Acoperirea Capului:

Învelitorile capului în Scriptură 

de Greg Price

 

Capitolul cinci: Ce ne învaţă istoria bisericii?

 

Fiecare din martorii urmatori citati a fost de accord asupra unui punct: învelitoarea capului menţionată în 1 Cor. 11:4-7, 10, 13 era o învelitoare din ţesătură care trebuia purtată de femei în închinare. Pot exista diferenţe între aceşti martori cu privire la aplicarea învelitorii, dar sunt de acord în mod uniform că referirea lui Pavel la femeile acoperite în timpul închinării se referă la o învelitoare din ţesătură şi nu la părul femeii.

 

1. Catacombele (100-300 d. Hr.)

 

a. “majoritatea catacombelor au fost construite în timpul primelor trei secole, câteva pot fi urmărite până la perioada apostolică »1

 

b. “Numele catacombelor are o origine nesigură, dar este echivalent cu cimitirele subterane sau locuri de odihnă pentru morţi. La început folosit de către cimitirele creştine din vecinătatea Romei, după aceea a fost aplicat celor din Napole, Malta, Sicilia, Alexandra, Paris, şi alte oraşe.”2

 

c. “În catacombele lor creştinii se puteau aduna pentru închinare şi refugiu în vremuri de persecuţie. Foarte rar erau urmăriţi în aceste locuri de retragere tăcute."3

 

d. “Catacombele, săpate în substratul de piatră de sub Roma se întind pe, aproape de necrezut 550 de mile, sunt adesea adânci de şase nivele, şi conţin camera de înmormântare a peste şase milioane de trupuri. . . . Aici este prima artă creştină."4

 

e. Multele picturile de pe pereţii catacombelor arată că îmbrăcămintea uniformă a femeilor în închinare era de a-şi acoperi capul şi părul (nu faţa) cu un tip de pânză.

 

2. Irenaeus (120-202 d. Hr.)

 

a. Irenaeus traduce 1 Corinteni 11:10 astfel: “Femeia trebuie să aibă o învelitore [kalumma] pe capul ei, din cauza îngerilor.”5

 

b. Aceasta este semnificativ în aceea că Irenaeus a înţeles aparent “puterea” de pe capul unei femei în 1 Corinteni 11:10 să fie o învelitoare de vreun fel şi nu părul femeii.

 

3. Tertullian (150-225 d. Hr.)

 

a. Tertullian spune ca practica nu cere virginelor bisericii să fie acoperite. Întregul lui argument presupune că era practica contemporanilor săi de a cere celor care erau logodiţi sau căsătorite să fie învelite, totuşi Tertullian susţine foarte persuasive că nu există nici un motiv biblic care să ceară unei clase de femei (logodite sau căsătorite) să aibă vălul, în timp ce nu cere altei clase de femei (virgine) să aibă vălul.

 

b. „Dar acel punct care este amestecat observat în biserici, dacă virginele trebuie să aibă văl sau nu, trebuie tratat. Deoarece, cei care permit virginelor să nu poarte văl, par să se bazeze pe aceasta, că apostolul nu a definit cu numele “virgine”, ci “femei” trebuie “să poarte văl”nici sexul în general, să spună “femeile”, ci o clasă a sexului, spunând femei”: deoarece dacă ar fi denumit sexul spunând “femeile” ar fi făcut limita absolută pentru fiecare femeie; dar în timp ce numeşte o clasă a sexului, el separă o altă clasă, fiind tăcut. Se spune că ori ar fi putut numi “virgine” în special; sau în general printr-un termen concis, “femei”.6

 

c. În comentariul asupra 1 Corinteni 11:4,5, Tertullian spune “Iată două nume diferite Om şi Femeie, “fiecare” în fiecare caz: două legi, distincte mutual; pe de o parte (o lege) de învelire,pe de alta (o lege) de neînvelire. »7

 

4. Clement din Alexandria (153-217 d. Hr.)


a. Clement înţelege deasemenea cuvintele din 1 Corintenteni 11:5 ca referindu-se la un văl de ţesătură şi nu la părul unei femei.

 

b. “Şi nu va cădea niciodată dacă pune înaintea ochilor ei modestia şi broboada; şi nici nu va face pe altul să cadă în păcat prin descoperirea feţei ei. Căci aceasta este dorinţa Cuvântului, deoarece îi este cuvenit să se roage acoperită. » [1 Corinteni 11:5 GLP].8

 

5. Hipolit (170-236 d. Hr.)


a. Lui Hipolit, un părinte al bisericii din Roma, îi este greşit atribuit canonul următor de închinare (deşi greşit atribuit lui Hipolit, pare a reprezenta practica bisericii din acea vreme în închinare).

 

b. “Canonul al şaptesprezecelea. Despre virgine ca să-şi acopere feţele şi capetele.”9

 

6. Ioan Chrysostom (340-407 d. Hr.)


a. Crisostomul a fost marele predicator al Antiohiei. Următoarele extrase sunt luate din Predica XXVI (1 Corinteni 11:2-16).

 

b. Chrysostom identifică problema abordată de Pavel în 1 Corinteni 11:2-16 că “Femeile lor obişnuiau să se roage şi să proorocească dezvelite şi cu capul gol.”10

 

c. Îndeosebi la punctual unde o femeie are nevoie de o altă învelitoare decât părul ei lung (cf. 1 Cor. 11:15) urmează remarca: “Şi dacă I s-a dat ca învelitoare, spuneţi, pentru ce are nevoie să adauge altă învelitoare?” Că nu numai natura, ci şi voinţa are parte în cunoştinţa ei despre supunere. Pentru aceasta, trebuie să fie acoperită natura însăşi a creat o lege. Adaug acum, mă rog, partea ta de asemenea, să nu răstorni legile naturii; dovada grabei cele mai insolente, să lupte, nu numai cu noi, dar şi cu natura.”11
 

7. Jerome (345-429 d. Hr.)


a. Deşi Biblia nu sprijină practica virginelor de a se tunde (ci mai degrabă Scriptura condamnă o astfel de practică în 1 Corinteni 11:14-15), cu toate acestea, Jerome este citat aici deoarece a înţeles clar că Pavel spune că o femeie trebuie să poarte o învelitoare a capului din ţesătură pe cap (aceasta este evident în mod special în acest caz pentru capul virginelor care şi-au ras tot părul).

 

b. „Este un obicei în mănăstirile din Egipt şi Siria ca virginele şi văduvele care s-au dedicat lui Dumnezeu şi au renunţat la lume şi au călcat peste plăcerile ei , să ceară maicilor din comunitate să le taie părul; ca după aceea să nu meargă cu capul descoperit, sfidând porunca apostolilor.”[1 Corinteni 11:5].12
 

8. Augustin (354-430 d. Hr.)


a. Augustin, Poate cel mai mare teolog post apostolic anterior Reformei, citează 1 Corinteni 11:4, 7 cu privire la bărbaţi următoarele:

 

”Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul;” şi „un om nu trebuie să îşi acopere capul, deoarece el este chipul şi slava lui Dumnezeu”13 Acum, dacă este adevărat că un bărbat nu trebuie să îşi acopere capul, atunci opusul este adevărat despre o femeie, că ea trebuie să îşi acopere capul.

 

b. „Nu trebuie deci să înţelegem că făcut după chipul trinităţii Supreme, adică după chipul lui Dumnezeu, acelaşi chip trebuie înţeles a fi în trei fiinţe umane; mai ales când apostolul spune că bărbatul este imaginea lui Dumnezeu, şi bazat pe aceasta îndepărtează învelitoarea de pe capul lui, dar avertizează femeia să folosească, vorbind astfel: „Pentru că un bărbat nu trebuie să îşi acopere capul, întrucât el este chipul şi slava lui Dumnezeu dar femeia este slava bărbatului.”14

 

9. John Knox (1505-1572)


a. „Întâi spun, femeia în cea mai mare perfecţiune a ei a fost făcută să slujească şi să fie supusă bărbatului, nu să conducă şi să comande. După cum sfântul Pavel raţionează în aceste cuvinte: „Bărbatul nu este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat; şi deci, femeia trebuie să aibă un semn al stăpânirii ei pe cap.” (adică, o acoperitoare ca semn al supunerii)”15

 

b. Knox îl citează pe Crisostomul cu o aprobare din toată inima: „Chiar şi aşa (spune el) trebuie ca bărbatul şi femeia să apară înaintea lui Dumnezeu, purtând semnele condiţiei lor pe care au primit-o de la El. Bărbatul a primit o anumită slavă şi demnitate peste femeie; şi de aceea el trebuie să apară înaintea Maiestăţii Sale, purtând semnul onoarei lui, fără acoperitoare pe capul lui, pentru a fi martorul că în pământ, omul nu avea cap”. Atenţie Crisostom ce spui! Vei fi numit trădător dacă bărbaţii englezi aud, căci ei o au pe Doamna Suverană şi Stăpână [Regina Elisabeta--GLP]; Şi scoţienii au băut de asemenea vraja şi veninul lui Circes [vraja reprezentată de Homer ca schimbând însoţitorii Odiseei în porci, printr-o băutură magică--GLP], lasă-i în ruşine şi confuzie. El continuă cu aceste cuvinte „Dar femeia trebuie să fie acoperită, pentru a mărturisi că în pământ ea a avut cap, adică bărbatul.” Este adevărat, Crisostom, femeia este acoperită ambele tărâmuri, dar nu cu semnul supunerii, ci al superiorităţii, spre a fi o dovadă, cu coroana regească.”16

 

10. John Calvin (1509-1564)


a. Marele teolog al Reformei a predicat trei slujbe din 1 Corinteni 11:2-16 din care sunt luate următoarele extrase: „dacă femeilor li se permite să aibă capul descoperit şi să îşi arate părul, li se va permite şi să îşi arate sânii şi vor veni să facă manifestările ca şi când ar fi un spectacol de tavernă, vor deveni atât de obraznice , încât nu va mai exista modestie şi ruşine; în scurt timp vor uita datoria naturală . . . . Deci, când este permis ca femeile să îşi descopere capul, cineva va spune, „ce rău în a-ţi descoperi stomacul de asemenea?” Şi apoi, cineva va pleda [pentru] altceva: „dacă femeile au capul gol, de ce să nu-şi dezgolească asta şi asta?” Apoi, bărbaţii, vor scăpa deasemenea. În scurt timp nu va mai exista decenţă, cu excepţia când oamenii se vor controla şi vor respecta ce este potrivit şi decent, astfel încât să nu ajungă departe, peste bord.”17

 

b. „Când spune „părul ei este ca învelitoare [1 Corinteni 11:15 GLP],” nu vrea să spună că atâta timp cât o femeie are păr, aceasta este de ajuns pentru ea. Mai degrabă spune că Domnul nostru ne dă o poruncă pe care El doreşte să o respectăm şi să o menţinem.de care să fim conştienţi. Dacă o femeie are păr lung, aceasta este echivalent cu a-i spune „Foloseşte-ţi învelitoarea, foloseşte-ţi pălăria, foloseşte baticul, nu te expune astfel!”18

 

11. George Gillespie (1613-1648)


a. Gillespie, cel mai tânăr şi unul dintre cei mai străluciţi comisionari de la Westminster Assembly, abordează problema femeilor, vorbind ca o voce a cuiva din cadrul unui serviciu public de închinare a bisericii, când spune „Dar unde găsim noi că femeile care au proorocit şi care au fost inspirate de sus, au avut voie să spună profeţia în biserică? Presupun că avea un respect pentru 1 Cor. 11:5, „Dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul,” ceea ce se vrea pentru adunarea publică, deoarece Apostolul vorbeşte despre învelirea sau neînvelirea capului în biserică...Astfel încît facerea cunoscută a vers. 5 oferă o mai bună cunoaştere a acelui text „Că femeile care se arată în public şi în cadrul adunărilor ecleziastice fără acest semn şi simbol al supunerii lor, adică vin descoperite, se fac de ruşine.”19

 

b. „Cât despre vălurile cu care Apostolul spune ca femeile să se acopere când se roagă (adică, în inimile lor, după rugăciunea publică şi comună), sau profeţesc (adică, cântă, 1 Sam. 10:10; 1 Cron. 25:1), merită să fie acoperite cu ruşine ca şi cu o îmbrăcăminte care pretinde acest exemplu de ceremonie sacră, semnificativă a instituţiei umane. Această învelitoare era un semn de moralitate pentru acea distincţie între ordonat şi atrăgător a bărbaţilor şi femeilor pe care decnţa civilă o cerea în toate întâlnirile lor...”20

 

12. Un grup de lucrători prezbitereni din Londra în perioada Westminster Assembly (1646)


a. „Soţia trebuie să aibă puterea (exousia) pe capul ei, adică, un văl ca semn al puterii soţului ei asupra ei (1 Cor. 11:10) . . . .”21

 

13. Matthew Henry (în comentariul său asupra Întregii Biblii, publicat în 1706)


a. „Femeia, pe de altă parte, care se roagă sau prooroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul [1 Corinteni 11:5-6 GLP], adică, bărbatul, v. 3. Ea apare în haina superiorului ei şi aruncă semnul supunerii ei. Ar putea cu o decenţă egală, să-şi taie părul scurt, sau de tot, ceea ce era obiceiul bărbaţilor în acea vreme. Aceasta ar fi într-un fel a declara că doreşte să schimbe sexele, o declaraţie de comportament nefiresc a acelei superiorităţi pe care Dumnezeu a dat-o celuilalt sex.”22

 

b. „Ea trebuie să aibă putere pe capul ei, din cauza îngerilor [1 Corinteni 11:10]. Putere, adică, un văl, semnul, nu că ea are puterea şi superioritatea, ci că este sub puterea soţului ei, supusă lui, şi inferioară celuillt sex.”23

 

c. „Era obiceiul comun al bisericilor, ca femeile să apară la întrunirile publice şi să se alăture închinării publice, acoperite; şi era clar decent ca ele să facă astfel. Erau foarte discutabile cele care discutau aceasta sau o înlăturau.” [1 Corinteni 11:16].24

 

14. Henry Alford (1810-1871)


a. „[1 Corinteni 11] 2-16. Legea supunerii femeii faţă de bărbat (2-12), şi decenţa naturală însăşi (13-16), săun că femeile trebuie să fie acoperite la întrunirile religioase publice.”25

 

b. „Femeile au trecut de limitele sexului lor, venind să se roage şi să prorocească în biserici cu capetele descoperite. Apostolul nu a fost de acord cu nici una din acestea, nici să vină să se roage sau să proorocească, nici să-şi îndepărteze vălul: dar el învinuieşte numai ultima practică, şi rezervă pe ultima până în capitolul 14:34.”26

 

c. „Femeia trebuie să aibă putere ( semnul puterii sau al supunerii, arătat de context ca fiind un văl.”27
 

15. Frederick Godet (1812-1900)


a. Fraza [din 1 Corinteni 11:4], „de pe cap”, adică, să poarte o învelitoare sub forma unui văl de pe cap pe umeri.”28

 

b. „Şi deoarece, femeia nu aparţine în modnatural vieţii publice, dacă se întâmplă ca în domeniul spiritual să trebuiască să exercite o slujbă care atrage atenţia asupra ei, ea trebuie cu atât ai mult să nu atragă atenţia, acoperindu-se cu vălul, care declară dependenţa ei faţă de soţ."29

 

16. Robert Lewis Dabney (1820-1898)


a. „Deci sunt două principii: primul este versetul 4, că bărbatul trebuie să predice (sau să se roage) cu capul descoperit, deoarece el este reprzentantul şi vestitorul lui Dumnezeu; şi la acea vreme se presupunea că simbolul supunerii era un cap acoperit, era o dezonoare pentru instituţie şi pentru Dumnezeu pe care îl reprezintă; în al doilea rând, versetele 5, 13, cî din contră, pentu o femeie să apară sau să îndeplinească orice slujbă religioasă publică în adunarea creştină, fără capul acoperit, este o indecenţă izbitoare...Femeia are atunci dreptul la privilegiile închinării publice şi a sacramentelor; ea se poate alătura audibil laudelor şi rugăciunilor din adunarea publică, unde foloasele trupului
încurajează rugăciunea corespunzătoare; dar trebuie să facă aceasta întotdeauna cu capul acoperit.”30

 

17. A. R. Fausset (1821-1910)


a. Fausset a fost co-autor cu David Brown şi Robert Jamieson la lucrarea „Comentariu, critică, experiment şi practică asupra Vechiului şi Noului Testament”

 

b. „În înlăturarea vălului, ea pune deoparte simbolul supunerii ei faţă de bărbat (care este adevărata ei cinste) şi a legăturii ei cu Hristos, Capul bărbatului. Mai mult, acoperitoarea capului era simbolul modestiei fecioarelor înaintea bărbaţilor (Gen. 24:65), şi al castităţii (Gen. 20:16). Astfel este evitată tulburarea în adunări, femeile neatrăgând atenţia. Scriptura nu sancţionează emanciparea femeii faţă de supunere: modestia este adevărata ei podoabă.Bărbatul conduce; femeia lucrează: haina respectivă trebuie să fie în concordanţă. A-şi descoperi capul, indica retragere de sub puterea soţului; de unde o soţie suspectă avea capul descoperit de către preot (Num. 5:18). . . . După cum părul femeii este dat de natură ca şi învelitoare (v. 15), a-l tăia ca al unui bărbat ar fi indecent, în mod palpabil; deci, a pune deoparte acoperitoarea capului ca şi un bărbat ar fi la fel de indecent. Este natural pentru ea să aibă păr lung, ca şi acoperitoare: trebuie, deci, să adauge cealaltă învelitoare , pentru a arăta că face din proprie voinţă ceea ce natura o învaţă că trebuie să facă, ca semn al supunerii ei faţă de bărbat.”31

 

18. Thomas Charles Edwards (Comentariu asupra primei epistole către Corinteni a fost publicat în 1885)


a. Edwards a fost directorul Colegiului Universitar din Ţara Galilor, Aberystwyth.

 

b. „Nu este improbabil că obiceiul cenzurat de către Apostol era o încercare de a simboliza prin dezvelirea în închinarea publică a feţei egalitatea spirituală a femeii.”32

 

c. „Bărbatul îşi necinsteşte capul natural prin purtatrea unei învelitori; adică se necinsteşte pe sine prin purtarea unui semn al supunerii lui faţă de femeie, când Hristos a dat bărbatului supremaţia peste femeie în ordinea bisericească şi acea supremaţie este exprimată prin semnul unei feţe neacoperite.”33

 

d. „El dovedeşte [în 1 Corinteni 11:6 GLP] că o femeie care îşi descoperă capul este la fel cu una al cărei cap este ras sau tuns. Dovada este că părul lung al femeii este intenţionat de natură ţi înţeles de toate popoareleca fiind un simbol al supunerii ei faţă de bărbat...Aceasta, susţine Apostolul, arată cât de potrivit este vălul ca fiind un semn al aceleiaşi supuneri în ordinea creştinească. În Biserică, vălul este adăugat simbolului părului lung, deoarece supunearea pe care natura a impus-o asupra femeii primeşte un caracter special când intră în seria creştină de supuneri.”34

 

19. M. R. Vincent (Studiile lui în NT au fost publicate în 1886)


a. „Învelitoarea capului femeilor grcece consta în plase, basma de păr sau batice, uneori acoperind tot capul. Un şal care învelea trupul era adesea aruncat şi deasupra capului, Mai ales la căsătorii sau înmormântări. Acest costum a fost uitat de femeile corintene în adunări, poate ca o declaraţie a aboirii diferenţei de sex şi a egalităţii spirituale a femeii cu bărbatul, înaintea lui Hristos. Acest obicei a fost împiedicat de către Pavel ca lovind în supunerea divină poruncită a femeii faţă de bărbat.”35

 

b. Comentând asupra 1 Corinteni 11:16, Vincent notează: Nu obiceiul certurilor, ci al femeilor ce vorbesc dezvelite. Mărturiile lui Tertullian şi Crisostomul arată că aceste porunci ale lui Pavel predomină în biserici. În sculpturile din catacombe, femeile au o învelitoare a capului potrivită, în timp ce bărbaţii poartă părul scurt.”36

 

20. G. G. Findlay (nu este specificată nici o dată pentru lucrarea sa la 1 Corinteni interpretarea NT grecesc, dar a fost scrisă în secolul 19, spre sfârşit)


a. „Pentru o femeie să renunţe la văl înseamnă a arunca autoritatea masculină, care este o parte fixă în ordinea Divină, ca şi supunerea bărbatului faţă de Hristos.” (v. 3 şu)37

 

b. În 1 Corinteni 11:4-5 „doctrina înaltă, tocmai susţinută se apliă îmbrăcăminţii femeilor. Deoarece bărbatul este bărbat şi nu are alt cap decât pe Hristos, înaintea Căruia se închină în comun, în timp ce femeia îl are pe bărbat ca şi cap, el nu trebuie, iar ea trebuie să fie acoperită. Regula nu se limitează la cei de orice sex, care se roagă sau profeţesc, ci o astfel de activitate a atras atenţia către veşminte şi fără îndoială era printre cele mai ostentative femei unde se petrecea indecenţa; în în freamătulvorbitului în public, şalul trebuie aruncat în mod inconştient.”38

 

c. „Şi această „cinste” [care este a părului lung al femeii în 1 Corinteni 11:15 GLP] este legată de smerenia ei: „deoarece părul ei slujeşte ca şi o acoperitoare (anti perilolaiou) i-a fost dat nu ca un înlocuitor pentru [GLP] învelitoarea capului (aceasta este pentru a lua în râs opinia lui Pavel), ci în natura unei învelitori care să se potrivească cu vălul.”39

 

21. A. T. Robertson (Imaginile sale cu privire la NT au fost publicate în 1931)


a. În comentarea 1 Corinteni 11:4 („având capul acoperit”), el subliniază „având un văl, (kalumma) pe cap.”40

 

b. Pavel declară în 1 Corinteni 11:6, „Să se acopere...Să se acopere cu vălul (jos, kata, în greceşte, vălul atârnă de pe cap).”41

 

c. „ . . . este semnul stăpânirii bărbatului peste femeie. Vălul de pe capul femeii este simbolul autorităţii pe care bărbatul cu capul descoperit o are asupra ei [1 Corinteni 11:10].”42

 

22. William Barclay (Scrisorile către Corinteni au fost publicate în 1954)

 

a. Deşi Barclay nu ţine la o opinie ortodoxă a Bibliei, chiar şi el susţine învelitoarea din 1 Corinteni 11 ca fiind un văl.

 

b. „Problema era dacă da sau nu o femeie din biserica creştină avea dreptul să participe la slujbe descoperită. Răspunsul lui Pavel a fost directcă vălul este întotdeauna un semn al supunerii şi este purtat întotdeauna de către un inferior în prezenţa unui superior; femeia eszte inferioară bărbatului, în sensul că bărbatul este capul casei; deci, este greşit ca un bărbat să apară la închinarea publică acoperit pe cap şi este la fel de greşit ca o femeie să apară descoperită.”43

 

23. H. E. Dana şi Julius R. Mantey (Manual de gramaticăal NT grecesc, publicat în 1955)


a. Aceşti renumiţi gramaticieni greci au tradus o parte din 1 Corinteni 11:5 după cum urmează: „Proorocirea cu capul descoperit.”44

 

b. Din nou au tradus 1 Corinteni 11:6,7 consecvent cu versetul 5 de deasupra: „Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu.”45

 

24. John Murray (1898-1975) a fost profesor de teologie sistematică la Seminarul teologic Westminster)


a. Aceste extrase sunt luate dintr-o scrisoare către Biserica evanghelică prezbiteriană (Australia) cu privire la situaţia femeilor care să fie acoperite la închinare.

 

b. „Deoarece Pavel apelează la ordinea creaţiei (versetele. 3b, 7 şu), este total lipsit de temeia se presupune că ceea ce este în vedere şi gustat a avut o relevanţă doar locală şi temporară. Ordinea creaţiei este universală şi perpetuu aplicabilă ca şi implicaţiile comportamentului ce se ridică de aici.”46

 

c. „Sunt convins că o învelitoare a capului este categoric interzisă bărbatului (v. 4, 7) şi este pentru femeie (v. 5, 6, 15). În cazul femeii, acoperitoarea nu este doar părul ei lung. Această presupunere ar fi un nonsens la versetul 6. Căci gândul de aici este că dacă ea nu are o învelitoare, ar putea la fel de bine să fie rasă sau tunsă, o presupunere fără nici o forţă dacă acoperitoarea capului este considerată suficientă. În această legătură, nu este potrivit să se interpreteze versetul 15b ca însemnând că părul a fost dat femeii pentru a lua locul învelitorii din opinia versetelor 5, 6. Greaca din versetul 15 este cu siguranţă greaca echivalenţei, fiind folosită destul de des în NT şi astfel greaca poate fi transmisă: „părul îi este dat ca învelitoare”. Aceasta este în scopul susţinerii particulare a versetelor 14, 15 şi nu interferează cu cerinţa pentru o învelitoarea adţională, din versetele 5, 6, 13. Versetele 14 şi 15 aduc o consideraţie de ordin natural în sprijinirea a ceea ce s-a susţinut mai devreme în pasaj, dar nu se ridică însăşi la aceasta. Cu alte cuvinte, păul lung este un indiciu de la „natură” cu privire la diferenţa dintre bărbaţi şi femei şi astfel este şi cerinţa de învelire a capului (v. 5, 6, 13) este în linie cu ceea ce cere „natura”.47

 

d. „Pe aceste baze, judecata mea este că se presupune în cuvintele Apostolului practica acceptată a acoperitorii capului pentru femei în adunările Bisericii...”48

 

25. J. Vernon McGee (1904-1990)


a. „Aparent, unele femei din biserica din Corint spuneau „Toate lucrurile sunt legitime pentru mine, deci, nu îmi voi acoperi capul.” Pavel spune că aceasta nu ar trebui făcută, deoarece vălul este un semn al suăunerii.”49

 

26. William Arndt şi F. Wilbur Gingrich (Lucrarea clasică, Un Lexicon englez-grec al NT şi altă literatură creştină timpurie, a fost publicat 1957)


a. Sub verbul grec katakalupto, următoarea traducere este dată pentru 1 Corinteni 11:6a: „să se acopere [cu GLP] un văl.”50

 

27. Charles Caldwell Ryrie (Rolul femeii în biserică a fost publicat în 1958)


a. „Dacă îngerii doresc să se uite la lucruri ce aparţin salvării, atunci ei ar trebui să vadă atunci când privesc o femeie acoperită în adunarea creştinilor, supunerea voluntară a femeii capului său. Astfel, biserica timpurie (căci acesta era obiceiul bisericilor în general) în timp ce oferea egalitate religioasă în privilegiile spirituale, insista în a arăta la închinarea publică principiul supunerii femeilor, prin acoperirea lor.”
51

 

28. Albrect Oepke (un contributor la mult aclamatul dicţionar teologic al NT care a fost publicat în 1965)


a. „Învelirea femeilor este un obicei în Israel. O femeie căzută în dizgraţie, vine acoperită la judecată (katakekalummene, Sus.32). Totuşi, cineva ar putea suspecta că o femeie înfăşurată (katekalupsato to prosopon) şi pândind pe margine este o curvă (Gn. 38:15). Aceasta deschide calea unei înţelegeri a unui pasaj relevant al NT. Acoperirea femeilor în NT şi în lumea contemporană. În NT katakaluptein se întâmplă numai în 1 Cor. 11:6f în vocea de mijloc. În sprijinul cererii sale ca femeile să nu se roage sau să profeţească cu capul descoperit, Pavel apelează la următoarele consideraţii ale legii naturale: [Oepke citează apoi 1 Corinteni 11:6-7 în greacă].”52

 

29. Robert H. Gundry (o trecere în revistă a NT a fost publicată în 1970)


a. „Instrucţiunile lui Pavel cu privire la acoperirea femeilor, necesită de asemenea şi cunoştinţe cu privire la obiceiuri antice predominante. Era vpotrivit în Imperiul Roman ca o femeie rspectabilă să se acopere în public. Tarsus, oraşul natal al lui Pavel era numit pentru aderarea strictă la această regulă de decenţă. Vălul acoperea capul să nu se vadă, dar nu faţa. Era imediat un semn al supunerii faţă de bărbaţi şi al unui respect pe care îl merită o femeie. Femeile ncreştine din Corint urmau natural obiceiul femeilor din Grecia, care îşi lăsau capul descoperit când se închinau. Pavel declară deci, că ste dizgraţios ca femeile creştine să se roage sau să proorocească cu capul descoperit, la slujbele bisericii. Pe de altă parte, Pavel este împotriva practicii bărbaţilor evrei şi romani, care se rugau cu capetele acoperite, poruncind bărbaţilor creştini să se roage şi să proorocească cu capul gol, ca semn al autorităţii.”53

 

30. Bruce Waltke ("1 Corinteni 1:2-16: O interpretare a fost publicată în biblioteca Sacra în 1978)


a. „Deşi Pavel nu foloseşte cuvântul văl [kalumma GLP], pare rezonabil să se presupună că are acest articol de vestimentaţie în vedere...A apărea la adunările publice cu o învelitoare nepotrivită necinstea capul cuiva.”54

 

b. „Particula logică „pentru” (gar) ce introduce această secţiune [1 Corinteni 11:7-12--GLP] o leagă de declaraţia precedentă anume că o învelitoare nepotrivită necinsteşte capul social al cuiva. În 11:7a Pavel susţine că vălul la un bărbat îl necinsteşte pe Hristos deoarece va acoperi chipul şi slava lui Dumnezeu mediată bărbatului prin Hjristos şi în 11:7b-10 el arată că o femeie fără văl va arăta egalitate de poziţie cu bărbatul şi va uzurpa astfel, cinstea care îi aparţine de drept în modelul Creatorului.”55

 

c. „În judecata scriitorului, totuşi, ar fi bine pentru femeile creştine să poarte învelitoare pe cap la întâlnirile bisericeşti ca simbol al unui adevăr teologic permanent.”56

 

31. Gordon Fee (Comentariu, Prima epistolă către corinteni, publicat în 1987)


a. „dar ce anume înseamnă pentru femeie să se roage şi să proorocească „cu capul decoperit”? Există trei opţiuni de bază: 1) Părerea tradiţională considera că ea renunţă la o acoperire externă. Aceasta pare a fi implicată de verbul „a acoperi” şi de cuvintele despre bărbat din v. 7, ceea ce implică o acoperire externă (el să nu aibă capul acoperit)...2) datoritî versetului 15, s-a susţinut că „învelitoarea susţinută în v. 4-7 şi 13 este de fapt părul lung din v. 14-15, deoarece unele femei îşi tăiau părul scurt...3) Mult mai recent, unii cărturari au sugerat, pe baza folosirii din LXX [Septuaginta GLP] că adjectivul „descoperit” se referă la „părul liber”, adică, să-şi lase părul în jos, în public şi astfel să experimenteze ruşinea. [după prezentarea unei critici a fiecărui punct, Fee oferă judecata lui--GLP] În întreg, o formă modificată a opiniei tradiţionale [modificată în sensul că acoperirea este un şal care acoperă capul, mai degrabă decât un văl care acoperă faţa GLP] pare să aibă mai puţine dificultăţi, dar „părul lăsat” rămâne o opţiune viabilă [aceasta nu este o aprobare sunătoare, totuşi, balanţa înclină în favoarea vederii învlitorii ca fiind o ţesătură, mai degrabă decât părul, conform cu Fee.].”57

 

32. Noel Weeks (Suficienţa Scripturii afost publicat în 1988)


a. „Este ceva absurd în a fi capul sau autoritatea, în timp ce cineva ascunde capul fizic al cuiva. Urmează că a se ruga şi a profeţi sunt funcţii ale autorităţii care cer un cap descoperit, unul neînfăşurat. De aici, orice femeie care se angajează în aceste activităţi trebuie să fie de asemenea cu capul gol. În consecinţă, Pavel se întoarce la ceea ce trebuie să însemne o astfel de dezvelire pentru femeie. În contrast cu bărbatul, când ea se roagă sau profeţeşte, dezvelirea capului ei este dezonorabilă pentru ea. Ce înseamnă pentru o femeie a avea capul gol? După cum spune Pavel, este egal cu a fi rasă sau tunsă. Aceasta este desigur dezonorant pentru o femeie. De aici, ea nu trebuie să îşi decopere capul.”58

 

33. Robert D. Culver (a contribuit „părere tradiţională” femeilor din lucrare patru opinii care a fost publicată în 1989)


a. „Dumnezeu distinge clar între sexe şi din punct de vedere al aparenţei i al activităţii în adunările creştine formale. Părul unui bărbat trebuie să fie scurt şi capul descoperit de pălărie sau batic, în tim ce părul unei femei nu trebuie tăiat şi ca vizibilă recunoaştere a supunerii ei faţă de porunca lui Dumnezeu, ea trebuie să poarte o învelitoare a capului adiţională pentru a-şi acoperi nu faţa (ca în practica musulmană) ci restul capului ei.”59

 

34. Susan Foh (a contribuit „o părere a conducerii masculine” la femeile în lucrare patru opinii care a fost publicată în 1989)


a. „Motivul acoperirii capetelor este direct legat de conducerea soţului ei; capul este semnificativ aici. A sugera o altă expresie culturală, ca inele de nuntă pentru a semnifica supunerea femeii faţă de soţul ei, ignoră întreaga conexiune... Dezaprobarea învelitorii pentru femei, de către majoritatea denominaţiilor numai ăn secolul acesta, nu s-a făcut pentru motive teologice, ci culturale (pălăriile s-au demodat şi au devenit prea scumpe)”.60

 

35. George E. Meisinger (nu este dată o dată pentru Pălăria: viziunea lui Dumnezeu despre conducere în creaţie)


a. Termenul „dezvelit” [din 1 Cor. 11:5 GLP] se referă logic la a lua un obiect de îmbrăcăminte, termenul „acoperit” [din 1 Cor. 11:6 GLP] pe de altă parte, este folosit logic cu a pune un articol de îmbrăcăminte. În ambele feluri, când este vorba de capul cuiva, era folosit în mod normal, legat de vălul antic ca semn al supunerii feminine.”61

 

b. „Acest verset [1 Cor. 11:6 GLP] arată că apostolul nu vorbeşte despre femeia care îşi creşte părul ca fiind ceva opus cu a pune o învelitoare de vreun fel. Versetul spune că ea este deja fără o învelitoare. Dacă învelitoarea ei este părul, este un nonsens să îi spui să îşi ia ceva ce deja nu este acolo. Dacă învelitoarea ei este o pălărie sau un văl, totuşi, re sens să îi spui să o ia de pe păr.!”62

 

36. Thomas R. Schreiner (a contribuit „Învelitori de cap, profeţii şi Trinitatea în 1 Corinteni 11:2-16" la Recovering Biblical Manhood & Womanhood: răspuns la feminismul evanghelic )


a. „Una dintre întrebările perplexe din acest pasaj este : ce obicei cu privire la împodobire este precizat aici? Nu putem trata această întrebare complexă în detaliu, dar două sugestii foarte probabile pot fi precizate:

 

1) obiceiul recomandat de Pavel este ca femeile să poarte batice

 

2) Pavel obiectează împotriva părului lung, lăsat liber pe spate; el vrea ca femeile să urmeze obiceiul de a-şi prinde părul în vârful capului lor...În ciuda acestor argumente în favoarea vederii pe care Pavel o porunceşte de a purta părul sus pe capul femeii, probabil că Pavel vorbeşte despre o învelitoare de vreun fel, ca un batic.”63

 

37. R.C. Sproul (aceasta este adăugat articolului de F. Chin)


Problema în Corint nu era că bărbaţii proorocesc în adunîrile publice cu capetele acoperite, ci că femeile apăreau în adunările publice cu capetele descoperite. Hainele cuiva reflectă principiile după care trăieşte şi chiar exteriorul trebuie să se conformeze ordinii stabilite de Dumnezeu, mai ales în materie de închinare publică.

 

Apostolul subliniază că vălul, ca semn al autorităţii, nu este potrivit cu poziţia bărbatului, dar este cerut femeilor, care sunt subordonate bărbaţilor. Dacă ele apar la întrunirile publice cu capetele descoperite, se poartă într-un astfel de mod care provoacă autoritatea bărbaţilor, deoarece ele au îndepărtat semnul că se află sub autoritate masculină.

 

Este evident, din această comparaţie între bărbaţii care au capul descopeit şi femeile cu capul acoperit, că învelitoarea nu este părul. Deoarece, dacă învelitoarea din acest context este părul, versetul 6 nu ar avea sens în contextul acestui pasaj.

 

Deşi mulţii autori citaţi mai sus diferă cu privire la diferite situaţii asociate cu învelitoarea capului, toţi sunt de acord cu privire la un lucru important, anume că Pavel nu a poruncit femeilor din Corint ori să-şi lase păr lung pentru a-l folosi la închinare ca şi învelitoare, ori să-şi aşeze părul în vârful capului ca acoperitoare la închinare, ci mai degrabă să îşi pună pe cap o ţesătură când se închină înaintea Domnului. Această concluzie a fost atinsă de cărturari cu diferite fonduri denominale, din diferite locaţii geografice, şi din diferite perioade ale istoriei bisericii. Purtarea învelitorilor de cap din ţesătură în închinare era practica universală a femeilor creştine până ăn secolul 20. Ce s-a întâmplat? Am găsit noi deodată un adevăr biblic faţă de care sfinţii au fost orbi timp de mii de ani? Sau au fost opiniile noastre biblice despre femei erodate gradual de către mişcarea feministă modernă care s-a infiltrat în biserica lui Isus Hristos care este „stâlpul şi baza adevărului”. (1 Tim. 3:15)?

 


Note de subsol

 
1. Philip Schaff, History of the Christian Church, ( AP&A), II:7:132.

 

2. Ibid., II:7:131.

 

3. Ibid., II:7:132.

 

4. Tom Shank, ed. Let Her Be Veiled, (Eureka,Montana: Torch Publications, 1992), p. 50.

 

5. Irenaeus, Against Heresies, Book 1, 8:2, cited in The Ante-Nicene Fathers, A. Cleveland Cox, ed., (U.S.A: The Christian Literature Publishing Co., 1885), I:327.

 

6. Tertullian, On Prayer, cited in The Ante-Nicene Fathers, A. Cleveland Cox, ed,. (U.S. A.: The Christian Literature Publishing Co., 1885), III:687. Emphasis his.

 

7. Tertullian, On The Veiling Of Virgins, cited in The Ante-Nicene Fathers, A. Cleveland Cox, ed., (U.S. A.: The Christian Literature Publishing Co., 1885 ), IV:32. Emphasis his.

 

8. Clement of Alexandria, The Instructor, cited in The Ante-Nicene Fathers, A. Cleveland Cox, ed., (U.S.A: The Christian Literature Publishing Co., 1885), II:290.

 

9. A. Cleveland Cox, ed. cited in The Ante-Nicene Fathers (U.S.A: The Christian Literature Publishing Co., 1885), V:257.

 

10. Chrysostom, Homily XXVI:2; cited in The Nicene and Post-Nicene Fathers, Philip Schaff, ed., (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co.), XIII:149. 11. Ibid., XIII:154.

 

12. Jerome, Letter CXLVII:5, cited in The Nicene and Post-Nicene Fathers, Philip Schaff, ed., (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co.), VI:292.

 

13. Augustine, Of the Work of Monks, cited in The Nicene and Post-Nicene Fathers, Philip Schaff, ed., (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co.), III:523.

 

14. Ibid., III:158.

 

15. John Knox, "The First Blast Of The Trumpet Against The Monstrous Regiment Of Women," Works of John Knox, David Laing, ed. (Edinburgh: Printed For The Bannatyne Club), IV:377. The antequated spelling of some of the words in this quote is taken directly from the text used.

 

16. Ibid., IV:392

 

17. Seth Skolnitsky, trans., Men, Women and Order in the Church: Three Sermons by John Calvin, (Dallas, TX: Presbyterian Heritage Publications, 1992), pp. 12,13.

 

18. Ibid. p. 53.

 

19. George Gillespie, "A Treatise of Miscellany Questions," The Works of George Gillespie, (Edmonton,AB: Still Waters Revival Books, [1846] 1991), II:32.

 

29. George Gillespie, A Dispute Against The English Poish Ceremonies Obtruded On The Church Of Scotland, (Dallas, TX: Naphtali Press, [1844] 1993), p. 254.

 

21. David W. Hall, ed., The Divine Right of Church Government, (Dallas, TX: Naphtali Press, [1646] 1995), p. 44.

 

22. Matthew Henry, Matthew Henry's Commentary on the Whole Bible, (McLean, VA: MacDonald Publishing Co.), VI:561.

 

23. Ibid., VI:562.

 

24. Ibid., VI:562.

 

25. Henry Alford, Alford's Greek New Testament, (Grand Rapids, MI: Guardian Press, 1976), II:563.

 

26. Ibid., II:564.

 

27. Ibid., II:566.

 

28. Frederick Godet, Commentary on First Corinthians, (Grand Rapids, MI: Kregel Publications, 1977), p. 54.

 

29. Ibid., p. 542.

 

30. Robert Lewis Dabney, Discussions: Evangelical and Theological, (Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1982), II:104.

 

31. A.R. Fausset, A Commentary, Critical, Experimental, and Practical, on the Old and New Testaments, (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co., 1978), III:II:314.

 

32. Thomas Charles Edwards, A Commentary on the First Epistle to the Corinthians, Minneapolis: Klock & Klock Christian Publishers, 1979), p. 272.

 

33. Ibid., p. 273.

 

34. Ibid., p. 274.

 

35. M.R. Vincent, Word Studies in the New Testament, (McLean VA: MacDonald Publishing Co., no date), II:786.

 

36. Ibid., p. 787.

 

37. G.G. Findlay, The Expositor's Greek New Testament, W. Robertson Nicoll, ed., (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co., 1976), II:870.

 

38. Ibid., II:872.

 

39. Ibid., II:876.

 

40. A.T. Robertson, Word Pictures in the New Testament, (Nashville, TN: Broadman Press, 1931), IV:159.

 

41. Ibid., IV:160.

 

42. Ibid., IV:161.

 

43. William Barclay, The Letter to the Corinthians , (Philadelphia: The Westminster Press, 1956), p. 108.

 

44. H.E. Dana, Julius R. Mantey, A Manual Grammar of the Greek New Testament, (Toronto: The MacMillan Co., 1955), p. 90.

 

45. Ibid., p. 243.

 

46. John Murray, A Letter To The Evangelical Presbyterian Church (Australia), Presbyteran Reformed Magazine, (Winter 1992).

 

47. Ibid.

 

48. Ibid.

 

49. J. Vernon McGee, Thru the Bible with J. Vernon McGee, (Pasadena, CA: Thru The Bible Radio, 1983), V:50.

 

50. William Arndt, F. Wilbur Gingrich, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, (Chicago: The University of Chicago Press, 1957), p. 412.

 

51. Charles Caldwell Ryrie, The Role of Women in the Church, (Chicago: Moody Press, 1958), p. 74.

 

52. Gerhard Kittel, ed., Theological Dictionary of the New Testament, (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co., 1965), III:561.

 

53. Robert H. Gundry, A Survey of the New Testament, (Grand Rapids, MI: Zondervan Publishing House, 1970), p. 280.

 

54. Bruce K. Waltke, "1 Corinthians 11:2-16: An Interpretation," Bibliotheca Sacra (January-March 1978):50-51.

 

55. Ibid., p. 51.

 

56. Ibid., p. 57.

 

57. Gordon Fee, The First Epistle to the Corinthians in The New International Commentary on the New Testament, F. F. Bruce, ed., (Grand Rapids, MI: Eerdmans Publishing Co., 1987), pp. 496,497.

 

58. Noel Weeks, The Sufficiency of Scripture, ( Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1988), pp.129,130.

 

59. Robert D. Culver, Women in Ministry Four Views, Bonnidell Clouse and Robert G. Clouse, ed., (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1989) p. 28.

 

60. Susan Foh, Women in Ministry Four Views, Bonnidell Clouse and Robert G. Clouse, ed., (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1989), p. 86.

 

61. George E. Meisinger, The Hat: God's Visual of Headship in Creation, unpublished, no date, p. 6.

 

62. Ibid., p. 9.

 

63. Thomas R. Schreiner, "Head Coverings, Prophecies and the Trinity," Recovering Biblical Manhood & Womanhood: A Response to Evangelical Feminism, John Piper and Wayne Grudem, ed., (Wheaton, IL: Crossway Books, 1991), pp. 125, 126.