Eclesiologie: 

O renaştere a Şcolii Duminicale ar fi binevenită

Proverbe 2:6 „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”.

Cronicarii sunt în mare măsură de acord asupra faptului că mişcarea Şcolii Duminicale trebuie creditată laicului anglican, Robert Raikes din Gloucester, Anglia. În 1780 Raikes a pionierat cu instruirea de Duminică pentru băieţii defavorizaţi, şi el a angajat învăţători care să-i înveţe pe flăcăi să scrie şi să citească. Legile de lucru cu copiii erau necunoscute în Anglia, iar copiii dezavantajaţi erau puşi în forţa de muncă şi nu erau privilegiaţi în a obţine o educaţie. Cu siguranţă că ne bucurăm de avansul plănuit de binevoitorul Raikes!

Un laic baptist, William Fox, „care era un om evlavios al Bisericii Baptiste de pe Strada Prescott, din Goodmans Fields, unde a avut parte de lucrarea spirituală a eminentului şi învăţatului Abraham Booth”, trebuie considerat arhitectul Şcolii Duminicale centrate pe Biblie cunoscută în vremurile moderne. Fox a solicitat o întâlnire, care a fost ţinută în 30 august 1785, pentru scopul organizării unei „Societăţi de Şcoală Duminicală”. Aceasta a fost rezolvată în mod unanim prin faptul că „aceasta este opinia acestei întâlniri ca un mare beneficiu să sporească în comunitatea ca mărime de la adoptarea unei astfel de măsuri, şi astfel să se formeze o Societate pentru îndeplinirea aceluiaşi lucru înspre efectul imediat”. Fără îndoială că acest concept al Şcolii Duminicale doar pentru copii a adăugat la lipsa accentului pe pregătirea adultă în cadrul orei de Şcoală Duminicală, atât în Marea Britanie cât şi în Canada.

Când luam în considerare impactul Şcolii Duminicale din punct de vedere istoric în America, nu putem face nimic decât să ne oprim şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru viziunea lui William Fox. S-a raportat faptul că după vizita sa în America, Alexis de Tocqueville a spus, „Am căutat în zadar secretul măreţiei Americii până ce am mers în Şcolile Duminicale şi biserici. Apoi am înţeles de ce Franţa este un sclav şi America este liberă”.

Nimeni nu va putea să fie capabil să declare în întregime valoarea pe care mişcarea Şcolii Duminicale a oferit-o pentru America. Misionari slujesc astăzi în jurul lumii datorită viziunii care a fost împărtăşită într-o clasă de Şcoală Duminicală. Pastori stau în spatele meselor sacre astăzi deoarece în tinereţea lor un lucrător de Şcoală Duminicală şi-a făcut timp să-i încurajeze în ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ar fi imposibil să cunoaştem câte cămine bine ajustate există datorită influenţei Şcolii Duminicale în timpul anilor de formare a vieţii. J. Edgard Hoover, fostul director al Biroului Federal de Investigaţii (FBI), a spus, „Crima din rândul tinerilor ar deveni practic neînsemnată dacă oamenii tineri ai Americii ar fi frecventat Şcoala Duminicală în mod regulat în timpul anilor lor de formare”.

În zilele noastre noi facem bine să înţelegem faptul că Şcoala Duminicală permite bisericii să reînnoiască acea viziune în fiecare naţiune. Şcoala Duminicală a avut o inestimabilă influenţă asupra societăţii americane în trecut, şi prin harul lui Dumnezeu, aceasta poate fi o unealtă a lui Dumnezeu pentru a renaşte naţiunea noastră.

(This Day in Baptist History, E. Wayne Thompson and David L. Cummins, BJU Press [Această zi în istoria baptistă], folosit cu permisiune)