Scrierile Primelor Secole:

Dionysius, Episcop la Corint


Fragmente dintr-o scrisoare către Biserica Romană

[170 d.Hr.] Eusebiu este aproape confuz în ceea ce spune despre Dionysius,1 care a fost pus peste biserica din Corint şi a împărţit în mod gratuit, nu numai oamenilor lui, ci şi altora, cât şi celor de pretutindeni, binecuvântările strădaniilor divine”. El a scris ”Epistolele Catolice”; „el a adresat o epistolă Spartanilor şi Atenienilor; şi, aşa cum spune şi Eusebiu, Dionysius Aeropagitul, convertitul Sfântului Pavel, a fost primul episcop al Atenei.2 El a scris celor din Nicomedia, combătându-l pe Marcion şi aderând în mod ferm la „rânduiala credinţei”. Într-o epistolă către cei din Gortynia, şi alţii din Creta, el îl laudă pe Filip pentru lucrarea sa plină de curaj şi îi avertizează cu privire la eretici. Se pare că el îl recunoaşte pe Palmas ca episcop în Amastris şi Pontus, şi adaugă expuneri ale scripturii şi reguli cu privire la căsătorie, puritatea şi sanctitatea ei. El de asemenea inspiră delicateţe faţă de cei rătăciţi şi apostaţii care se pocăiesc. Corespondează cu Pinytus, episcopul din Gnossias, pe aceeaşi temă; dar Pintyus, în timp ce îi mulţumeşte şi îi laudă clemenţa, în mod deschis îl priveşte ca fiind prea mult înclinat să asigure „mâncare bebeluşilor” şi îl sfătuieşte să adauge „carne tare pentru cei de vârstă matură”. El de asemenea scrie Chrysophorei, sora sa cea mai credincioasă, împărtăşindu-i instruire spirituală.

I.

Pentru că acesta a fost obiceiul tău de la început, de a face bine tuturor fraţilor în diferite feluri şi de a trimite provizii multor biserici care se află în fiecare oraş, în acest fel uşurând sărăcia celor în nevoi şi acordând ajutoare fraţilor care sunt cu mine.1 Prin proviziile pe care le-aţi trimis de la început, voi Romanii, aţi păstrat obiceiul Romanilor care le-a fost lăsat de părinţi, pe care binecuvântatul vostru episcop Sorer, nu numai că l-a păstrat, ci a adaus la el, trimiţând un splendid dar sfinţilor şi sfătuindu-i cu cuvinte binecuvântate pe cei care merg la Roma, aşa cum face un tată iubitor cu copii săi.

II.

Din aceeaşi epistolă. 2
Am petrecut această zi sfântă a Domnului, în care am citit scrisoarea ta, din a cărui citire constantă noi ar trebui să putem extrage sfaturi, exact ca şi din citirea celeilalte pe care ne-ai trimis-o scrisă, prin Clement.

III.

Din aceeaşi epistolă.
Aşadar, prin asemenea sfaturi tu te-ai alăturat într-o unire strânsă cu bisericile care au fost plantate de Petru şi Pavel, ceea a Romanilor şi ceea a Corintenilor: pentru că ambele au mers3 la Corintul nostru şi ne-au învăţat în acelaşi fel cum ei te-au învăţat pe tine atunci când au plecat în Italia, şi învăţându-te pe tine, ei au suferit, în acelaşi timp, şi martiriul.4

IV.

Din aceeaşi epistolă.5
Pentru că eu am scris scrisori atunci când fraţii mi-au cerut să scriu. Şi aceste scrisori au fost umplute cu neghină de apostolii diavolului, înlăturând anumite lucruri şi adăugând altele, pentru care le este păstrat un vai. Atunci, nu este de mirare, dacă cineva a încercat să prostitueze scrierile Domnului, atunci când ei şi-au făcut planuri împotriva celor care nu sunt se acelaşi fel ca ei.6