APOLOGETICĂ:

Botezul Copiilor Mici In Primele 5 Secole a Crestinismului

Intrebarea care se pune este urmatoarea:  A existat practica botezului copiilor mici (prunci) inainte de anii 600 AD ?? Raspunsul unei astfel de intrebari necesita un studiu istoric si o intelegere a intrebari in contextul in care a fost facuta. Ca sa raspund la aceasta intrebare as dori sa fac o analogie a unui caz istoric si semnificatia pe care o aduce.

Fiecare eveniment istoric este interpretat de istorice in diferite moduri, care la rindul lor au diferite orientari sociale,culturale sau religioase. Ziarele ne relateaza evenimente cotidiane vazute prin prisma mai multor ziaristi cu mai multe pareri si interpretari. Recunoscind faptul ca istoria este interpretata in diferite moduri, putem sa spunem cu certitudine ca si evenimentele istorice bisericesti sint interpretate in diferite moduri. De exemplu daca citesti istoria Bisericii Ortodoxe din prisma unui istoric ortodox, vei observa ca nu coincide cu istoria Bisericii Ortodoxe scrise de un protestant. Istoricul ortodox elimineaza citeva incidente care ar aduce rusine Bisericii Ortodoxe, pecind protestantul ar fi inclinat sa scrie mai multe amanunte a unui astfel de eveniment.

De exemplu, marele pastor si teolog baptist englez Spurgeon, a fost un fumator. Pentru cei care sint baptisti, de orientare conservativa, fumatul este un pacat categoric. Cu toate ca unii considera o patima fumatul si ca atare un pacat, marele pastor, teolog Baptist avea placerea fumatului. Spurgeon era de orientare Calvinista, conservativ – ortodox in teologie, avind placerea sa fumeze in timpul liber, la aer liber. Pasiunea fumatului pe care o avea, a adus controversa si chiar sa fie mustrat de la amvonul Bisericii in care era pastor, de catre alti pastori musafiri. Ziarele timpului fac caz de pasiunea lui, obligindu-l intr-un fel pe Spurgeon, sa raspunda in scris pentru pasiunea lui. Mai multe articole se gasesc in arhiva engleza despre pozitia pe care el a luat-o in privinta fumatului. 

Sa presupunem ca in 200 de ani de la data de astazi, Baptistii ajung la concluzia ca fumatul este o practica acceptabila. Baptistii ajung sa acepte ca fumatul este o pasiune personala, care nu dauneaza nimanui, si din punct de vedere teologic, este un subiect care nu este tratat de Isus sau de Apostoli.  Istoricii se vor putea  folosi de scrierile lui Spurgeon si exemplele altora care au practicat fumatul, interpretind ca practica Baptista de a fuma, are origini in anii 1800 in Anglia, aducind exemple de articole si pareri personale a unor mari pastori teologi Baptisti. Analizind obiectiv acest scenariu, putem trage concluzia ca Baptisti au folosit practica fumatului incepind de la anii 1800, folosind exemplu lui Spurgeon si a altora? Se poate concluziona pe baza unor cazuri izolate din istorie ca Baptisti practica fumatul? NICIDECUM! 

Revenind la subiectul botezului copiilor mici si incercind sa dau un raspuns analitic la aceasta intrebare, o sa ma folosesc de canoanele Sinodurilor Ecumenice din primele sapte secole, si de practici izolate, care nu au fost o conformitate pina mai tirziu, cu toate ca unele avansuri au fost facute mai devreme in istorie, insa nu au fost recunoscute sau practicate de toti in Biserica primara. Trebuie mentionat ca Sinodurile au fost considerate Ecumenice, din cauza ca era o diversitate in practica si doctrina intre diferite zone geografice din imperiul Roman. In primele secole, Biserica a fost impartita in cel putin in 4 zone geografice; Africa de Nord, Asia, partea de Est a imperiului (unde biserica ortodoxa a fost predominanta) si partea de Vest, unde Biserica Catolica a fost predominanta. Diferite Sinoduri au luat loc in diferite zone geografice fiind reprezentate de bisericile locale. De exemplu Sinodul din Carthage a fost tinut in Africa, cu reprezentanta episcopilor, presbiterilor si diaconilor din Bisericile Africane. Sinodul din anul 419 AD, este cunoscut ca Sinodul African. Sinodul din Trullo a fot tinut in zona Ortodoxa, in partea de Est, reprezentati episcopali fiind de majoranta din Est. In cadru acestor Sinoduri, o serie de Canoane erau propuse si aceptate ca legi Bisericesti. Este de mentionat ca aceste Canoane nu erau cunoscute sau practicate de toate zonele geografice Bisericesti, asa ca unii episcopi nici nu stiau de deciziile luate in cadru unor Sinoduri, pina cind nu primea vestea si ajungea la cunostinta hotaririlor luate in cadru Sinodului respectiv.  

De-a lungul celor 600 de ani, fiecare Sinod a avut de stabilit diferite probleme teologice si practice. Ca sa intelegem de cite ori subiectul botezului a fost dezbatut, am sa iau in evidenta fiecare Sinod Bisericesc, de la care avem lasate date istorice, manuscrise, si dovezi scrise a subiectelor tratate. Am sa incep cu cel mai vechi Sinod, de la care avem lasate unele documente, care ne indica subiectul si problemele trate la acest Sinod:

 

  1. Sinodul de la Carthage (in Africa), de la anul 257 AD, care a fost tinut sub administrarea episcopului Cyprian. Cyprian la acest Sinod trateaza problema ridicata de Jubaianus printr-o scrisoare, raspunzind: „referitor la botezul profan al ereticilor, si la juramintul pe care l-am facut: fiind de aceeasi opinie, asa cum am fost si in ocaziile anterioare, ca eretici care vin la Biserica trebuie sa fie botezati si sfintiti cu botezul Bisericii.”(2) Intr-un alt comentariu, Cyprian face observatia ca cei care au fost botezati in Biserica, inloc sa devina adversari si Anticristi, au devenit prieteni si Crestini (3). In afara de aceste doua subiecte despre botez, nu a ramas nimic alteceva in scris in cadru acestui Sinod.

 

  1. Sinodul de la Trullo, tinut in Est, considerat ca un Sinod Ortodox, are o colectie de 85 de canoane, considerate de unii istorici ca datind inainte de anul 300 AD. Sint multe speculatii referitor la data acestui Sinod, insa multi sint de acord ca lista canoanelor care au fost mentionate in cadru acestui Sinod, dateaza inaintea anului 300 AD.

Canonul 50:  „cine nu foloseste 3 scufundari (episcopul) sa fie dat afara.” (4)

Canonul 68:  „ unul botezat de un episcop, presbiter sau un diacon, ordinat numai de doua ori, nu este valabil”. (5) Trebuia sa fie ordinat de trei ori, in numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfint.

 

  1. Sinodul de la Ancyra in anul 314 AD.

Canonul 12: „ Cine  a adus un sacrificiu inainte de botezul sau, dupa aceea sa fie considerat nevinovat.” (6) Se refera la cei care in timpul persecutiei, din cauza slabiciunii, au cazut si au adus sacrificii la idoli, dar mai tirziu s-au pocait, punindu-se problema daca astfel de persoane pot fi acceptate la preotie.

 

  1. Sinodul de la Neocaesarea in anul 315 AD.

Canonul 6: „ Daca o femeie insarcinata doreste sa fie botezata, sa fie lasata. Pentruca alegerea fiecaruia va fi judecata.”(7). Aici se pune problema daca un copil in burta unei mame, poate sa fie recunoscut ca botezat, pentruca mama a fost botezata. Una din cerintele botezului era ca persoana sa raspunda cu voce tare la intrebarile de caticheza puse de episcop infata Bisericii.

Canonul 12: „ Daca orisicine e botezat pe cind este bolnav, intrucit marturisirea de credinta nu a fost voluntara, dar ca o necesitate ( de frica mortii), el nu poate sa fie promovat ca presbiter, doar daca in urma zelului si credintei pe care o manifesta mai tirziu, si din lipsa de oameni pentru pozitie.”(8)

 

  1. Sinodul de la Nice in anul 325 AD.

Canonul 22: „ Referitor la sponsor in botez. Un barbat sa nu ajute o femeie la baptister si nici o femeie pe un barbat; ci femeie pe femeie si barbat pe barbat.” Trebuie sa mentionez ca la inceputul Bisericii Primare, botezul era facut de barbati la barbati, si femei la femei. Unul din motivele acestei practici se datoreaza faptului ca candidatul primea botezul fara sa fi avut ceva pe el, era nud. Ca sa nu se creeze probleme, candidatii erau botezati de persoane de acelasi sex. Ca o nota ajutatoare, trebuie recunoscut ca aceasta metoda era folosita de evrei inainte de aparitia Crestinismului. Cind Ioan botezatorul boteza, candidatii se botezau singuri in apa, fara haine, si fara sa fie ajutati sau sa tine miinile impreunate, in pozitia de rugaciune. Acest canon stabileste ca un sponsor, sau cel care ajuta in procesul botezului pe candidat sa fie de acelasi sex.

 

  1. Sinodul de la Gangra intre anii 325-382 AD ( nu se stie cu certitudine data), nu face nici o mentiune despre practica botezului.

 

  1. Sinodul de la Antioch, in anul 341 AD, nu face nici o mentiune despre practica botezului.

 

  1. Sinodul de la Laodicea, intre anii 343-381.

Canonul 3: „Cel care a fost botezat de curind sa nu fie promovat in rindurile preotilor.”(9)

Canonul 8: „ Persoanele convertite de la erezia  celor din rindurilor care se numesc Phrygians...sa fie instruiti si botezati de catre episcop si presbiterii Bisericii.”(10)

Canonul 46: „Cei care trebuie sa se boteze, trebuie sa invete Marturisirea de Credinta din inima si sa o recite la episcop sau la presbiter, in ziua a cincea a saptaminii.”(11)

Canonul 47: „Cei care au fost botezati pe cind au fost bolnavi, dupa ce s-au facut bine trebuie sa invete Crezul din inima, si sa stie ca darul divin le-a fost dat.”(12)

Canonul 48: „Cei care sint botezati, dupa botez sa fie unsi cu unsoarea cereasca, si sa fie partasi Imparatiei lui Cristos.” (13)

Pentru cei care au studiat evolutia doctrinelor in primele secole, sint familiari cu doctrina Mintuirii. In aceasta perioada istorica, primii teologi au ajuns la concluzia ca Botezul era esential Mintuirii, bazindu-se pe textul din Marcu 16:16, unde scrie: „Cine va crede si se va boteza, va fi mintuit...” Augustin a pus la punct doctrina predestinarii, insa nu s-a raspuns intrebarii referitor la moartea prematura. Daca cineva moare fara sa fie botezat, unde v-or merge? Ce se intimpla cu om bolnav, care a aceptat pe Cristos ca Mintuitor, insa nu a putut sa fie botezat in timp? O serie de intrebari practice la care nu au fost raspunsuri satisfacatoarea sau convingatoare, incit unii au ajuns sa faca botezuri celor care erau bolnavi, fara sa fi trecut prin procesul de caticheza, care putea dura si pina la 3 ani. Cei bolnavi, de frica sa nu moara nemintuiti, li se facea botezul in graba, sa aibe trecere in fata Tatalui, in numele lui Isus. In acest context, Sinodul de la Neocaesarea au hotarit Canonul 12, iar Sinodul de la Laodicea au aprobat Canonul 47.

 

  1. Sinodul de la Sardica in anul 343 sau 344 AD. La acest Sinod nu se face nici o mentiune referitor la botez.

 

  1. Sinodul de la Constantinople in anul 381 AD.

Canonul 8: „ Eunomians botezati cu o singura scufundare, Sabellians, si Phrygians trebuie primiti ca pe niste straini.” (14)

Importanta acestui Canon consta in evidenta prezentei unor erezii la care s-au ajuns ( referitor la Trinitate). Ca sa poata fi inteles mai bine contextul acestui Canon, recomand sa se citeasca ereziile pe care Sabellian le-a adus. In aceasta perioada, Doctrina Trinitatii a avut de suferit din partea celor care au pus sub semnul intrebarii cele 3 persoane ale Trinitati. In acest context sa pare ca unii au ajuns la concluzia ca botezul trebuia facut numai in numlele lui Isus. Evidentele Biblice se par ca sustin idea botezului in numele lui Isus, cu exceptia textului din Matei 28:19, astfel ca Sabellian a ajuns la concluzia ca botezul trebuia facut numai in numele lui Isus. Sebellian ajunsese la concluzia ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint manifestarile  aceluiasi Dumnezeu, astfel ca botezul nu era necesar sa fie facut in numele Trinitati, ci numai in numele lui Isus asa cum gasim scris in Faptele Apostolilor. Sinodul de la Trullo au luat decizia de a face anatema celor de aceasta ideie, aprobind Canonul 50, 68, si Sinodul de la Constantinopol a aprobat Canonul 8.

 

  1. Sinodul de la Constantinople 394 AD, nu face nici o referinta la practica botezului.

 

  1. Sinodul de la Carthage in anul 419 AD. Este de notat ca cele mai multe Sinoduri din Africa au fost tinute in acest oras.  La acest sinod au luat parte 217 de parinti bisericesti printre care episcopi, presbiteri, diaconi, si alti lideri bisericesti. Acest Sinod mai este cunoscut ca „Codul Canoanelor Biserici Africane”. Ca o nota pentru iubitori de istorie, cele mai multe sedinte bisericesti din istoria Biserici primitive au avut loc in Africa.

 

Canonul 18: „ Si nici Euharistia sau Botezul sa fie date corpurilor mortilor.” (15) Se apre ca se ajunse-se la o noua erezie in care unii au inceput sa boteze mortii. Pe baza textului din 1 Corinteni 15:29, unii au inteles ca botezul fiind conditia mintuirii, singura sansa de a ajunge in rai e sa fi botezat. Pe baza acestei teorii, unii au mers mai departe botezindu-se in numele celor care au murit. Aceasta practica este folosita si astazi de biserica Mormona, care botezeaza rudele in numele celor morti.

Canonul 47: „ Referitor la copii botezati de Donatisti.” (16)    Cei care au fost botezati pe cind erau inca copii de catre Donatisti, poate sa fie ordinati daca se vor pocai, vor declara anatema erezia lor si vor fi destoinici”.   Daca citesti restul canonului, Sinodul considera o erezie pe Donatian si pe urmasii lui, si cei care au fost botezati da acesti eretici, trebuiau sa marturiseasca pacatul ereziei prin care au fost botezati.

Canonul 48: „ Deci, sa nu fie un re-botez, sau o reordinare sau un transfer a unui episcop.” (17) Acest canon se ocupa cu posibilitatea unui episcop care si-ar lasa biserica sa ocupe un alt post in alta biserica sau episcopie, fiind prohibit.

Canonul 57: „ Persoanele botezate de Donatian pe cind inca erau copii pot sa primeasca ordinarea ca preot in Biserica Catolica....Cei care au fost botezati, considerind Anatema eroarea lor, pot sa fie primiti in Biserica prin punerea miinilor....”  (18) Acest canon trateaza problema celor care au fost botezati de ereticul Donatian, si care ar fi putut sa fie primiti in rindurile protilor daca se pocaiau, considerau Anatema greseala lor, si ar fi demni de o astfel de chemare sa slujeasca in Biserica.

Canonul 72: „ Este bine ca oridecite ori nu se poate gasi un martor adevarat care sa poate marturisi ca fara indoiala ca ei au fost botezati pe cind copilul nu, luind in vedere virsta frageda, care sa poata raspunde referitor la faptul ca au primit sacrametul, toti acesti copii trebuie botezati fara indoiala, doar daca ar fi o ezitare care i-ar opri  sa se curateasca in vederea sacrametelor.” (19) Acest canon trateaza problema copiilor care nu sint siguri daca au primit botezul. In caz de indoiala, ei ar trebui sa fie botezati, eliminind orice indoiala pe care ei sau altii ar putea sa aibe.

Canonul 110: „ Cei care afirma ca cei deabia nascuti si botezati nu iau nimic din pacatul lui Adam, de care trebuie spalati prin botez, sa fie blestemati: caci prin unul si moartea si pacatul a intrat in lumea intreaga.” (20) Acest Canon se pare ca incurajeaza botezul copiilor mici pentru iertarea pacatelor sau ca practica botezului copiilor mici are o validitate in iertarea pacatelor.

 

  1. Sinodul de la Ephesus in anul 431 AD, nu trateaza problema botezului sub nici o forma.

 

  1. Sinodul de la Chalcedon in anul 451 AD.

Canonul 14: „ dar cei care au avut copii in astfel de casatorii, daca au avut copii botezati de catre acesti eretici, ei trebuie sa aduca (copii) in uniunea Biserici Catolice; dar daca ei nu au fost botezati, dupa aceasta (venirea in Biserica Catolica) sa nu boteze copii printre eretici, sau sa ii dea in casatorie la eretici, sau la un Evreu, sau la un blestemat, doar daca cel care vrea sa il ia in casatorie promite sa treaca la credinta ortodoxa.” (21)

 

  1. Al doilea Sinod de la Constantinople in 553 AD, nu trateaza problema botezului sub nici o forma.

 

  1. Al treilea Sinod de la Constantinople intre anii 680-681 AD, nu trateaza problema botezului sub nici o forma.

 

  1. Sinodul de la Trullo in anul 692 AD, numit si Consiliul Quinisext.

Canonul 59: „ Botezul sa nu fie sub nici o forma administrat intr-o baie ( un vas) in casa cuiva,” (22) Se pune problema ca botezul sa fie tinut in Biserica si nu in casa cuiva.

Canonul 84: „ Urmind legile canonice a  parintilor Bisericesti, noi declaram cu referinta la un copil nou nascut,  ori de cite ori sint gasiti fara un martor de incredere care sa spuna ca ei fara indoiala au fost botezati....”(23) Acest Canon sugereaza ca acesti copii sa fie dedicati prin botez. Daca unii nu au avut un martor sa dovedeasca ca au fost botezati, ei trebuia sa se boteze din nou.

Canonul 105: „....dar referitor la Paulinisti, sa gasit cu cuvinta de catre Biserica Catolica, ca ei prin orice mod sa fie rebotezati.” (24)  In lista ereticilor care ar trebui sa fie rebotezati mai sint si Montanistii, Eunomeans, Sabellians, Manichaens, Valentianians, Marcionites, Nestorians, Eutyches, Dioscorus, Severus si multi alti care erau considerati sectanti si eretici, care ar fi trebuit sa fie rebotezati, dupa o perioada de caticheza si preparare in cunoasterea Scripturilor.

 

  1. Sinodul de la Nice in anul 787 Ad, nu trateaza sub nici o forma problema botezului.

 

Asa cum am precizat mai devreme, majoritatea Sinodurilor au fost cu caracter regional. Unele decizii au adus controversa, si probleme. De exemplu este bine stiut faptul ca  Cyril, episcopul Alexandriei nu era in relatii bune cu Roma. Canonul 101  de la Sinodul din Carthage in anul 419 AD spune: 

            „Se pare ca este bine ca sa fie scrisa o scrisoare catre sfintul papa Innocent referitor la disputa intre Bisericile Romei si Alexandriei, ca fiecare Biserica sa poata face pace una cu cealalta, asa cum Domnul ne obliga (comandat).” (25) 

In baza acestor documente istorice, care ne-au fost lasate se poate deduce ca nu era o uniformitate in ce priveste practica si invatatura Bisericeasca. Era botezul copiilor mici o practica generala a tuturor Bisericilor Crestine din primele secole? NU! A fost folosita aceasta practica de unele Biserici, incercind sa influenteze si pe altele? DA! In timpul primelor 7 secole a fost foarte greu ca Bisericile sa poate fi unite, mai ales ca erau divergente teologice intre diferiti episcopi si presbiteri din diferite episcopii, si regiuni din imperiul Roman. Este un fapt istoric ca Roma nu a avut juristrictie totala peste intreaga Biserica din Imperiu Roman, mai ales ca Estul era intr-o rivalitate cu Vestul. Cind sediul imperatorului s-a mutat de la Roma la Constantinopol, episcopul Estului a avut mai mare influenta asupra deciziilor imperiale. In una din disputele intre Est si Vest, episcopul Constantinopolului a facut Anatema pe episcopul Romei. Ca raspuns din partea Romei, Episcopul a facut Anatema pe episcopul Constantinopolului, dindu-l afara din Biserica. 

Analizind Sinodurile sfintilor parinti vedem ca practica botezului copiilor mici este recunoscut oficial la Sinodul din Carthage in anul 419 AD, insa nu este practicat de restul episcopiilor pina mai tirziu. Canonul 110 de la Sinodul din Carthage scoate in evidenta 3 puncte:

 

1.   canonul era impotriva celor care erau impotriva doctrinei pacatului original (primar), ci nu impotriva celor care denuntau botezul copiilor mici.

2.   blestemul impotriva ereticilor a fost pronuntat pe baza credintei Bisericii universale in pacatul original.

3.   Biserica a practicat sporatic, botezul copiilor mici inainte de Sinodul de la Carthage. Aceasta practica nu a fost introdusa la acest Sinod ci numai confirmata, din cauza controversei referitor la pacatul original. 

 Intrebarea care se pune este: Care sint evidentele practicii botezului copiilor mici, si unde a inceput aceasta practica? Aceasta este o intrebare care are multe raspunsuri, folosind acelasi material istoric, fiecare incearca sa raspunda cum s-a ajuns la aceasta practica. Din punct de vedere teologic, ceea ce a dus la consideratia si argumentarea teologica a acestei practice au fost doua versete Biblice. 

            Romani 5:12     „De aceea, dupa cum print’un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit.”

 

            Ioan 3:5            „Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in imparatia lui Dumnezeu.” 

Romani 5:12 a adus o controversa foarte puternica in sinul Biserici, ajungindu-se la erezie, si cei care au ajuns la concluzii gresite sa fie excomunicati din Biserica, impreuna cu adeptii lor. Dupa opinia unor teologi, baza doctrinei pacatului original a fost facuta de Sfintul Cyprian, episcopul din Carthage in jurul anului 258 AD.  In primele secole ale Crestinismului, Biserica s-a luptat impotriva la multe erezii, printre care doctrina Trinitatii, si  a Pacatului Original. Tertullian in anii 200 AD pune baza doctrinei Trinitati, care este acceptata de Biserica, excomunicind pe Arian si adeptii lui, considerindui Anatema, dusmani a lui Cristos. Intre timp noul val de atac impotriva Biserici incepe sub forma doctrinei Pacatului Original, bazat pe pasajul din Romani 5:12-21. Cyprian incepe sa puna bazale doctrinei, insa Augustin, 150 de ani mai tirziu a trebuit sa puna la punct aceasta doctrina, si sa apere Biserica impotriva invataturi lui Pelagius, si a urmasilor sai. Disputa dintre Augustin si Pelagius este foarte importanta de inteles, mai ales ca ajutat pe multi sa inteleaga pozitiile teologice in privinta botezului copiilor mici.  

Pelagius a fost un calagur (deci nu un preot), care se pare ca a trait intre anii 354-418 AD. El a fost un invatator Biblic in Roma intre ani 380 si 410 AD, facind lectii si studii Biblice in diferite cercuri aristocratice. El a scris o serie de comentarii Biblice, fiind considerat un om serios, cu un caracter moral impecabil. Baza invataturii pe care a adus se poate caracteriza in urmatoarele puncte; 

a.   Denuntare a pacatului original ( a depravitati sau a coruptiei) mostenit de la Adam. Fiecare persoana este nascut ca nou, liber, cu aceleasi puteri, vointe si responsabilitati ca si Adam.

b.   Denuntare a vinovatiei originale de la pacatul lui Adam. Printre altele, aceasta invatatura a pus sub semnul intrebari necesitatea botezului copiilor mici, cu toate ca Pelagius a fost deacord ca este bine ca copii sa fie botezati de mici, dar nu pentru iertarea pacatelor.

c.   A afirmat abilitatea omului de a fi liber de pacat. Mai tirziu, el a denuntat necesitatea lui Dumnezeu de a lucra in om pentru realizarea libertatii de sub legea pacatului. El a declarat ca puterea este in om, chiar daca Dumnezeu ar vrea sa ne ajute. (26) 

Episcopii din Nord Africa au inceput sa condamne pe Pelagius si invatura pe care o aducea, incluzind episcopul Jerome. Augustin in raspuns la invatura lui Pelagius, 20 de ani din viata i-a dedicat studiului si scrierii a diferite comentarii, combatind cea ce Pelagius invata. Raspunsul lui Augustin nu se poate scrie in citeva paragrafe, dar esenta invaturi Augustine este urmatoarea: 

a.   Augustin se concentreaza asupra pacautului original si transmiterea sa descendentilor lui Adam. El a inteles ca fiecare om este vinovat pentru pacatele parintilor sai, care vine de la Adam. Nu numai ca Adam ne-a reprezentat pe noi, dar intr-un fel noi am fost partasi cu Adam in cadere, participind in pacatul lui Adam.

b.   Augustin a cugetat mult referitor la coruptia naturii umane, si lipsa vointei libere a omului de a alege pe Dumnezeu. Omul in natura corupta de pacat in care se afla, nu are abilitatea de a alege pe Dumnezeu, fiind intr-o stare de moarte. Mort in pacate, Augustin scoate in evidenta depravitatea totala a omului, care a adus moartea.

c.   Din cauza depravitati omului, Augustin sustine ca este necesar ca Dumnezeu sa intervina, dind har celor pe care El ii alege. El ajunge la concluzia Harului irezistibil a Lui Dumnezeu, si alegerea neconditionata pe care o face Dumnezeu. Augustin sustina ca vointa libera a omului este sa pacatuiasca ci nu sa aleaga pe Dumnezeu.

d.   Augustin sustine ca nici unul dintre cei alesi nu pot cadea, pierzind mintuirea. El sustine ca perseverenta sfintilor este un dar a lui Dumnezeu, si copii Sai totdeauna v-or primi acest dar, astfel ca ei vor persevera in sfintenie. (27) 

Cea ce Augustin a combatut cu multa energie a adus la unele interpretari si practici pe care el nu le-a abandonat. Facind conectie intre Romani 5:12 in care ne este aratat pacatosenia omului in Adam, si starea de pacat din nastere, Augustin si alti invatori in Biserica primara sustin Ioan 3:5, ca o necesitate aboluta pentru mintuire. Doctrina lui Augustin sufera de o interventie a invaturi Catolice, facind ca Augustin sa mentina urmatoarele invaturi: 

1.   Necesitatea botezului pentru mintuire. Prin aceasta botezul copiilor mici este tolerata si nu este denuntata.

2.   Confuzia intre justificare si sfintire. Augustin vede justificarea ca o infuzie a dreptati inloc de o declaratia legala a dreptati omului capatata in fata lui Dumnezeu.

3.   El a sustinut ideea unei Biserici institutionale care defapt nu are o validitate Scripturala sau istorica. Pentru Augustin Biseica era reprezentanta Cristosului pe pamint , fiind institutia care imparte harul lui Dumnezeu. (28) 

Spre sfirsitul vietii lui Augustin, John Cassian a inceput sa developeze o idee care mai tirziu a fost considerata semi-Pelagian. Nu o sa intram in detalii, insa e de notata ca Augustin a combatut si acest nou val de invaturi care nu erau in conformitate cu invatura Apostolica. 

Legatura intre botez si Mintuire a fost facuta de mai multi sfinti ai biserici primare, si merita sa notam o serie de pareri si convingeri care au ajutat la ratificarea si acceptarea botezului copiilor mici. In primul rind am sa citez pe sfintii parinti care au acceptat practica botezului copiilor mici, si am sa incep in ordine cronologica, bazat pe scrierile lasate:

 

Sfintul Iustin Martirul 150 AD

 

„Si barbati si femei care au fost ucenici in Cristos din copilarie (pe cind erau noi nascuti), ramin curati, si la virsta de 60 sau 70....” (29)

 

Sfintul Irenaeus 180 AD.

 

„El a venit sa mintuiasca toata lumea prin El insusi – totii, va spun, prin El sint nascuti din nou pentru Dumnezeu – infanti, copii, baieti, tineri si oameni batrini.” (30) Cei care inteleg ca Botezul este parte centrala in procesul mintuirii, au interpretat cea ce a scris Irenaeus, ca o dovada a necesitati botezului pentru mintuirea chiar si a copiilor mici. Interpretaea celor care nu au un prejudiciu, sau o intelegere ca botezul este pasul principal a Mintuiri, interpreteaza acest pasaj ca o afirmatie a Suveranitati lui Dumnezeu in creatie. Mintuirea este prin Cristos, si toti sint nascuti pentru slava Tatalui, incluzind copii mici. In parearea unora acest verset nu vorbeste despre necesitatea botezului copiilor mici.

 

Sfintul Hippolytus de la Roma 215 AD.

 

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” (31)  In procesul de caticheza, inainte de actul botezului, candidatul trebuia sa spuna pe dinafara Crezul, sa raspunda episcopului la citeva intrebari, prin care marturisea credinta si se lepada de Satana. Nu se stie exact daca Hippolytus se referea la copii mici (noi nascuti) sau la copii care de rusine nu ar avea curajul sa vorbeasca sau ar fi prea timizi. Acesta scrieire e comentata de amindoua tabere folosind-o in favoarea ei.

 

Origen 244 AD.

 

„...in acordanta cu practica Bisericii, botezul este dat chiar si unui infant. Si daca nu ar fi nimic in infant care ar avea nevoie de a se separa de pacatelor si nimic in ei care ar avea nevoie de iertare, harul Botezului ar trebui sa fie  sufiecient.” (32)  Origen era de parerea ca chiar daca un infant este sau nu purtator al pacatului Adamic, nu strica sa fie botezat. In alta scriere Origen spune:

 

„ Biserica a primit de la Apostoli traditia de a Boteza chiar si pe copii. Pentru Apostoli, carora le-a fost incredintati secretele misterelor divine, ei au stiu  ca daca este cineva patat de murdariile pacatelor, ar trebuie sa fie spalate in apa si in Spirit.” (33)

 

Am sa fac o paranteza si sa explic pe ce se bazeaza Biserica Catolica si Ortodoxa in argumentarea practicii botezului copiilor mici. Asa cum Origen a scris, traditia se pare ca vine de la Apostoli, insa cum se poate dovedi o astfel de declaratie? Sint doua argumentari pe care Bisericile care practica botezul copiilor mic folosesc: 

1.     Argumentul Sciptural, pe care am sa-l explic mai tirziu.

2.    Sfinta Traditie, bazata pe unele scrieri ale sfintilor parinti. Argumentarea merge in felul urmator: 

In anul 215 AD., Sfintul Hipolytus de la Roma a scris: „Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” 

Sfintul Hipolytus a fost ucenicul lui Sfintul  Irenaeus din Lion, si el a scris in anul 180 AD. : „El a venit sa mintuiasca toata lumea prin El insusi – totii, va spun, prin El sint nascuti din nou pentru Dumnezeu – infanti, copii, baieti, tineri si oameni batrini.” (34) 

Irenaeus a fost ucenicul lui Sfintul Policarp, care la rindul sau a fost ucenicul apostolului Ioan. In 155 AD, Polycarp a spus inaintea executiei sale: „ 86 de ani am urmat pe Domnul, si El nu mi-a facut rau niciodata. Cum as putea sa blestem pe Regele si Domnul meu?” (35)  Bazat pe aceasta declaratie, teology botezului copiilor mici sustin ca Polycarp ar fi fost botezat pe cind era un infant. Iar in alta scriere se spune ca Polycarp ar fi fost botezat de Apostolul Ioan. 

Daca Apostolul Ioan a botezat pe Polycarp, asta inseamna ca practica botezului copiilor mici era o practica Apostolica. In rindul celor care au fost botezati de mici sint; Sfintul Iustin Martirul, Origen, Ambrose, si altii. Traditia Bisericeasca se foloseste de acest argument in dovada botezului copiilor mici.

 

Sfintul Cyprian din Carthage 250 AD.

 

„In ce priveste copii mici, despre care voi spuneti ca nu ar fi trebuit sa fie botezati in a doua sau a treia zi de la nastere, si ca legea taierii imprejur din vechima ar trebui tinuta, deci voi credeti ca un nou nascut ar trebui sa fie botezat si sfintit in 8 zile...Deci, dragi frati, aceasta este opinia noastra, ca din partea noastra nimeni nu ar fi trebuit sa fie oprit de la Botez... noi credem ca este bine sa urmarim cu respect in ce priveste pe copii si noii nascuti.” (36)  Este clar ca Cyprian era convins de Botez ca sursa a Mintuirii.

 

Sfintul Gregory Nazianzus 381 AD.

 

„Asa sa fie, unii vor spune, in cazul celor care vor cere Botezul: ce ai tu sa spui despre cei care sint copii si nu sint constienti nici de pierderea si nici de har? Trebuie noi sa ii botezam si pe ei? Binenteles, daca orice pericol este peste ei. Pentruca este mai bine ca ei sa fie sfintiti inconstienti decit sa plece fara pecete si nepregatiti.” (37)

 

Sfintul John Chrysostom 388 AD.

 

„Noi botezam copii mici, chiar daca ei nu sint vinovati de nici un pacat (personal).(38)

 

Sfintul Ambrose 378 AD.

 

„Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Nimeni nu e de asteptat; nici un nou nascut; si nici unul oprit de imprejurari.” (39)

 

Sfintul Augustin 415 AD

 

„Biserica din totdeauna a botezat copii mici. Ea a primit aceasta traditie de la parintii credintei si ea va tine pina la sfirsitul timpurilor. Botezul noilor nascuti este o practica care este in armonie cu fundatia si credinta strabuneasca a Bisericii.” (40)

 

Exemplele pe care le-am facut pina acum arata ca botezul copiilor mici a fost o practica sporatica in Biserica Primara, incepind sa fie introdusa treptat prin scrierile unor episcopi si parinti Bisericesti din diferite timpuri. Sinodul de la Carthage a fost primul consiliu Bisericesc care sa recunoasca oficial practica. Synodul African nu a avut un succes imediat in recunoasterea practici de catre intreaga Biserica Catolica-Ortodoxa al timpului. Neintelegerile dintre episcopi, a pus sub umbra multe dintre intelegerile pe care aceste Synoduri ar fi adus. 

Pina sa se ajunga la discutia practici copiilor mici, biserica primara a trebuit sa ajunga la un acord comun in ce priveste metoda botezului, o scufundare sau trei? In numele Trinitati sau a morti lui Christos? Daca citesti Istoria Biserici de catre Sozemen vei citi divergentele pe care Botezul le-a adus in anii 300 AD. Eusebiu a scris despre necesitatea re-botezului ereticilor. Jerome scrie ca botezul era facut la Paste. Cyprian a scris ca Botezul este pentru curatirea de pacate. Pina s-a ajuns la o practica comuna a durat sute de ani. Pe la anii 700 AD, practica Botezului in Biserica Catolica – Ortodoxa era deja comuna, avind aceasi practica si argument teologic in favoare botezului copiilor mici. 

Pina s-a ajuns la omogenitate au fost si alti teologi care nu au fost de acord cu botezul copiilor mici. Am sa dau citeva exemple:

 

The Didache 90-150 AD

 

The Didache este o carte care se spune sa contina sfaturile parintilor Apostolici. Gasim scris urmatoarele referitor la Botez:

„Asa sa botezati: dupa o ucenicie, botezatii in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfint, in apa vie. Daca nu aveti apa curgatoare, atunci botezatii in altfel de ape, daca nu aveti apa rece, folositi apa calda. Daca nu aveti nici un fel de apa, turnati apa de trei ori pe cap, in numele Tatalui Fiului si al Duhului Sfint.” (41)  Cred ca este clar ca Botezul era facut in urma unuei caticheze, preparatoare in ucenicia credintei Domnului Isus Cristos.

 

Tertulian 200-206 AD.

 

„ In functie de circumstante, disponibilitate si virsta unei persoane, poate ca este mai bine sa amine Botezul; mai ales in cazul copiilor mici. De ce, este necesar – daca nu este caz de necesitate – ca un sponsor sa fie incredintat pericolului, cind ei insusi ar putea sa cada si sa nu tina promisiunea pe care o fac din cauza mortii, sau cind ei vor ramine intristati de cresterea in dispozitie de pacat?” (42)  Tertulian sugereaza sa se amine botezul copiilor mici, fara sa se faca apel la un sponsor (nas la ortodoxi). Am sa fac o paranteza si sa explic cum s-a ajuns la folosirea unui sponsor sau nas la Ortodoxi.  La inceput (in timpul Apostolic), botezul a fost facut imediat dupa primirea lui Isus Cristos in viata lor ca Domn si Mintuitor. Mai tirziu in timpul persecutiilor, practica botezului a fost luata foarte serios, incit a fost necesar marturia unui membru din Biserica care sa atesteze curatenia si trairea persoanei respective in Cristos. Din cauza persecutiei, multi nu putea sa –si arate pe fata credinta si trairea, astfel ca traiau pe ascuns in temere de Domnul, folosind Catacombe si alte locuri pentru partasie frateasca, sa laude pe Domnul sau sa studieze Scripturile. Sponsorul aducea o garantie ca persoana respectiva nu era un spion, ci era o persoana nou in Cristos. Durata pregatiri pentru Botez putea fi chiar pina la 3 ani, inainte de a primi botezul, iar botezul se facea intre Paste si Cinzecimea (Penticost). Mai tirziu practica de a avea un sponsor a fost preluata de alte Biserici si folosite in contextul copiilor mici. Daca parintii nu puteau garanta ca vor creste copilul in temere de Domnul, era datoria sponsorului, sau a nasului sa faca asta. Tertulian sugereaza sa nu fie o graba in botezul copiilor mici, sa ii lase sa vina la Domnul pe pasii lor, si nu la influenta parintilor sau a unui sponsor. Ca o parenteza pot spune ca din documente istorice cunoastem faptul ca Augustin a fost botezat la 33 de ani, Ioan Gura de Aur la 18 ani, Grigorie de Nazians la 30 de ani, si Sf. Ciprian la 45 de ani.   

 

Sfintul Eusebius episcopul din Caesarea 260-341 AD

 

Eusebius a scris Istoria Biserici, printre care a scris amanunte despre re-botezarea ereticilor, si luptele teologica care au fost duse cu diferiti eretici (43). Ceea ce este interesant este amanuntul botezului sau. Este scris ca Eusebius s-a botezat dupa ce a ajuns sa puna la inima si sa iubeasca crezul de la Caesare. El a fost un tinar cind a facut pasul botezului. (44)

 

Sfintul Basil episcopul din Caesarea 329-379 AD

 

Basil a scris mai multe epistole , dar mai importanta este teza despre Duhul Sfint. Despre Basil gasim scris ca parintii nu au dus copilul pina nu a ajuns la virsta „ispitei scolii”, pina sa ajunga sa mearga la scoala. Botezul a fost facut la Ierusalim de catre episcopul Dianius. (45)

 

Cyril episcopul Ierusalimului 318-380 AD

 

Cyril a scris extensiv despre Caticheza, despre prepararea celor pentru Botez, despre doctrina Cinei Domnului.  Este interesant de citi despre pregatirile celor care urmau sa se boteze. 3 lucruri erau necesare de facut inaintea Botezului:

 

1.   sa intre intr-o partasie si meditatie personala, invatind sa regrete pentru pacatele facute.

2.   nu numai un regret dar si o marturisire a pacatelor.

3.   in cursul pregatiri pentru Botez, un candidat trebuia sa treaca prin ceremonia de exorcism de mai multe ori, asigurind o curatenie si eliberare de duhuri straine.

 

Daca citesti scrierile lui Cyril este destul de clar ca face referinta la botezul unui adult ci nu la un copil deabia nascut.(46)

 

Sfintul Timothy episcopul din Alexandria 680 AD.

 

In cursul Synodului de la Constantinople, o serie de intrebari i-au fost puse referitor la episcopi si clerici. Prima intrebare care i-a fost pusa a fost referitor la un copil de 7 ani daca poate sa fie botezat? Timothy raspunde: „lasa-ti sa fie iluminat, botezati-l, pentruca el este chemat de Dumnezeu.” Este interesant virsta despre care se foloseste in intrebare. Putea sa intrebe de un copil deabia nascut. Insa nu s-a facut. Aceasta intrebare pune in evidenta ca inca la anul 680 AD,  nu era o omogenitate in practica botezului copiilor mici. (47)

 

Concluzie

 

Trecind in vedere evidentele istorice referitor la botezul copiilor mici se pot trage urmatoarele concluzii: 

  1. La inceput botezul copiilor mici a fost o practica sporatica in Biserica primara.

  2. Primele evidente istorice a botezului copiilor mici a fost dupa ani 200 AD.

  3. Pina la anii 700 AD, practica si doctrina Botezului au fost dezbatute, ajungindu-se la o omogenizare mai tirziu.

Cea ce a schimbat cursul istorie in ce priveste botezul, a fost intelegerea doctrinei Botezului si ce reprezinta.  Doctrina pacatului si intelegerea pasajului din Romani 5:12-21, a pus intrebari referitor la mintuirea copiilor mici. Nu s-a putut gasi un raspuns satisfacator, asa ca s-a apelat la textul din Ioan 3:5, dindu-se o interpretare in sensul necesitati botezului pentru regenerare, adica nasterea din nou. Pentru Catolici, Ortodoxi, botezul este un act de regenerare, poarta intrari in Biserica lui Cristos in partasie cu Cristos. Pentru Baptisti, botezul este simbolul credintei, ca Isus Cristos a fost rastignit, ingropat si inviat. Diferentele Teologice au persistat de secole si inca persista, astfel ca diferentele dintre Baptisti si Catolici sau Ortodoxi, nu sint numai doctrinare dar si de practica. Pe cind Baptisti invoca „Sola Scriptura”, Ortodoxi invoca „Sola Sfinta Traditie”. Cu toate ca Traditia Ortodoxa este mai mult orala, cu scrieri despre ce s-a spus despre alti sfinti, ect...Baptisti se bazeaza pe intelegerea Cuvintului lui Dumnezeu, fara ajutorari traditionale sau istorice. 

In cursul Istoriei au existat din totdeauna neconformisti, care nu au vrut sa se confirme Traditiei, si invaturilor Catolice sau Ortodoxe. Linia Istorica a Biserici Libere, se poate vedea in istorie prin urmasii lui: Montanists, Novatians, Paulicans, Arnoldists, Henricians, Petrobrusians, Waldenses, Paterines, Albigenses, Studist si multi altii. Ei au fost recunoscuti sub numele general de Ana-baptist, re-botezati, pentruca ei au ignorat botezul copiilor mici, un botez facut fara credinta in Isus Cristos ca Domn si Mintuitor. Botezul prin credinta, a unei persoane care poate sa-si marturiseasca credinta prin gura lui nu a fost o inventie Baptista. Istoria Crestinismului vorbeste clar despre aceasta practica, mergind pina la timpurile Apostolice. Daca lasam istoria sa se interpreteze singura, probabil ca v-om putea avea mai mult respect fata de cea ce s-a intimplat in istorie, in loc sa folosim istoria ca o metoda de aprobare a parerilor pesonale, sau sa intarim pozitia doctrinara pe care o avem. Un discurs teologic pe baza Scripturii, folosind date istorice ne v-a ajuta mult mai mult sa intelegem doctrina Botezului, inloc sa folosim istoria sa ne invete practica pe care o avem.

Caius Obeada

PS. Daca doriti sa faceti un comentariu la acest articol, sau sa trimiteti un mesaj, va rugam sa o face-ti apasind pe imaginea secretarei.........

 

 

 

 

Biografie

 

  1. Enciclopedia Catolica: Cornelius Jansen

  2. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 517.

  3. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 518-519

  4. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 597

  5. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 598

  6. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 68

  7. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 82

  8. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 84

  9. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 126

  10. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 128

  11. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 154

  12. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 154

  13. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 154

  14. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 185

  15. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 451

  16. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 464

  17. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 464

  18. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 472

  19. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 478

  20. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 497

  21. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 278

  22. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 392

  23. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 402

  24. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 405

  25. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 493

  26. The Story Of The Church – Part 2, Topics 6&7, by Mark S. Ritchie

  27. The Story Of The Church – Part 2, Topics 6&7, by Mark S. Ritchie

  28. The Story Of The Church – Part 2, Topics 6&7, by Mark S. Ritchie

  29. Justin Martyr, First Apology,15:6 -- AD 110-165

  30. Against All Heresies, c. 180 A.D, St. Irenaeus

  31. The Apostolic Tradition 21

  32. Homilies on Leviticus Hom.8,3

  33. Commentaries on Romans 5,9

  34. Against All Heresies, 2:22:4 - , c. 180 A.D, St. Irenaeus

  35. Polycarp, Martyrdom of Polycarp 9c. AD 156)

  36. Cyprian, Epistle 58, To Fides [54]

  37. Gregory Nazianzus, Oration on Holy Baptism, 40:28

  38. John Chrysostom, Ad Neophytos

  39. Ambrose of Milan, Abraham 2,11:79

  40. Augustine, Epistle 167

  41. The Didache 7,1

  42. Tertullian, Baptism 18,4

  43. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 1, pag 295

  44. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 1, pag 4

  45. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 8, pag 16

  46. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 7, pag 18-19

  47. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag 612