Erezii:
Monothelithismul a fost doctrina cristologică ce susţinea că Isus a avut o
singură voinţă, însă doua firi(cea divină şi cea umană). Sub influenţa
Patriarhului Sergius I al Constantinopolului, monothelitismul s-a dezvoltat pe
parcursul domniei lui Heraclius (610-641), ca şi consecinţă a eşecului
Monoenergismului, ca şi încercare de reconciliere a Miaphysiţilor (cei ce nu
erau Chalcedonieni) cu Chalcedonienii. Oricum, a fost respinsă de către Biserică,
şi nu a fost niciodată acceptată nici de către Miaphysiţi. Un oponent puternic
al doctrinei a fost Maximus Confesorul, care a pus accent în schimb pe
dythelitism, convingerea ca Hristos a avut două voinţe în loc de una.
Biserica Maronită din Libia s-a rupt de Biserică, ca şi consecintă a
Controversei Monothelite, deşi este dezbătut faptul dacă Maroniţii chiar au fost
Monotheliţi – Maroniţii înşişi, acum in comuniune cu Roma, neagă faptul că
cristologia lor a fost vreodată orice altceva decât ortodoxă.
ARTICOLE LA SUBIECT:
Monotelitismul (Informaţii Generale) -
Monotelitismul a fost o doctrină bizantină din secolul 7 care accepta învăţătura
despre două naturi existente în Isus Hristos, aşa cum a fost definit (451) în
cadrul Conciliului de la Chalcedon, dar declara că el avea doar o voinţă sau mod
de activitate (energeia). Formula monotelitică a fost adoptată (624) de către
împăratul bizantin Heraclius ca un compromis care ar putea fi acceptabil pentru
Monofziţii (Monofizitism) din Egipt şi Siria. Sergius, patriarh de
Constantinopol, a apărat doctrina şi a câştigat sprijinul monofiziţilor egipteni
şi armeni.
Monotelitism şi monoteliţi - O erezie a
secolului al şaptelea, condamnată în Al Şaselea Consiliu General. A fost, în
esenţă, o modificare a monofizitismului, propagată în cadrul Bisericii Catolice
în scopul de a-i concilia pe monofiziţi, în speranţa reunificării. (courtesy of
http://www.newadvent.org/cathen/10502a.htm)