Apologetică:

ESTE ADVENTISMUL DE ZIUA A ŞAPTEA CU ADEVĂRAT CREŞTIN?

 De Wallace şi Carole Slattery

Adventiştii cred că ei sunt Singura Religie Adevărată, ultimii Creştini. În cele din urmă, nu sunt ei cei care ţin toate cele Zece Porunci şi au „Mărturia lui Hristos” [profetul lor Ellen White].

După ce am descoperit adevărul mârşav despre plagiatul lui Ellen White în 1980, am început să cercetăm relaţia Adventismului cu creştinismul. Ne-a luat ani de zile, dar la mijlocul anului 1990 am simţit că am ajuns la miezul acestei relaţii. Pentru că teologia Adventistă este foarte asemănătoare cu o ceapă: ea poate fi strălucitoare şi atrăgătoare în exterior, dar straturile interioare devin progresiv mai tari şi mai clasificate până când devin de nesuferit.

Totul se reduce la aceasta: Care sunt caracteristicile fundamentale de identificare care disting creştinismul de toate celelalte religiile; şi cât de aproape urmează Adventismul aceste caracteristici? Caracteristicile de bază sunt:

1.      Credinţa că Isus Hristos a murit, a fost înviat în a treia zi după moartea sa şi s-a ridicat la Cer după 40 de zile.

2.      Credinţa în Sfânta Treime; că deşi Trinitatea cuprinde trei indivizi, ei sunt un în scop, existând ca şi membrii deplini egali în divinitate.

3.      Credinţa că Biblia este unica şi ultima sursă a instrucţiunilor doctrinale; cuvântul final al autorităţii în ce priveşte principiile sau doctrina şi credinţa.

4.      Credinţa că acceptarea a ceea ce a făcut Isus Hristos pentru noi în Ispăşirea sa este singura noastră sursă de mântuire (justificarea prin credinţă). Faptele noastre sunt doar rezultatul convertirii (sfinţirii) noastre, şi nu au nimic de a face cu mântuirea noastră.

 

Să examinăm cum măsoară Adventismul aceste puncte fundamentale doctrinale:

1. Moartea lui Hristos, învierea şi ridicarea la Cer.

Adventismul nu are nici o problemă reală cu acest punct din doctrină. Adventiştii sunt învăţaţi această doctrină în întregime.

2. Credinţa în Divinitatea Sfintei Treimi.

Adventiştii pretind că cred pe deplin în trinitate dar ei mai cred că Hristos este Mihail Arhanghelul. Ei sunt duşi departe când ei învaţă că creştinii nu pot accepta acest crez care de fapt este anatema faţă de creştinism.

3. Credinţa în autoritatea finală a Bibliei ca asistent pentru doctrină.

„Biblia şi numai Biblia.” Adventiştii îl vor asigura repede pe creştinul care îi întreabă de faptul că crezurile lor sunt bazate numai pe Biblie dar Biserica Adventistă are un record oficial de nenumărate ori când a încercat să demonstreze că Ellen White este arbitrul final, interpretul infailibil al Bibliei; şi aceasta a fost învăţată în mod obişnuit de la amvon de credincioşii adventişti.

Din câte ştim noi, nici măcar o dată Adventismul nu a luat vre-o poziţie care să contrazică învăţăturile lui Ellen White. Adventismul trebuie să stea sau să cadă pe cuvântul ei.

5.      Credinţa în justificarea prin credinţă.

Aici Adventismul proclamă vehement că el crede în justificarea prin credinţă. Totuşi, această doctrină a cauzat şi continuă să cauzeze mai multă confuzie în Biserica Adventistă decât oricare altă doctrină. Interpretările „justificării / sfinţirii” scrise de Ellen White nu numai că contrazic Biblia ci se contrazic una pe cealaltă. Aceasta îl lasă pe cititorul Adventist de ziua a şaptea care o urmează pe D-na White confuz complet cu privire la acest subiect.

Cu mult mai oribile decât afirmaţiile eretice ale lui Ellen White din „Justificarea prin Sfinţire” sunt acestea din cartea ei care a circulat cel mai mult, Marea controversă între Hristos şi Satan:

„Cei care trăiesc pe pământ când mijlocirea lui Hristos se va încheia în sanctuarul de sus, vor sta în faţa unui Dumnezeu sfânt fără un mijlocitor. Robele lor trebuie să fie fără pată, caracterul lor trebuie să fie purificat de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin efortul lor harnic ei trebuie să fie biruitori în lupta cu răul.” (p. 425)

„În acea perioadă de temut cel neprihănit trebuie să trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt fără un mijlocitor.” (p. 614)

Rezumând, Biserica Adventistă de ziua a şaptea învaţă erezia membrilor ei în trei credinţe fundamentale creştine:

1.      Ea învaţă că Isus Hristos este şi Mihail Arhanghelul, defăimând astfel doctrina Sfintei Treimi.

2.      Ea învaţă credincioşii ei că Ellen White este „curtea finală de apeluri” şi „interpretul infailibil” (citate publicate din ziare ale Bisericii) al doctrinei Bibliei, negând astfel credinţa că Scripturile posedă aceste atribute.

3.      Ea învaţă cel mai bine o doctrină contradictorie a Justificării prin credinţă, în care perfecţionismul este subliniat deasupra credinţei.

Nu putem accepta că Adventismul este o Biserică creştină doar pentru că ea declară că învaţă dogma creştină din Biblie. În schimb, trebuie să comparăm doctrinele Adventiste fundamentale cu cele acceptate de mult de creştinism. Când facem aceasta, suntem forţaţi să concluzionăm că Adventismul deformează Biblia pentru a realiza propria ei religie negând esenţial adevăratele Veşti Bune ale Bibliei pentru a se concentra asupra teologiei lui eretice.