Erezii:

SOCINIANISMUL

  

Socinianismul este o formă de antitrinitarianism, denumită după Laelius Socinus (decedat în 1562 la Zurich) şi după nepotul său Faustus Socinus (decedat în 1604 în Polonia). Cel dintâi a fost unul dintre fondatorii unei societăţi religioase care era nevoită să funcţioneze în secret pentru a evita persecuţiile. Secta sociniană o cunoscut o răspândire mai largă după ce Faustus Socinus, nepotul lui Laelius Socinus, i-a devenit membru de valoare. În 1574, socinienii, care se numeau pe sine drept unitarieni, au emis un „catehism al unitarienilor”, în care şi-au aşternut pe hârtie viziunea asupra naturii şi perfecţiunii Dumnezeului lor conducător, precum şi alte principii ale grupului lor.

Grupul a devenit cunoscut mai ales în Polonia şi a început să prospere, deschizând şcoli superioare şi publicând literatură, până când, în 1638, socinienii au fost alungaţi din Polonia de către catolici. Până la acea dată, fusese larg răspândită convingerea că socinianismul urma să devină o credinţă dominantă în Europa.

Socinienii aveau doctrine înrădăcinate exclusiv în raţionalitate şi respingeau învăţătura ortodoxă despre Trinitate şi despre divinitatea lui Isus, aşa cum erau acestea rezumate în Cathismul Racovian. De asemenea, ei credeau că omniscienţa lui Dumnezeu era limitată la ceea ce era necesarmente adevărat în viitor (la ceea ce cu siguranţă urma să se întâmple), şi nu se aplica în ceea ce priveşte adevărul contingent (la ceea ce s-ar putea să se întâmple imediat). Ei credeau că, dacă Dumnezeu ar şti toate posibilităţile de viitor, voinţa liberă a omului ar fi imposibilă; şi, astfel, respingeau doctrina „tare” a omniscienţei. Trebuie însă să se facă diferenţa între ei şi arieni, care credeau într-un Cristos pre-existent. Socinienii nu credeau că Fiul lui Dumnezeu a existat şi înainte de a se naşte ca om.

Socinienii îşi aveau congregaţiile mai ales în Transilvania, în Polonia (vezi frăţietatea poloneză) şi în Olanda. Au fost alungaţi din reşedinţa lor din Raków în 1643.

Socinianismul este considerat a fi antecedentul unei forme timpurii de Unitarianism şi termenul se mai foloseşte şi astăzi pentru a face referire la credinţa conform căreia Isus nu a existat înainte de a trăi ca om.

Notă: În creştinism, socinianismul se mai numeşte şi psilantropism; se presupune că cuvântul „psilantropism” provine de la Grecescul „psilo”= „în principal, doar” şi „antropos”= „om, fiinţă umană.”

Psilantropismul a fost respins la sinoadele ecumenice, mai ales în Primul Conciliu de la Nicea, care se constituise explicit pentru a confrunta această credinţă. Credinţe similare celor ale socinianismului continuă şi astăzi în grupuri creştine precum Christadelphians.

(courtesy of http://en.wikipedia.org/wiki/Socinianism)

 

 

ARTICOLE LA SUBIECT:

 

Socinianismul - Este majoritatea doctrinelor susţinute de una din numeroasele secte antitrinitariene pe care Reforma le-a născut. Socinienii şi-au luat numele de la doi locuitori din Siena, Lelio Sozzini (1525-62) şi nepotul său, Fausto Sozzini (1539-1604). Supranumele apare în diverse forme, însă forma latină, Socinus, este cea curent folosită. Prin Fausto, ori Faustus Socinus, secta şi-a găsit individualitatea, dar ea înflorise înainte ca el să vină în contact cu ea. În 1546 o societate secretă ţinea întruniri la Vicenza, în Dioceza Veneţiei, pentru a discuta, printre altele, doctrina despre Treime. (courtesy of http://www.newadvent.org/cathen/14113a.htm)

 

Socinianism, arianism şi unitarianism - Termenul socinianism a fost folosit fără discernământ asupra unor largi părţi ale doctrinei  antitrinitariene. Numele termenului derivă de la Lelius Socinius (1526-1562) şi de la nepotul său, Faustus Socinius (1539-1604), locuitori din Sienna. Secta a apărut înainte ca  Faustus să vină în contact cu ea, însă i-a dat ceva din personalitatea lui. O societate secretă se formase la Vicenza, în dioceza Veneţiei, pentru a dezbate Treimea. Printre membri erau George Blandrata (fizician), Alciatus, Gentilis şi Lelio Socinius. Lelius (ori Lelio) Socinius era preot în Sienna şi prieten cu Bullinger, Calvin şi Melancthon. Obiectivul societăţii era promovarea antitrinitarianismului. Societatea a fost răzleţită şi membrii ei au fugit în Polonia, unde au fost iar persecutaţi. (courtesy of http://www.ccg.org/english/s/p185.html)

 

Socinianismul combătut - Socinianismul este o abatere serioasă de la ortodoxie în cadrul protestantismului, denumit după Fausto Sozzini (ori Socinus, 1539-1604), un produs al scepticismului radical al Renaşterii italiene. El neagă dumnezeirea deplină a lui Hristos, predestinarea, păcatul originar, totala incapacitate (a omului de a se converti el însuşi), ispăşirea doar prin înlocuirea penitenţei şi justificarea doar prin credinţă. “Mântuirea” susţinută de el era câştigată prin fapte, similar catolicismului roman. (courtesy of http://www.tecmalta.org/tft365.htm)