Etică Creştină:


“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

- documentar, partea I
I-a -


Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei - Timisoara.
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti.
Realizator si reporter: Ioan Ciobota


Reporter:

- Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:

Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv
starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort.
Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil.
Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt.

Doamna I.S.:

Nu mai mi-amintesc exact ce-am simtit, dar stiu c-am cazut intr-o
depresie cumplita.
Relatia dintre mine si prietenul meu era moarta total…
Ma simteam UN OM PaRaSIT,
ma simteam UN NIMIC,
eram…ma simteam GOALa,
ma simteam O CRIMINALa…
Nu stiu, deci nu pot sa va spun exact…mult timp cum m-am simtit…
1 an de zile, oricum, a fost cel mai urat an din viata mea.

Doamna T.B.:

• De fiecare data cand am facut avort, erau remuscari teribile…
Aveam cosmaruri noaptea, cand nu puteam sa dorm zile, saptamani, luni, parca-l aveam tot timpul in imagine…
…ma gandeam cat ar fi putut sa fie de frumos, ca ceilalti 2 care-i am, si ca ar fi putut sa traiasca si ei alaturi de ceilalti, dar de fiecare data cand se repeta si din nou ajungeam in faza ca sunt gravida, cu atata teama si groaza ma gandeam din nou sa…sa fac avort…
si chinurile prin care treceam…si numai la clipele alea cand ma gandeam…s-apoi ma gandeam la…la copil cand il vedeam…
Chiar am avut unul destul de mare…
din nou am recurs la metoda sa fac si aia a fost cumplit cand am vazut,
…pentruca se vedea efectiv tot…
…si maini si picioare si tot…
…era baiat…si…

Rep.:

- L-ati vazut?

Doamna T.B.:

- Da, si aia a fost cumplit pentru mine,… a fost ceva…a ramas si va
ramane pentru totdeauna deci in imagine…
Acum sunt eliberata, pentruca stiu ca Dumnezeu m-a iertat si a sters tot ce am facut, dar…asta ramane pentru totdeauna in…in memorie…a fost ceva cumplit,…mult, foarte mult am suferit…

Dana:

in perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit…
ma simteam VINOVATa,
MI-ERA SCaRBa DE MINE,
NU Ma RECUNOsTEAM DE CEEA CE AM FOST iN STARE Sa FAC…

Doamna I.M.:

- Eu am fost foarte suparata dupa ce mi-am dat seama ca ceea ce am facut si ca de fapt eu am omorat o fiinta umana, am inceput sa fiu foarte suparata si foarte manioasa pe toti cei din familie, mai ales pe sotul meu; am fost foarte suparata pe parintii mei si pe surorile mele.
Ba chiar situatia noastra, intre mine si sotul meu a fost un timp destul de schimbata si noi am devenit mult mai reci unul fata de celalalt.

Rep.:

in secolul XX, avortul a dus la intreruperea vietii a peste 273.000.000 de copii nenascuti, si a afectat fizic, psihic si emotional tot atatea femei.
Stam de vorba cu d-na Dr. Cristina Valea despre Sindromul Post-Avort (SPA).

Dr. Cristina Valea:

in ultimii ani s-au facut cercetari serioase privind consecintele avortului, iar o serie de simptome au fost grupate in Sindromul Post-Avort, care este definit ca un complex de simptome declansate in urma avortului. El mai poate fi numit si trauma psihica a avortului.
Este o tulburare emotionala post-traumatica, deci are o influenta foarte grava asupra vietii psihice a femeii. Iar dintre simptomele care caracterizeaza acest sindrom as enumera doar cateva:
- este sentimentul de vinovatie si pierdere irecuperabila, pe care-l traieste femeia, care poate apare
mai devreme sau mai tarziu, in functie de afectivitatea acestei femei, deci in functie de cat de sensibila este ea.
Poate sa apara tristetea, depresia, pesimismul, plansul necontrolat, teama nejustificata.
Pot aparea tulburari de somn, cum ar fi insomnia sau cosmaruri, vise cu copii care au fost avortati. Viata emotionala poate sa fie inhibata, deci apare indiferenta ori labilitatea emotionala.
Femeia poate sa-si piarda respectul fata de sine, sa fie neincrezatoare in sine.
Pot apare tulburari ale vietii de relatie, cum ar fi distrugerea relatiei cu partenerul sau incapacitatea de a avea relatii stabile cu alte persoane din anturajul ei.
Pot fi afectate relatiile in familie.
Pot apare tulburari pe plan sexual, cum ar fi frigiditatea, anorgasmia sau promiscuitatea. Femeia poate face abuz de medicamente, de alcool sau chiar droguri, poate sa se gandeasca la sinucidere sau chiar sa infaptuiasca acest act.
Deasemenea, pot apare reactii psihotice acute, cum ar fi halucinatiile, tulburari de memorie, nevroza anxioasa, depresiva si o serie de alte tulburari.

Robert Lazu, redactor sef al Revistei Mitropoliei Banatului:

Dumnezeu intervine discret, atat in relatiile dintre soti, cat si in zamislirea pruncului, in pantecele maicii sale. Ori, din acest punct de vedere ni s-a parut si ni se pare ca practic lucrul care lipseste, cu desavarsire din pacate, in cadrul tuturor celor care participa intr-un fel sau altul la avort, este efectiv credinta crestina.
Care ar fi aspectul asupra caruia vreau sa insist exact din acest punct de vedere teologic? Este vorba despre prezenta, pe care am pomenit-o deja, discreta, a unui al 3-lea, deloc neimportant, poate dimpotriva, cel mai important, in actul conceperii unui prunc - este vorba de Dumnezeu.
Noi, de obicei, vedem si avem in vedere numai cele 2 persoane - mama respectiv tatal, barbatul si femeia. De foarte multe ori ignoram prezenta acestui al 3-lea, care este, de fapt, decisiva pentru conceptia ortodoxa si credem ca in genere pe conceptia majoritatii confesiunilor crestine.
Deci mai exista un al 3-lea care participa la zamislirea unui prunc - este vorba despre Dumnezeu.
stim din conceptia ortodoxa clasica, exista o perspectiva in care in momentul conceperii unui fat parintii ofera, ca sa spunem asa, in primul rand suportul material, suportul trupesc al zamislirii unei, viitoare fiinte umane.
in acelasi timp, totusi, mai este cineva care lucreaza in tot acest proces: este Dumnezeu, care are un efect decisiv la nivel sufletesc, acel nivel pe care noi nu-l mai putem vedea.
Trupul - stim din crezul niceo-constantinopolitan - tine de registrul celor vazute, al celor sensibile, pe cand sufletul apartine registrului celor nevazute, celor inteligibile, deci sufletul este acel lucru esential al fiintei umane (stim bine ca in Scriptura omul este numit “suflet”, deci nu este numit “trup”, este numit “suflet”, deci este un lucru foarte important sufletul - in ierarhia constructiei fiintei umane se pare ca el este elementul central, decisiv), ori in crearea acestui suflet lui Dumnezeu ii revine un rol fundamental.
Deci nu este suficienta practic relatia dintre parinti, dintre tata, respectiv mama.
Daca privim in aceasta perspectiva zamislirea si nasterea unui prunc, este absolut evident ca orice fel de punere in discutie - exact cum spune si parintele Moldovan - a momentului cand fiinta umana incepe sa devina cu adevarat o persoana si asa mai departe, devine ilicita. Este practic un atentat la libertatea si la integritatea acestei fiinte umane.
si aici un element care tine de registrul juridic: niciodata, pana undeva prin secolul XVI, XVII mai ales, si ca sa fim mai exacti, sa stabilim mometul istoric - dupa revolutia franceza, incepand cu revolutia franceza si dupa revolutia franceza, nu a fost admis sub nici o forma avortul legalizat. Era practic un fapt complet ilicit, de neconceput.
Nu vrem sa spunem prin asta c-ar fi fost inainte o lume paradisiaca si nu ar fi existat probleme si n-ar fi existat avorturi. Existau! Dar, repetam, niciodata nu a fost acceptata legiferarea si respectiv legalizarea avortului, sub nici o forma.

Rep.:

D-l Dr. Corneliu Civig, despre etica avortului.

Dr. Corneliu Civig:

Nimeni nu este de acord, de fapt nici un medic in sinea lui nu este de acord cu avortul.
si din punct de vedere etic medical,
AVORTUL ESTE O TRAGEDIE.
si la urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala.
Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca ESTE iMPOTRIVA VIEtII, NEMAIVORBIND DE FAPTUL Ca ESTE UN ATENTAT iMPOTRIVA VIEtII.
si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei. Pentruca, de fapt, atunci cand NOI UCIDEM o fiinta umana in acest stadiu de inceput, este ca si cand am ucide-o la varsta de 40 de ani.
Pentruca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput si bine facuta.
De fapt, ceea ce ucidem noi este acelasi lucru -
ori il ucidem la varsta de 2 luni de sarcina, ori ucidem un om la varsta de 20 de ani,
in esenta problema este aceeasi.
Numai ca acolo distrugem o intreaga informatie, inainte de a se manifesta, inainte de a se desfasura devenirea ei fireasca sa zicem pana la varsta de 75 - 80 de ani,
pe cand dincolo ucidem un om la care s-a desfasurat acest aspect pana la varsta sa zicem de 20 de ani.
Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste, si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.

Rep.:

Am intrebat-o pe d-na Dr. Mariana Bondarescu, despre motivele pentru care femeile fac avort.

Dr. Mariana Bondarescu - Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Cred ca femeile fac avort de obicei din motive materiale, dar si din lipsa de educatie, pentruca mai repede cred ca o sarcina poate fi prevenita si mai ales dupa revolutie sunt posibilitati de prevenire a unei sarcini, si inca in afara de lipsa de educatie, cred ca este si obisnuinta noastra la romani de a nu fi responsabili de greselile pe care le facem.

Rep.:

Ce simte un medic, ce simtiti dumneavoastra personal atunci cand trebuie sa efectuati un avort?

Dr. Mariana Bondarescu - Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Da, de cativa ani m-am hotarat sa nu mai fac avorturi la cerere, deci chiuretaje uterine. Asa, impreuna cu familia mea, am zis ca e mai bine sa nu mai… de peste 2 ani. Dar, in situatii de…face parte din meseria noastra,… stiu ca nu e…dar cand trebuie facut, trebuie facut. Deci in situatia in care este necesar si avortul este pornit si trebuie chiuretata, il fac si… simt ca am facut munca pe care trebuia sa o fac. Adica am ajutat femeia sa iasa dintr-un anumit impas cand sarcina nu a fost normala sau…Exact asa cum faci o cezariana sau ajuti un copil sa vina pe lume, o ajuti si pe mama aceea sa-si rezolve acea situatie.
Dar nu, nu, nu, nu mai fac. De 2 ani si ceva m-am hotarat sa nu mai chiuretez, tocmai prin faptul ca am auzit ca si alti medici ginecologi s-au hotarat sa nu mai participe la aceste…necazuri, la aceasta lipsa de…de Dumnezeu, ale acestor familii si incerc sa-i ajut. Sigur ca daca ai un avort in curs sau ceva…ajut si termin chiuretajul, deci nu-i problema, dar…asa pentru bani - de obicei pentru bani le facem - pentru bani si pentru asta…ma feresc sa mai fac.
Cat am, atat imi ajunge.

Rep.:

Prof. Dr. Iosif ton, doctor in teologie, absolvent al Universitatii Oxford din Anglia.

Prof. Dr. Iosif ton:

Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca AVORTUL ESTE O OMUCIDERE.
Pentruca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau, si DUMNEZEU NE INTERZICE Sa UCIDEM, Sa LUaM O VIAta UMANa.

Rep.:

Dr. Dan Pascut, Directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara, despre statutul ontologic al embrionului.

Dr. Dan Pascut, Directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Pe baze biologice, nu se poate afirma clar momentul cand incepe viata fiintei umane. insa, sunt date o serie de caracteristici ale dezvoltarii oului, care pe unii biologi ii determina sa considere ca chiar embrionul se manifesta ca un organism.
Pe langa acestea, opinia dominanta a biologilor considera ca noua existenta umana se dezvolta in momentul fecundatiei si ca aceasta noua existenta in momentul fecundatiei este denumita zigot, oul sau zigot, din care se va forma noua fiinta umana.
Parerea filozofilor personalisti, a personalismului, care considera persoana ca o membra a imparatiei lui Dumnezeu, deci are calitati spirituale deosebite si admite existenta Creatorului, valorizeaza caracteristicile biologice ale dezvoltarii oului si considera ca nu poate exista nici un fel de diferentiere in stadiile dezvoltarii fiintei umane.
Vedeti dumneavoastra, documentele europene emise prin anii 1988 precizeaza ca nu se poate face distinctia, nu se poate preciza momentul intre dezvoltarea preembrionara si cand preembrionul acesta devine embrion sau persoana.

Rep.:

Aruncam o privire in interiorul universului unui copil nenascut, impreuna cu d-na Prof. Dr. Anca Munteanu, de la Universitatea de Vest din Timisoara.

Prof. Dr. Anca Munteanu, psiholog, Universitatea de Vest din Timisoara:

in ceea ce priveste sunetele de provenienta interna, universul prenatal este dominat de bataile inimii materne, pe care copilul le aude in permanenta, iar daca mama este intr-o stare de stress sau se sperie, are o traire neplacuta, bineinteles ca si ritmul batailor materne se modifica, copilul le aude si este o alta cale prin care el poate decodifica stresul sau starea de disconfort psihic al mamei.

Rep.:

Ce presupuneti ca inseamna avortul pentru un fetus, pentru o fiinta nenascuta?

Prof. Dr. Anca Munteanu, psiholog, Universitatea de Vest din Timisoara:

Avand in vedere ca de la cea mai frageda varsta intrauterina copilul deja are un rudiment de viata psihica, dupa opinia mea avortul este o CRIMa pentruca realmente copilul traieste din plin drama acestei tehnici avortive.
A fost la un moment dat un documentar, si regret ca nu se da mai frecvent pe posturile noastre de televiziune, un documentar care pur si simplu prezenta tot ce se intampla, si
STUPOAREA,
ANGOASA,
SUFERINtA EXTRORDINARa A COPILULUI CARE ESTE SFasIAT iN BUCatI DE O CHIURETa NEMILOASa.

Piesa muzicala “Baby’s cry” (Plansul bebelusului)
Canta Kathy Troccolli

O pot auzi vorbind cu o prietena…
Cred ca tot ceea ce spune este despre mine…
Cum poate sa aiba acum un copil…
…Mamica mea nu vede asta…

ii pot simti respiratia,
ii cunosc vocea,
Sangele ei imi umple inima…
Dumnezeule, tu stii ca dorinta mea cea mai mare
Este ca NICIODATa Sa NU FIM DESPaRtItI UNUL DE ALTUL.

Dar daca trebuie sa mor,
inainte de-a incepe sa traiesc la fel ca flacara unei lumanari,
Te rog tine tu sufletul ei
si iart-o, Doamne…
…Ea nu stie ca Tu mi-ai dat viata…

Rep.:

stiind toate aceste lucruri, cum ar trebui sa ne purtam noi cei nascuti cu cei nenascuti, dar care sunt la fel de importanti si la fel de viabili ca si noi?

Prof. Dr. Anca Munteanu, psiholog, Universitatea de Vest din Timisoara:

Da, este o intrebare foarte interesanta si foarte profunda, pentruca ma gandesc ca toate aceste cunostinte de psihologie prenatala trimit la o restructurare atitudinala de fond, pentru toti cei care sunt in preajma viitorului copil. Ma refer atat la medici, cat si la psihologi, cat si - implicit - la parinti.
Deci, in primul rand ma gandesc ca asistenta prenatala a mamei si a viitorului copil trebuie incarcata de importante dimensiuni psihologice. Deci nu este suficient sa masuram circumferinta abdomenului, sa dam cateva sfaturi legate de alimentatie, sa luam tensiunea, etc., ci realmente asistenta prenatala, ca si asistenta in momentul nasterii copilului sa fie - repet - incarcata de aceasta dimensiune psihologica.
Mai apoi, pentru parinti, ma gandesc ca asumarea parentalitatii trebuie sa fie un moment de cumpanire serioasa, un moment de luciditate, de colocviu interior, dar si un colocviu in interiorul cuplului, pentruca parentalitatea implica niste servituti care apar nu numai din momentul nasterii copilului ci, asa cum rezulta din toate aceste date pe care vi le-am schitat, ar trebui sa inceapa inca din momentul conceptiei.
Orice cuplu care si-a asumat postura de viitori parinti, ar trebui sa vegheze pentru a structura un climat armonios in cuplu, deci caminul sa nu semene cu acel celebru tablou al lui Slavador Dali “Devorare reciproca” - un cuib de termite, de viespi sau cum am vrea sa-l denumim, ci realmente sa fie un camin in sensul profund si complet al cuvantului.
Cert este ca toate aceste cunostinte care dau contur disciplinei care am putea-o denumi psihologie prenatala, sunt suficiente pentru a demonstra ca CEEA CE FEMEIA POARTa iN PaNTEC, NU ESTE O AGLOMERARE AMORFa DE CELULE, CI ESTE UN SaMBURE DE VIAta sI CaRUIA iI DATORaM PROTECtIE sI RESPECT.


Piesa muzicala “Baby’s cry” (Plansul bebelusului)
Canta Kathy Troccolli

Chiar trebuie sa spun “Adio”?
Atat de mult mi-as dori ca lucrul acesta sa nu fie adevarat…
Te rog mult, Doamne, spune-I mamei mele ca O IUBESC
si ca o iubesti si Tu, deasemenea.

Dar daca trebuie sa mor,
inainte de-a incepe sa traiesc la fel ca flacara unei lumanari,
Te rog tine tu sufletul ei
si iart-o, Doamne…
…Ea nu stie ca Tu mi-ai dat viata…


Robert Lazu, redactor sef al Revistei Mitropoliei Banatului:

Daca tinem cont de faptul ca Dumnezeu insusi participa si mai ales gandeste deja impreuna cu parintii toate problemele care rezulta in urma nasterii unui copil, inclusiv probleme de natura economica, care sunt cele mai des invocate la ora actuala; majoritatea mamelor si a parintilor in genere incep cu problema asta:
“A, bun, ai ramas insarcinata” ii spun ei potentialei mame, “cu ce-ai sa-ti cresti copilul? Nu vezi in ce situatie suntem?”
si asa mai departe, toate intrebarile si toate discutiile pe care le stim.
Exista o replica, care poate spulbera atunci cand este marturisita si folosita cu credinta, orice argumentatie de acest gen.
Daca Dumnezeu a binevoit sa participe la zamislirea unei fiinte umane, inseamna ca deja El are un plan cu acea fiinta umana, in intelepciunea Sa de neinteles pentru noi si practic inepuizabila, si ca va oferi toate posibilitatile si toate mijloacele, chiar daca nu in conditiile in care ne-am astepta noi - standarde de viata maximale s.a.m.d., dar va oferi mijloace ca acea fiinta umana sa poata creste, sa se poata naste, sa poata fi educata si crescuta intr-un mod demn de o fiinta umana, care este - dupa cum stim dupa invatatura bisericeasca - chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Ori din acest punct de vedere, nu poate exista nici un fel de negociere a dreptului la viata a unei fiinte umane, chiar din momentul conceperii.

Dana:

in perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit…
ma simteam VINOVATa,
MI-ERA SCaRBa DE MINE,
NU Ma RECUNOsTEAM DE CEEA CE AM FOST iN STARE Sa FAC…

Doamna T.B.:

CERT ESTE Ca AU FOST NIsTE CRIME, si ca si cum au fost oameni mari, a fost o crima!
Am facut o crima!
si asta s-a rasfrant asupra trupului. Asta a macinat psihicul, nervii si atunci de aici pornesc toate. Atunci cand ajungi la pamant, toate organele incep sa se imbolnaveasca. Atunci cand sufletul este bolnav, totul se imbolnaveste in trup.

Rep.:

Prin telefon, d-l Beniamin Faragau, doctorand in teologie al Queens University din Belfast, Irlanda.

Drd. Beniamin Faragau:

Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide proprii lor prunci?
Spuneam ca tocmai paradigma de gandire cu care opereaza.
Una dintre intrebarile de etica, dificile in teologie, este legata de definirea momentului in care incepe viata.
“Cand primeste trupul duh?” se pune intrebarea. Cu alte cuvinte, cand anume devine fatul om si deci din ce moment avortul este echivalentul omuciderii? As indrazni sa lansez o provocare, citind ultimul capitol al cartii Eclesiastul:

“Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale,
pana nu vin zilele cele rele,
pana nu se apropie anii cand vei zice: “Nu gasesc nici o placere in ei”;
pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele,
si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile),
si sa se incovoaie cele tari (picioarele);
pana nu se opresc ceice macina (dintii), caci s-au imputinat;
pana nu se intuneca ceice se uita pe ferestre (ochii);
pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele),
cand uruitul morii slabeste,
te scoli la ciripitul unei pasari,
glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
te temi de orice inaltime,
si te sperii pe drum;
pana nu infloreste migdalul cu peri albi,
si de abea se taraste lacusta,
pana nu-ti trec poftele,
caci omul merge spre casa lui cea vesnica
si bocitorii cutreiera ulitele;
pana nu se rupe funia de argint,
pana nu se sfarma vasul de aur,
pana nu se sparge galeata la izvor
si pana nu se strica roata de la fantana;
pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost
si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

Daca recitesc acest ultim verset, versetul 7 din Capitolul 13 din Eclesiastul, paradigma Eclesiastului este diferita de cea a femeilor care cer, accepta sau incurajeaza avortul.
Dupa cele spuse de Eclesiastul, nu trupul primeste duh, ci duhul primeste trup, ceea ce ne face sa credem ca viata incepe din momentul fecundarii.
Duhul, trimis de Dumnezeu, este inchis in puscaria desertaciunii, in puscaria trupului - ca sa vorbesc metaforic - si obligat sa umble prin ea, prin aceasta desertaciune, pana cand se rupe funia de argint, iar tarana, - adica trupul - se intoarce in pamant, cum a fost, iar duhul se duce la Dumnezeu, care l-a dat, purtand cu el - ca o albina dupa un cules bogat - toata informatia pe care a cules-o in timpul umblarii lui prin sfera desertaciunii, spre momentul judecatii, pe care Dumnezeu l-a hotarat pentru fiecare dintre noi.

“S-ascultam deci incheierea tuturor invataturilor”, spune Eclesiastul,
“teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricarui om.
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata,
si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rau.”

Cu siguranta ca duhul va purta inscris in el si avorturile pe care o femeie le-a facut.
Lucrul acesta ar trebui sa ne ingrozeasca, sa ne puna pe ganduri.
“Judecata lui Dumnezeu este potrivita cu adevarul”, spune Pavel in Romani 2, adica potrivita cu adevarul Legii lui Dumnezeu, care precizeaza clar: “Sa nu ucizi!”, si potrivita cu adevarul pe care Legea Lui il descopera in fiecare dintre noi.
Daca schimbam paradigma si daca incepem sa gandim in termenii Eclesiastului, care precizeaza faptul ca nu trupul primeste duh; deci nu putem gandi in termenii:
“Cand anume fatul devine om si cand avortul devine omucidere?”.
Lucrurile se intampla invers: duhul primeste trup.
Daca gandim astfel, a curma in mod voit viata fatului este si va ramane o crima, pe care Dumnezeu o va pedepsi cu toata asprimea, atat in ce-l priveste pe individul care se face vinovat de ea, cat si in ce priveste natiunea care incurajeaza si legifereaza astfel de omoruri.

Cred ca suntem vinovati si ca neam. Daca noi ucidem fara mila, legalizam uciderea si asteptam binecuvantarea lui Dumnezeu, suntem NEBUNI. Pana cand nu vine pocainta neamului nostru, cel putin in aceasta problema, pana atunci nu putem astepta binecuvantarea lui Dumnezeu peste graul nostru, peste lucrul mainilor noastre; si “tranzitia” ne va tari mai departe in abisurile ei.
De aceea, as striga spre neamul nostru intreg: “Veniti sa ne intoarcem la Dumnezeu si sa ne oprim din a pacatui, cel putin in aceasta problema!”

Doamna Mirela:

Cu toata sinceritatea va spun ca acest copil a fost la inceput nedorit. Am hotarat sa pastrez aceasta sarcina in urma unei consultatii pe care am avut-o la d-l Prof. Munteanu, seful clinicii “Bega”, care, printr-o fraza care m-a socat, m-a determinat sa decid asupra acestei sarcini. Apoi, un rol hotarator in a pastra aceasta sarcina, pot sa spun ca l-a avut presedinta Fundatiei “Estera” din Timisoara, Claudia Madar.

Rep.:

Care au fost cuvintele care v-au determinat sa pastrati aceasta sarcina?

Doamna Mirela:

Domnul Doctor Munteanu mi-a spus: “Ce vrei, sa-i scot ochii?”

Doamna I.S.:

Ma gandesc la copiii mei cu durere si ma intreb, oare ei, daca ne-am intalni acum, ce mi-ar spune? Oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut?
Pentru faptul ca pe unul
l-am lasat sa cada in…in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu, pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara,
iar pe celalalt sa-l aspire,
cat de cumplit si cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta.
si sufleteste - faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un mod atat de barbar, si durerea fizica pe care au simtit-o…
Nu…desi m-am iertat pe mine, si stiu ca Dumnezeu m-a iertat, NU pot sa uit ce dureri am pricinuit…
Iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc, si asta mi-e greu…
…daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste…ca la cineva…
Oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar, asa cum spun acum
Tomi, Iulia, Maia si David,
as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei, dar nu pot…

Rep.:

Profesor Iosif ton, doctor in teologie, absolvent al Universitatii Oxford din Anglia.

Prof. Dr. Iosif ton:

Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort. Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.
Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire, un cuvant de anunt al vestii bune - ca mai este salvare, mai este redresare, mai este speranta, mai este viata si dupa avort.
Iata cum: in Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat l-a dat pe singurul lui Fiu sa moara in locul nostru, pentruca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.
stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice, sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gandul acesta si urmarite de gandul acesta.
Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentruca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat, sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.
Pentruca esti incarcata de vina, pentruca esti tulburata de ceea ce ai facut,
asculta acum vocea lui Dumnezeu care-ti spune: “Atat de mult te iubesc incat pentru pacatul tau l-am dat sa moara pe Fiul Meu. Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat si pacatul avortului tau. Acum, Eu te chem sa vii inapoi la Mine. Poti sa vii la Mine daca tu te uiti la Domnul Isus, la Fiul Meu, si spui: “Doamne Isuse Cristoase,
eu am pacatuit,
eu am ucis,
eu am facut un avort,
dar Doamne Isuse Tu ai murit cu pacatul meu pe cruce.
Cred, cred ca esti Fiul lui Dumnezeu, cred ca ai murit pe crucea aceea incarcat cu toate pacatele mele.
Cred ca ai inviat si cred ca acum Tu esti la inima mea si Tu acum bati la inima mea.
Doamne Isuse, vreau sa vii in inima mea,
spala-ma de pacatul meu,
aplica sangele Tau peste toata viata mea
si te rog sa vii Tu in fiinta mea
si acum sa traiesti Tu in fiinta mea,
ca sa fii Domnul meu si Mantuitorul meu.
Doamne Isuse, vreau sa traiesc cu Tine
si sa traiesc pentru Dumnezeu.
iti multumesc ca Tu nu ma respingi.
iti multumesc ca-n Tine am iertare, pentruca Tu ai murit pentru pacatele mele.
Asculta femeie!
Daca te-ai rugat rugaciunea aceasta, daca ti-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice: “Daca mi-aude cineva glasul si deschide, voi intra la el”. Domnul Isus a intrat in inima ta. Acum tine-te de Domnul Isus, crede-L pe Domnul Isus, ia Biblia si citeste din Evanghelii, ca sa vezi mai pe larg ce a facut Domnul Isus pentru tine.
Du-te la o biserica unde se predica Evanghelia si cauta sa intelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: - ca fiecare dintre noi putem sa-L primim pe Domnul Isus in viata noastra ca Mantuitor al nostru. si din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea traim in unire cu Domnul Isus.
sI TOT TRECUTUL TaU E SPaLAT.
El nu mai este amintit.
El este dus,
el este sters,
tu ai devenit o fiinta noua,
tu incepi o viata noua cu Dumnezeu,
vina ta este absolvita,
vina ta este stearsa,
este ispasita.
Pacatul tau s-a dus si tu esti ca un copil nou-nascut,
tu de acum incepi sa traiesti cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu.
PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU iNCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PaCaTUIT.
Este un lucru pe care trebuie sa-l intelegem. Ascultati ce spune Dumnezeu - avortul este un pacat, este o OMUCIDERE.
NU MAI FACE AsA CEVA!
Dumnezeu iti va da sanatate sa-l porti.
Dumnezeu iti va da si mijloacele materiale sa-l cresti.
Dumnezeu are mijloace pentru aceasta.
NU MAI UCIDE!
Lasa viata aceea sa traiasca.
Iar daca ai facut pacatul acesta, vino acum, vino la iertarea Domnului Isus, primindu-L pe El si unindu-te cu El si incepand cu El o viata noua.
Dumnezeu sa binecuvanteze toate femeile care primesc mesajul acesta. si Dumnezeu sa aduca o viata noua, o viata curata in femeile din Romania.

Piesa muzicala - Corul “Emanuel”:

Pe un deal ca de iad,
sub o cruce de brad,
chipul mamei tacut priveghea,
iar Isus fiul ei,
intre inimi de lei,
se ruga si plangea pentru ei.

stii tu oare prietene drag,
Ca Isus cand pe lemn se ruga,
Cand murea pe-acel deal departat,
S-a gandit si la inima ta.