Resurse Baptiste

 

Cum aş putea sa înteleg, daca nu ma va calauzi cineva?
Fapte 8:30


 

Meniu site

 

CRISTOLOGIE
 
PNEUMATOLOGIE
 
ANTROPOLOGIE
 
HAMARTIOLOGIE
 
SOTERIOLOGIE
 
BIBLIOLOGIE
 
COSMOLOGIE
 
ECLESIOLOGIE
 
ESCATOLOGIE

 

“Fratilor, noi trebuie sa predicam doctrinele; noi trebuie sa punem accent pe doctrine; noi trebuie sa mergem inapoi la doctrine. Imi este frica ca noua generatie nu stie doctrinele asa cum le cunosteau parintii nostri."

John A. Broudus

 
Resurse Baptiste
 

TEOLOGIE SISTEMATICĂ

CRISTOLOGIE – doctrina despre Cristos

ÎNVIEREA LUI HRISTOS: Un fapt istoric – Benjamin B. Warfield. Este oarecum o chestiune dificilă să faci distincţia dintre faptele şi relatările creştine. Doctrinele Creştinismului sunt doctrine doar pentru că ele sunt fapte; iar faptele Creştinismului devin doctrinele sale cele mai indispensabile. Întruparea Dumnezeului veşnic este în mod necesar o dogmă: nici un ochi uman nu ar putea mărturisi plecarea sa faţă de starea omului, nici o limbă umană nu putea aduce mărturie despre aceasta ca un fapt. 

FIUL VEŞNIC AL LUI DUMNEZEU – W. E. Best. Subiectul calităţii veşnice de Fiu a lui Hristos nu aduce însemnătate nimănui. Dacă gândurile noastre cu privire la acest subiect nu sunt gândurile lui Dumnezeu, noi nu doar îl vom dezonora pe Domnul ci vom aduce condamnare asupra sufletelor noastre. Gândurile lui Dumnezeu exprimate în Scripturi trebuie să fie înţelese având semnificaţia lor evidentă.

FIUL ÎL MĂRTURISEŞTE PE TATĂL – W. E. Best. Isus Hristos pretinde numele incomunicabil Eu sunt (Exod 3:14; Ioan 8:58). Numele semnifică esenţa neschimbabilă şi durata veşnică. Schimbarea este scrisă în tot ceea ce este pământesc; Hristos este neschimbător (Evrei 13:8), pentru că El este Dumnezeu. Afirmaţia, „Înainte de a fi Avraam, Eu sunt” (Ioan 8:58), nu se referă la venirea în existenţă a lui Hristos înainte de Avraam. El nu a venit niciodată în existenţă.

O APĂRARE A DOCTRINEI CALITĂŢII VEŞNICE DE FIU A LUI HRISTOS – Samuel E. Waldron. Un loc în care doctrina istorică despre Trinitate este în pericolul raţionalismului din zilele noastre este în îndoiala răspândită printre învăţătorii evanghelici cu privire la doctrina generării veşnice a Fiului şi procesiunea veşnică a Duhului. Această îndoială este datorată probabil aparentei contradicţii dintre afirmaţia că Fiul este Dumnezeu auto-existent şi totuşi generat veşnic.

NATURA DIVINĂ ŞI NATURA UMANĂ A LUI HRISTOS – Herman Bavinck. Mărturia care, conform Scripturii, Hristos a adus-o despre Sine este dezvoltată şi confirmată de predicarea apostolilor. Mărturisirea că un om, numit Isus, este Hristosul, Singurul Născut din Tatăl, este într-un conflict atât de direct cu experienţa noastră şi cu toată gândirea noastră, în special cu înclinaţiile inimi noastre, încât nimeni şi cu un suflet întreg nu se poate potrivi cu aceasta fără să aibă activitatea de convingere a Duhului Sfânt.

ISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU – Theodore Beza (1519 – 1605). Nu ar mai rămâne nimic pentru întreaga lume decât să meargă în ruina ei (Romani 3:19). Dar Dumnezeu fiind nu numai foarte neprihănit, ci şi foarte milos, conform infinitei Sale înţelepciuni, a stabilit în mod etern o cale de a întoarce toate relele spre marea Sa glorie: spre manifestarea mai mare a bunătăţii Sale infinite (Romani 3:21-25), faţă de aceia pe care El i-a ales în mod veşnic spre a fi glorificaţi în mântuirea lor (Romani 8:29; 9:23).

PERSOANA LUI HRISTOS – A. A. Hodge. Este marea distincţie a Creştinismului faptul că toate doctrinele sale şi toate forţele sale se centrează pe Persana Fondatorului şi Învăţătorului său. În cazul tuturor celorlalţi fondatori a sectelor filozofice şi ale religiilor, întregul interes al misiunii lor se centrează pe doctrinele pe care le învaţă ei, pe opiniile pe care le răspândesc. Aceasta era evident de adevărat în cazul lui Zoroastru, Confucius, şi Buda, despre Plato, Aristotel şi Cicero, despre Moise şi Pavel.

IMPECABILITATEA LUI HRISTOS – Arthur W. Pink. Trăim într-o lume de păcat şi dezastrul de temut pe care l-a produs aceasta este evident în fiecare domeniu. Cât de împrospătător este, dar, să ne concentrăm privirea la Acela care este imaculat de sfânt, şi care a trecut prin această scenă fără să fie stricat de răul ei.

GLORIA DOMNULUI CARE ARE SĂ VINĂ: Descoperirea lui Hristos în Vechiul Testament – Edmund P. Clowney. Isus Hristos însă nu este redus la muzica de fundal în vremea noastră. El a fost născut în istorie; el domneşte acum peste istorie ca Domnul cel înviat. El nu este acea „realitate virtuală” a distracţiilor digitale şi nici fantezia miturilor multi-culturale, ci prima şi ultima realitate: Dumnezeul cel viu, personal şi întrupat. El este Alfa şi Omega: Cuvântul creator care are ultimul cuvânt, căci atunci când va reveni, noi nu vom sta înaintea unui juriu ci înaintea unui Judecător. Istoria umană nu poate cuprinde gloria sa, dar noi avem nevoie de dimensiunea adâncă a istoriei Scripturii pentru a o dezvălui.

PERSOANA LUI HRISTOS CONFORM NOULUI TESTAMENT – Benjamin B. Warfield. Este scopul acestui articol să facă pe cât de clar posibil concepţia despre Persoana lui Hristos, în sensul tehnic al acelui termen, pe care se bazează – sau, dacă preferăm să spunem aşa, dedesubtul – paginilor Noului Testament.

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus Hristos - Prefaţa autorului - J. C. Philpot. Când am fost condus prima oară ca să apăr calitatea veşnică, adevărată şi proprie de Fiu al Domnului nostru cel mai binecuvântat în paginile „Gospel Standard” (Standardul Evangheliei, n.tr.), şi astfel, în măsura capacităţii care mi-a fost dată, să „mă lupt pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna,” am anticipat puţin două consecinţe care izvorăsc în principal din încercarea mea de a expune adevărul şi de a reduce la tăcere eroarea:

Lunga, furioasa şi larg răspândita controversă care s-a născut din ea;

Că îmi voi publica foile mele despre subiect în forma lor actuală.

 

De aceea, vreau să ofer câteva cuvinte de explicaţie cu privire la aceste două puncte, deoarece probabil, în felul acesta, cititorii mei vor fi mai bine pregătiţi pentru a examina următoarele pagini.

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus HristosPartea I – J. C. Philpot. Limbajul plângerii pus de Domnul în gura unuia dintre profeţii Săi din vechime era, „adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie. Adevărul s-a făcut nevăzut” (Isaia 59:14, 15).

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus HristosPartea II – J. C. Philpot. Există două lucruri de care fiecare copil al lui Dumnezeu are cel mai mare motiv pentru a se înspăimânta; unul este răul, şi celălalt este eroarea. Amândouă îşi au originea de la Satan; amândouă au o casă asemănătoare în mintea umană; amândouă sunt mortale şi distructive în natura lor; amândouă şi-au înjunghiat miile şi zecile lor de mii; şi sub una sau cealaltă, sau sub amândouă combinate, toţi pier în afara familiei răscumpărate a lui Dumnezeu.

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus HristosPartea III - J. C. Philpot. Fie că încercăm să arătăm adevărul, fie că expunem eroarea, şi cu greu putem să facem una fără ca în acelaşi timp să o facem şi pe cealaltă, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna marele nostru arsenal de unde noi ne luăm armele războiului nostru spiritual. Acesta este deopotrivă un concept şi o practică apostolică.

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus Hristos Partea IV – J. C. Philpot. Deoarece una din fortăreţele oponenţilor calităţii adevărate şi proprii de Fiu a binecuvântatului Domn, constă în varietatea obiecţiilor, ridicate în cea mai mare parte de raţionamentul carnal, care au fost îndemnul feluritor predicatori şi scriitori împotriva acesteia, şi deoarece unele dintre aceste obiecţii sunt foarte subtile şi, la prima vedere, de o anumită greutate, am simţit că ar fi de dorit să observăm cele care au vre-o importanţă, şi, atât de mult cât putem, să le înlăturăm din cale, pentru că ele sunt adesea obstacole triste chiar şi pentru unii care cred şi iubesc adevărul.

CUM PUTEA SĂ FIE ISUS ATÂT DIVIN CÂT ŞI UMAN? – R. C. Sproul. Una din marile crize din Creştinismul evanghelic de astăzi este o lipsă de înţelegerea în ceea ce priveşte persoana lui Hristos. Aproape de fiecare dată când privesc un canal de televiziune creştin aud unul din crezurile clasice ale credinţei creştine fiind negat în mod muşamalizat, neştiut şi involuntar.
 
TRATAMENTUL TRIPLU: Isus Hristos – Profetul, Preotul şi Regele nostru – Kim Riddlebarger.
Diagnosticul nu este foarte bun: noi suntem ignoranţi, vinovaţi şi corupţi. După cum ne descoperă o litanie de texte biblice, noi ne descoperim ca păcătoşi căzuţi pustiiţi de pragul consecinţei păcatelor noastre. Inimile noastre nebune sunt întunecate (Romani 1:21) şi gândurile noastre sunt continuu de rele (Geneza 6:5). Minţile noastre sunt întunecate de păcat şi ignorante de lucrurile lui Dumnezeu (Efeseni 4:17-18), deşi în nebunia noastră noi ne lăudăm în marea cunoaştere şi înţelepciune.

Învierea lui Hristos - de J. Gresham Machen. Şi astfel, nu după mult timp, El a căzut victimă geloziei conducătorilor poporului Său şi laşităţii guvernatorului roman. El a murit moartea criminalilor din acele zile, pe cruce. La moartea Sa, ucenicii pe care El i-a adunat au fost total descurajaţi. În El ei şi-au centrat cele mai elevate speranţe ale lor. Şi acum că El a fost luat de la ei printr-o moarte umilitoare, speranţele lor au fost sfărâmate. Ei L-au părăsit cu o frică laşă în ora nevoii Sale, şi un observator ar fi spus că niciodată o mişcare nu a fost mai fără speranţă moartă. În mod evident aceşti urmaşi ai lui Hristos au fost mult mai inferiori faţă de El în discernământ spiritual şi în curaj.

EXISTENŢA DE SINE A LUI ISUS HRISTOS – William Romaine. Acesta este un pasaj foarte deşteptător şi ar trebui să-ţi stârnească atenţia ta particulară. Doctrina susţinută este existenţa de sine a lui Isus Hristos, care nu este un simplu punct speculativ, şi nici un lucru indiferent, fie că crezi sau nu aceasta; mântuirea ta veşnică este atât de mult preocupată în aceasta, încât dacă nu o crezi, vei muri în păcatele tale, şi va trebui ca fiecare dintre ele să dea răspuns la judecata lui Dumnezeu.

HRISTOS PAŞTELE NOSTRU – Augustus Toplady. Tipurile prin care a fost prefigurat Domnul nostru către evreii din vechime sunt distinse în lucruri reale şi personale şi persoane tipice. Din marea varietate de lucruri tipice, din cadrul dispensaţiei mozaice, erau simboluri ale lui Hristos şi arătau spre El, însă nici unul nu a fost mai eminent şi mai expresiv decât Mielul Pascal: o descriere a cărui sacrificiu, împreună cu ocazia rânduielii acestuia, le avem în capitolul de unde am preluat pasajul de mai sus.

Învierea - de John Brown. Ceea ce a dus la învierea lui Cristos – moartea Lui înlocuitoare – asigură învierea la viaţă a poporului Său.

Cristos - Paştele nostru, de REV. C.H. SPURGEON. Predică rostită sâmbăta seara, în 2 decembrie 1855, La New Park Street Chapel, Southwark. Cu cât citeşti mai mult Biblia şi cu cât meditezi mai mult asupra ei, cu atât vei fi mai uimit de ea. Cititorul ocazional nu cunoaşte înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea înţelesurilor măreţe cuprinse în paginile ei. Există momente când descopăr în ea gânduri noi, când îmi duc mâna la frunte şi exclam uimit: „O, este minunat faptul că nu am văzut până acum acest lucru în Scripturi”. Vei descoperi că Scripturile se extind când intri în ele; cu cât le vei studia mai mult, cu atât vei avea impresia că le cunoşti mai puţin, căci ele se lărgesc când ne apropiem de ele.

Importanţa întrupării - de Bob Deffinbaugh , Th.M. Ideea unui “dumnezeu” care se implică în problemele oamenilor venind în lume nu este o noutate. În cultura greacă a timpurilor Noului Testament existau numeroase instanţe în care se spunea de “dumnezei” ce se manifestau întrupându-se. (courtesy of www.bible.org)

 

Crăciunul – Ce-l face important - de Pastor David L. Brown, Ph.D. Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută în acest subiect!
(courtesy of www.logosresourcepages.org)

 

Crăciunul - Originea cuvântului - Cuvântul pentru Crăciun din engleza târzie este Cristes Maesse, Masa lui Hristos, prima dată descoperită în 1038, şi Cristes-messe, în 1131. În olandeză acesta este Kerst-misse, în latină Dies Natalis, de unde provine franţuzescul Noel, şi italienescul Il natale; în germană Weihnachtsfest, de la veghea sacră precedentă. Termenul Yule este de o origine disputată. Acesta nu este conectat cu nici un cuvânt care să însemne „roată”. Numele în anglo-saxonă era geol, ospăţ: geola, numele lumii (cf. cuvântului islandez iol o sărbătoare în decembrie). (courtesy of www.newadvent.org)

 

Despre Crăciun în Evul Mediu - de Nicolaa De Bracton of Leicester. Crăciunul aşa cum îl ştim noi este în mare o dezvoltarea Victoriană. Astfel de tradiţii precum pomul de Crăciun şi Moş Crăciun sau Părintele Crăciun sunt relativ recente în marea schemă a lucrurilor. Totuşi am putea recunoaşte în Crăciunul perioadei medievale târzii moştenirea propriei noastre sărbători. Majoritatea obiceiurilor despre care voi discuta sunt din Anglia, însă unele erau comune în Europa. (courtesy of www.byu.edu)

 

Naşterea lui Isus Hristos - de Daniel B. Wallace, Th.M., Ph.D. Următoarea lucrarea este parte a unui scurt serial de materiale devoţionale în legătură cu naşterea lui Hristos. Pentru unii, un astfel de material este cu greu devoţional deoarece se concentrează în principal pe istorie. Dar trebuie să ţinem în minte faptul că Isus la care ne închinam noi a fost într-adevăr născut în istoria timp-spaţiu. Şi că acel prunc din iesle a fost într-adevăr crucificat – şi tot aşa de sigur a înviat din morţi. Biblia este diferită de cărţile sacre ale altor religii deoarece ea invită la investigare istorică. Şi când aceasta a trecut testul – aşa cum o face întotdeauna., în mod inevitabil – aceasta inspiră o devoţiune mai mare în inima credinciosului pentru cel pe care noi îl numim Fiul lui Dumnezeu. (courtesy of www.bible.org)

Profeţiile Naşterii lui Cristos - de J. Hampton Keathley, III , Th.M.
Cu ocazia fiecărui Crăciun am urmărit o serie de filme despre această sărbătoare. Majoritatea erau filme muzicale, iar multe dintre ele erau povestiri care urmăreau câte o temă specifică Crăciunului. Erau plăcute, reconfortante şi adesea căutau să comunice un mesaj drăguţ sau moral sau pozitiv cu privire la nădejde, dărnicie şi dragoste de semeni. Însă, în general, ele nu au reuşit nici pe departe să transmită adevărata nădejde a Crăciunului aşa cum este găsită ea în venirea lui Isus Cristos, potrivit cu relatarea Scripturii. După cum a afirmat apostolul, ei erau cu toţii lipsiţi de nădejdea cea adevărată. (courtesy of www.bible.org)

sus

Ce este nou?
Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui...
Versetul Zilei

Calendar


Copyright © 2003 Vox Dei Ministries. Toate drepturile rezervate