Necredinţa este întotdeauna sensibilă faţă de adevărul creştin –spune Geisler

de Kyle Smith

WAKE FOREST, N.C. (BP) – „Creştinii trebuie să înţeleagă aspectele esenţiale ale apologeticii creştine pentru a putea dialoga cu succes cu o lume postmodernă pierdută şi pentru a o pregăti să asculte Evanghelia”, spunea Norman Geisler în 12 februarie, într-un mesaj rostit la capela Southeastern Baptist Theological Seminary, în Wake Forest, N.C.

Geisler, un apologet evanghelic de frunte şi preşedinte la Southern Evangelical Seminary, în Matthews, N.C., a subliniat că întreaga tehnică evanghelică folosită astăzi de mulţi creştini se întemeiază pe convingerea că Dumnezeu există, noţiune pe care mulţi postmodernişti nu sunt dispuşi să o îmbrăţişeze.

Prin urmare, a spus Geisler, indicând drept exemplu apărarea credinţei de către apostolul Pavel, pe muntele lui Marte, în Fapte 17, creştinii trebuie să fie capabili şi dispuşi să discute în contradictoriu cu cei pierduţi, „răsturnând izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi făcând orice gând rob ascultării de Domnul.”

„Dacă o persoană nu crede în Dumnezeu”, a spus Geisler, demonstrând imperativul evanghelizării din spatele apologeticii, „nu poate cred în Fiul lui Dumnezeu. Nu se poate separa apologetica de evanghelizare.”

Dat fiind contextul în care Biserica se găseşte astăzi, el a spus că este tot mai important ca noi, creştinii, să susţinem existenţa lui Dumnezeu şi adevărul absolut, crez care este demodat în zilele noastre, din punctul de vedere al multora.

„Fiecare pastor trebuie să fie un apologet”, a spus Geisler. „Dacă rosteşti adevărul Evangheliei, iar ei nici măcar nu cred în [conceptul] de adevăr, la ce foloseşte?”

„Orice tip de necredinţă are un punct slab”, a spus Geisler, referindu-se în special la pretenţia că nu există adevăr absolut, care constituie ea însăşi o afirmaţie absolută. „Nu poţi nega adevărul fără să afirmi adevărul. Oricine îl neagă, îl afirmă.”

Apoi, Geisler a provocat noţiunea de pluralism religios, potrivit căreia toate religiile trebuie tolerate în egală măsură, ca fiind căi demne de încredere, care duc spre adevăr.

„Lucrurile opuse nu pot fi deopotrivă adevărate”, a spus el, folosind exemplul creştinismului şi al islamului, care neagă divinitatea lui Cristos. „Unul din cele două greşeşte; nu este cu putinţă ca ambele să aibă dreptate. Noi credem că miezul Evangheliei constă în moartea şi învierea lui Isus. Unul din cele două trebuie că se înşală.”

”Adevărul este îngust”, a continuat el. „Chiar un pluralist, care spune că pluralismul este adevărat, îi exclude pe toţi cei ce nu sunt pluralişti. Nu vă fie ruşine să spuneţi”, a zis Isus, „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”