni 6:17 – „cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El”

 

4. Ioan 10:27-28 – Isus a spus, „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. . . şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea”

 

B. În Vechiul Testament

Vechiul Testament se referă la neprihănire ca lumina ochilor lui Dumnezeu (Psalmul 17:8; Zaharia2:8). Acea expresie figurativă se referă la pupilă, cea mai senzitivă parte a ochiului. Dumnezeu spunea, „Dacă bagi degetul în ochiul poporului Meu, e ca şi când l-ai băga la Mine în ochi”. Lui Dumnezeu îi pasă în acest fel pentru că biserica a fost cumpărată cu propriul sânge al lui Hristos (Fapte 20:28). Dumnezeu se apropie de poporul Său şi este ca prietenul care este mai aproape decât un frate (cf. Proverbe 18:24).

 

Minunea intimităţii cu Hristos

 

În timp ce se întorcea acasă cu un avion, un pasager m-a întrebat dacă beau.

 

I-am răspuns, „Nu beau”.

 

„Niciodată?” a întrebat el.

 

„Niciodată”, i-am răspuns eu.

 

„Aveţi cancer?” m-a întrebat.

 

„Din câte ştiu ei nu”, am răspuns eu.

 

Îmi spunea aşa de parcă îmi predica, „Eu beau zilnic. Într-o zi o să îmbătrâneşti şi apoi ce o să faci? Toată distracţia o să fie lăsată în urmă. Ar trebui să bei acum cât mai eşti tânăr”.

 

I-am răspuns, „Nu am nici o dorinţă să beau – deloc”.

 

Apoi m-a privit şi m-a întrebat, „Da ce ai de nu ai nevoie să bei?”

 

„Mă bucur că m-aţi întrebat”, i-am răspuns eu. „Am pace şi fericire totală”.

 

„Da de unde ai aşa ceva?” m-a întrebat el.

 

Şi eu i-am răspuns, „Îl cunosc pe Isus Hristos”.

 

Apoi a fost un moment de tăcere. Apoi a întrebat cu necredinţă, „Îl cunoşti pe Isus Hristos?”

 

I-am spus, „Exact, îl cunosc pe Isus Hristos”.

 

M-a privit în uluire şi a remarcat, „Am fost şi eu la o şcoală unde ne-au spus despre Isus Hristos, dar nu-L cunosc”.

 

I-am răspuns, „Ai putea”. Apoi am avut oportunitatea să-i explic evanghelia acestuia.

 

S-a întors la locul său şi eu mi-am luat locul din spatele lui. Apoi el i-a spus partenerului său de călătorie, „Nu o să-ţi vină să crezi, dar un domn din spatele nostru îl cunoaşte de fapt pe Isus Hristos!” Şi partenerul său, întorcându-se ca să mă privească, a spus, „Glumeşti!” Şi el a fost uimit că cineva putea să-l cunoască pe Isus Hristos în mod personal.

 

Este o realitate uimitoare că noi în calitate de credincioşi îl cunoaştem pe Isus Hristos. Dar ceea ce este mult mai şocant este că El ne cunoaşte pe noi!

 

III. IDENTITATEA CELOR DIN BISERICĂ

 

„Voi zidi biserica mea”

 

Termenul din greacă tradus prin „biserică” (ekkl[ma]esia) înseamnă „cei chemaţi afară şi se referă la o adunare. În evanghelii cuvântul apare doar aici în matei 18:17. Aici este folosit în sensul său general pentru orice adunare de oameni. Înţelesul original al cuvântului sinagogă se referă şi la o adunare generală de oameni. Din moment ce este probabil că Hristos a vorbit în aramaică, El a folosit probabil termenul general kahal, care înseamnă „congregaţie”, „adunare” sau „mulţime”. Doar mai târziu în epistole găsim ekkl[ma]esia investit cu un înţeles mai deplin. Aşadar Hristos vorbea despre o adunare, congregaţie, sau comunitate de oameni răscumpăraţi. Acel înţeles general este de asemenea evident şi în alte pasaje din Scriptură.

 

A. Fapte 7:37-38 – „Acest Moise a zis fiilor lui Israel: "Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc ca mine: de el să ascultaţi." El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai”. Aici cuvântul se referă la poporul evreu adunat în deşert în timpul lui Moise.

 

B. Fapte 19:32 – „Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră”. Aici ekkl[ma]esia se referă la o mulţime din Efes care respingea mesajul evangheliei.

 

C. Evrei 12:22-23 – „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi”. Aici „biserica” se referă la tot poporul lui Dumnezeu.

 

La fel ca în Evrei 12:23 „biserica” din matei 16 se referă la tot poporul lui Dumnezeu. Şi „împărăţia cerurilor” din Matei 16:19 – folosit în mod sinonim pentru cuvântul biserică – vorbeşte de asemenea de adunarea celor veniţi la Dumnezeu. În timp ce ucenicii mergeau pe drumul prăfuit din Cezarea din Filipi, ei au înţeles deodată ekkl[ma]esia în acelaşi sens general, nu ca o clădire cu clopotniţă. In acele zile nu existau denominaţii, episcopi, diaconi, sau congregaţii aşa cum avem noi astăzi. Deşi Hristos s-a confruntat cu ostilitatea şi respingerea, El avea să continue să adune pe poporul Său răscumpărat, aşa cum a făcut-o tot timpul şi continuă să facă şi acum.

 

Concluzie

 

Oamenii se miră adesea de ceea ce s-ar întâmpla cu biserica dacă va cădea America. Dar clădirea bisericii nu depinde de ridicarea sau coborârea Americii pentru că numai Domnul zideşte biserica. Din moment ce Hristos zideşte numai acolo unde găseşte neprihănire, este important ca noi să trăim în mod neprihănit. Fi dedicat faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi permite Duhului Său să schimbe viaţa ta. În acest fel vei manifesta slava Sa în biserică.

 

Concentrarea asupra faptelor

 

1.           Ce declaraţie este inima textului din Matei 16:13-20?

2.           Este o _____________ pentru credincios să fie parte a ceea ce zideşte Dumnezeu.

3.           De ce au fost descurajaţi ucenicii lui Hristos?

4.           Care este semnificaţia timpului verbului din Matei 16:18?

5.           Unde îşi clădeşte Hristos cu siguranţă biserica Sa?

6.           Hristos îşi clădeşte biserica Sa prin credincioşii dedicaţi faţă de __________.

7.           Ce arată Fapte 2:39?

8.           _______ adaugă mai multe detalii cu privire la felul cum Hristos îşi zideşte biserica Sa.

9.           De ce există biserica?

10.      Termenul „a mea” în Matei 16:18 revelează credinciosului a fi _____ cu Hristos în sfântă _______.

11.      În Fapte 9:4 pe cine persecuta de fapt Saul?

12.      De ce a numit Domnul pe poporul Său „lumina ochilor săi” (Zaharia 2:8)?

13.      Definiţi „biserica” din Matei 16:18. Susţineţi-vă răspunsul cu Scriptura.

 

Considerarea principiilor

 

1. Ca partea a bisericii creştinii se bucură de intimitate sfântă cu Hristos. Cercetătorul biblic R. B. Kuiper scria, „Cum poate vedea Creatorul simplele creaturi drept prieteni ai Lui defineşte înţelegerea umană. Felul cum Dumnezeul sfânt poate atribui prietenia Sa asupra oamenilor păcătoşi este total incomprehensibil. Este destul să spunem că aici suntem martori ai unei manifestări supreme a bunăvoinţei divine. Şi intimitatea acelei prietenii transmite bunăvoinţa divină cu mult mai măreţ” (The Glorious Body of Christ [Edinburgh:  The Banner of Truth Trust, 1967], pp.  332-33). Te bucuri de intimitatea cu Domnul prin studiul Cuvântului Său şi rugăciune? Citeşte şi studiază Luca 10:38-42, examinează-ţi umblarea ta cu Domnul în lumina acelei Scripturi. Cere-i Domnului să te ajute să ai aceiaşi dorinţă pe care a avut-o apostolul Pavel: „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8).

 

2. Nimic nu poate contrazice promisiunea lui Hristos de a clădi biserica Sa. Pastorul învăţător J. C. Ryle spunea, „Mare este puterea pe care o arată Hristos în zidirea bisericii Sale! El îşi îndeplineşte lucrarea Sa în ciuda opoziţiei din partea lumii, a cărnii şi a diavolului. În furtună, în vijelie, prin vremurile de necaz, de tăcere, fără gălăgie, fără vâlvă, fără încântare, clădirea progresează. . . . Ar trebui să fim profunde de mulţumitori că zidirea adevăratei bisericii este pusă pe umerii Aceluia care este măreţ. Dacă lucrarea depinde de om, aceasta avea să se năruie. Dar, binecuvântat să fie Dumnezeu, lucrarea este în mâinile Ziditorului care nu eşuează niciodată să îşi realizeze proiectele Sale! Hristos este Ziditorul atotputernic. El îşi va îndeplini lucrarea Sa, deşi naţiunile şi bisericile vizibile nu îşi pot cunoaşte datoria lor. Hristos nu va eşua niciodată. Ceea ce El a preluat El va îndeplini cu certitudine” (Holiness [Hertfordshire, England:  Evangelical Press, 1989], p.  214). Ai adus mulţumiri şi laudă Domnului pentru zidirea bisericii Sale? Citeşte Efeseni 1 şi închină-te Domnului pentru măreaţa Sa lucrare.

 

Adăugat la Colecţia John MacArthur localizată la:

Bible Bulletin Board
Box 314
Columbus, New Jersey, USA, 08022
Websites: www.biblebb.com and www.gospelgems.com
Email: tony@biblebb.com
Online since 1986