Apologetică:

Prima Parte:

Inceputurile Ereziilor Istorice in Cristologie

de Caius Obeada

Inceputurile Crestinismului nu au fost usoare, mai ales in primele secole ale existentei Bisericii Domnului. Satana nu numai ca a omorit pe Mintuitorul ei, dar a incercat sa omoare cea ce Domnul Isus a format ca un organism viu, adica Biserica Domnului. Mii, daca nu milioana au murit ca martiri in primele secole a Crestinismului. Pentru cei care sint la credinta de curind, ar fi instructive daca ati putea citi lucrarile de apologetica din primele doua secole, sa puteti intelege cum au aparat credinta impotriva la o sumedenie de erezii care s-au ridicat in aceasta perioada. In primele 4 secole nu toate Bisericile au avut canonul Biblic, sau cea ce noi numim Sfinta Scriptura. Fiecare Biserica a avut o colectie de manuscrise (mai mare sau mai mica) al cartilor Nou Testamentale, sau al Vechiului Testament. Biblia asa cum o cunoastem noi, cu cele 66 de carti, au fost recunoscute ca Canon Biblic, la Sinodul din Carthage in anul 419 AD (1). Pina la acest Sinod, Bisericile au incercat sa ajunga la un numitor comun in ce priveste uzanta si intiietatea cartilor care formau Canonul Sfintelor Scripturi. In acesti 400 de ani, Biserica lui Cristos, inarmata cu parti ale Sfintei Scripturi, a trebuit sa se apere de o sumedenie de invataturi false, care in unele cazuri au rupt Biserica Domnului, creiind dezbinari si erezii. Sub presiuni demonice si de sufocare al adevarului Biblic, prin ajutorul Duhului Sfint, Biserica a fost in stare, prin niste eforturi colosale sa poata supravietuii si sa propovaduiasca Evanghelia in lumea pagina.

Spre sfirsitul primului secol, Crestinismul a luat avint in mijlocul neamurilor, astfel ca a trebuit sa concureze cu restul religiilor din lumea orientala, a culturii grecesti si romane. Crestinismul era considerata o religie Monoteista (un singur Dumnezeu), care era ceva nou in lumea pagina. Din cauza statutului teologic pe care Parintii Biserici primare l-au declarat; ca Biserica lui Cristos este o religie Monoteista, au avut de infruntat o lupta teologica, ideologica si sociala cu restul religiilor care erau Polyteiste. Au avut probleme teologice destul de greu de rezolvat, mai ales ca nu au avut toate documentele necesare ca sa-i ajute in dezbaterile care s-au facut, incercind sa explice natura persoanei lui Cristos. Problema teologica a apologeticilor din primele secole a fost sa explice cum o persoana care este considerata Dumnezeu, a putut sa traiasca in trup printre oameni, si totusi in acelasi timp sa fi fost Dumnezeu. Pentru lumea filozofica (mai ales greaca) a primelor secole era o imposibilitate. Un Dumnezeu nu putea sa fie materie si ne- materie (duh) in acelasi timp. Apologistii primului secol aflindu-se in dilema explicarii naturii lui Isus, au incercat sa experimentaze diferite teorii si doctrine (invataturi) in Cristologie (doctrina persoanei Domnului Isus Cristos). In procesul experimental in care s-au aflat, o sumedenie de teorii au iesit la suprafata, printre care unele din ele au ajuns sa fie considerate erezii.

Patripassianism

In jurul anilor 200 AD., invatatorul crestin Praxeas, incercind sa apere crestinismul in fata atacurilor polyteiste. El a adus invatatura ca Fiul si Duhul Sfint sint in esenta o functionalitate a unui singur Dumnezeu (Tatal). Esential prin acesta invatatura, Praxeas invata ca Dumnezeu Tatal a coborit peste Fecioara Maria devenind Isus. Ceilalti teologi, analizind aceasta invatura, au ajuns la conclusia ca Praxeas „ a facut sa sufere Tatal" pe cruce. Pentru faptul ca a adus o astfel de invatatura, Praxeas a fost denuntat ca un eretic. Secta care a imbratisat aceasta invatura s-a numit Patripassians. Termenul Patripassianism provine de la cuvintul in Latina PATRI, care inseamna TATAL, si cuvintul PASSIO, care inseamna SUFERINTA. Tatal in rolul sau de Fiu a trebuit sa sufere pe cruce, un lucru de neaceptat apologistilor primelor secole. (2)

Monarchianism

Termenul Monarchianism provine din cele doua cuvinte MONO care inseamna UNUL, si ARCHE care inseamna CONDUCATOR (suveran). Aceasta erezie a luat fiinta in secolul al doilea, ca o incercare de a apara Monoteismul impotriva Triteismului. Din pacate a ajuns sa contrazica Trinitatea. Monarchianismul invata ca este un singur Dumnezeu ca persoana; TATAL. Monarchians au fost impartiti in doua grupari; DYNAMIC MONARCHIANS si MODAL MONARCHIANS.

Modal Monarchianism sau Sabellianism

In jurul anilor 250 AD, un preot Libian care statea la Roma pe numele Sabellius a inventat o noua doctrina a credintei Crestine in Dumnezeu. Se spune ca el a ajuns sa fie episcopul sau presbiterul din Pentapolis, din districtul Cyrenaica, care mai tirziu a cuprins teritoriile Patriarhiei din Alexandria. Sabellius a ajuns la concluzia ca cele trei persoane a Trinitati; Tatal, Fiul si Duhul Sfint nu sint 3 persoane diferite, ci 3 aspecte ale unei singure persoane, cu 3 oficii distincte. Sfintul Athanasius spunea ca cu aceasta noua invatatura „ fiul lui Dumnezeu era foarte rar predicat." Deasemenea stim ca Dionysius din Alexandria, a incercat sa-si spuna parerea in scris, despre aceasta noua invatatura, insa din cauza unei neintelegere a scrierilor pe care le-a facut, a fost pirit la Roma ca si cum ar fi fost de partea invataturi lui Sabellius.(3) Pentruca Sabellius s-a indepartat de doctrina Trinitati, el a fost excomunicat, si erezia lui a fost cunoscuta sub numele de Sabellianism. La Sinodul de la Constantinople in ani 381 AD, stim ca Sinodul a refuzat botezul facut de Sebellianism (4). Un alt nume cu care a fost cunoscut Sabellianism a fost Modal Monarchianism. S-a numit MODAL, pentruca prezenta trei persoane ca o simpla forma a aceiasi persoana. Aceasta invatatura il prezinta pe Dumnezeu manifestindu-se in trei forme diferite, in functie de necesitatea. Sabellianism a atras multi aderenti, incluzind mai multi episcopi. Aceasta noua invatatura a pus sub semnul intrebari natura divina a lui Cristos. In Sebellianism, Isus a devenit doar o forma materiala, a unui corp uman, locuit de prezenta lui Dumnezeu. Sebellianismul nu a putut rezista impotriva doctrinei Trinitati, astfel ca in citeva generatii de la aparitia ei a disparut din mijlocul Bisericilor.(5)

Dynamic Monarchianism

In al doilea secol, un teolog pe numele Theodotus a adus o invatatura similara cu cea a lui Sabellius. Theodotus, un cirpaci care traia in Roma, a inceput sa detaileze o doctrina prin care invata ca Isus a fost un om care la botez a fost uns cu Duhul Sfint devenind Cristosul. In invatatuta sa, Theodotus a incercat sa conserveze unitatea lui Dumnezeu. Problema care se incerca sa se rezolve, era separarea lui Dumnezeu, in doua naturi si doua locuri diferite. Dumnezeu nu putea sa se separe de El insusi in a fi in doua forme in acelasi timp. El a sustinut ca o putera impersonala (cuvintul grec DYNAMIS inseamna PUTERE) de la Dumnezeu a trait in umanitatea lui Isus. Aceasta invatatura nu a avut succes in rindurile Crestinilor, pentruca punea deoparte divinitatea lui Isus.(6) Se pare ca invatatura lui Theodotus era bazata pe conceptul ca Isus era asociat cu Dumnezeu intr-un mod simbolic, o doctrina care era sustinuta de Nazarenes.(7)

Un urmas a lui Theodotus care el insusi a reusit sa aibe niste urmasi, a fost Paul din Samosota. Paul era episcopul din Antioch, in jurul anilor 260 AD., care invata ca Dumnezeu era o Trinitate care consista din Tatal, Intelepciunea si Logos (Cuvintul). Cuvintul nu era o persoana distincta de Tatal, ci a coborit peste Isus (in umanitatea sa), dar nu a fost unit cu el niciodata. Aceasta invatatura a fost condamnata de Sinodul de la Antioch in anii 264 AD. Aflindu-se in probleme cu restul episcopilor si prezbiterii timpului, el a promis ca o sa se lasa de aceasta invatatura, insa in realitate nu a facut-o niciodata. Patru ani mai tirziu intr-un Sinod Bisericesc, el a fost dat afara din pozitia de episcop si excomunicat. (8)

Montanistii

Montanistii au fost o grupare din secolul al doilea. La inceput cunoscuta sub numele de Phygianisti, mai tirziu ca Montanist si Pepuzianisti. Aceasta secta a fost fondata de un crestin, nou venit la credinta pe numele Montanus, care a inceput sa faca profetii in satele Ardabau si Pepuza in Phyrgia, in jurul anilor 156 AD. Doua profetese care acompaniau pe Montanus au declarat ca si ele au primit acest dar profetic. Ele se numeau profetesa Maximillia si Prisca, citeodata numita si Priscilla. Acesti profeti nu au vorbit ca mesangeri din partea lui Dumnezeu, dar ca unii care era posedatati de Dumnezeu, si vorbeau in numele Lui; „Eu sint Tatal, Cuvintul, si Duhul" spunea Montanus. Ei faceau afirmatia ca Dumnezeu vorbeste prin gura lor direct, datorita prezentei persoanei lui Dumnezeu in ei. (9)

Doctrina lui Montanista avea tendinta sa refuze personalitatea Duhul Sfint. Ucenicul lui Montanus, Aeschines, a sustinut in mod deschis si fara rezervatii MONARCHIA (un singur conducator, suveran) al naturii lui Dumnezeu. Aeschines sustinea ca este un singur Dumnezeu ca persoana, Fiul si Duhul Sfint fiind manifestatii a lui Dumnezeu Tatal.(10) Unii au inceput sa creada ca Montanus era posedat de un duh rau, si ca ar fi fost o problema pentru oameni. L-au respins si au incercat sa-l opreasca sa mai faca profetii. Credinciosii din Asia s-au intrunit de mai multe ori in diferite locuri ca sa examineze profetiile facute, si le-au declarat profanitati, l-au condamnat ca pe un eretic, el si ucenicii sai au fost dati afara din biserici.(11) Montanisti au urmarit o disciplina spirituala foarte stricta chiar urmarind sa moara ca martiri. Cu toate ca iubeau Evanghelia lui Ioan, au avut tendinta sa puna sub semnul intrebari autoritatea Sfintele Scripturi, si oficiul unui episcop. Ei sustineau ca sint direct sub inspiratia Duhului Sfint, astfel ca autoritatea Biblica nu mai avea prevalenta in fata profetiilor facute de ei. Unul dintre cei mai faimosi parinti bisericesti care sau convertit la Montanisti a fost Tertulian, in jurul anilor 207-208. Cele mai multe din scrierile Montaniste au fost distruse. Cu timpul aceasta miscare a disparut, fiind condamnata intr-o serie de Sinoade, si multe lucrari ale parintilor Bisericii primare au condamnat vehement o astfel de erezie.

Modalismul

Modalismul este o erezie in invatatura naturii lui Dumnezeu care dateaza din secolul al treilea. Biserica primara a avut probleme exegetice in ce priveste Isus ca fiind Dumnezeu, in acelasi fel ca si Tatal. Ebionismul, Docetismul, Adoptionismul au fost invataturi care incercau sa explice Dumnezeirea, mergind impotriva doctrinei Trinitatii. Modalistii au avut invatatura ca Dumnezeu este mono-persona ( o singura persoana), dar care isi schinba modurile, asumindu-si rolul de Tata, Fiu sau Duhul Sfint in diferite imprejurari si circumstante. Ei invatau ca Dumnezeu este o singura substanta, dar in diferite feluri de a exista. Cea mai comuna exemplificare a Trinitati pentru Modalisti este exemplu apei care este sub diferite forme; inghetata, lichida sau vapori.

Cu toate ca Modalismul la prima vedere apare sa fie o invatatura simpla si atragatoare, pericolul este in neintelegerea si prezentarea a cea ce Dumnezeu este, cine este si in ultima analiza cine sintem noi. Daca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint numai niste masti de prezentare a lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu care este dupa aceste masti este un necunoscut. Modalismul trece cu vederea peste mai mult de 70 de pasaje Biblice in care Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint mentionate impreuna, ca fiind personaliteti bine distincte una de alta, si care lucreaza, colaboreaza in armonie intre ele.

Aceasta invatatura poate fi gasita si astazi, cu toate ca de-alungul secolelor aceasta invatatura s-a stins si a re-inviat, mai ales in ultimul secol. (12) Cea ce este de remarcat, este ca toate aceste erezii mentionate mai sus, intr-un fel sau altul sint asemanatoare intre ele. Patripassiani, Monarchianistii, Modal Monarchianismul, Montanistii, toti sint o forma a ereziei Modalite. Aceste invataturi se intercaleaza una cu alta, astfel ca toate pot fi puse sub egida Modalista.

Ebionism

Ebionisti au fost o secta Ebreo-Cristiana care s-au impotrivit divinitati lui Cristos si a doctrinei soterioligice a lui Pavel. Unii au crezut in nasterea lui Isus dintr-o fecioara, dar nimeni nu a mentionat pre-existenta Sa din vesnicii. Ei continuau sa tina Legea, cu o atentie deosebita, taierea imprejur, Sabatul, si adorarea orasului Ierusalim. Isus era privit ca un mare profet, fiul lui Iosif si Maria, dar nu Fiul etern al lui Dumnezeu. Ei recunosteau numai evanghelia lui Matei, scrierile lui Pavel fiind respinse, si Pavel fiind recunoscut ca un calcator de Lege. Deasemeneau au crezut ca Dumnezeu a selectat pe Unsul Sau pentruca a tinut Legea lui Moise la perfectie. Din cauza aceasta acest grup mai este asociat cu iudaizatori din Galateni, unde Pavel a scris impotriva lor. Alti teologi sustin ca Comunitatea de la Qumran (unde au fost gasite manuscrisele de la Marea Moarta) au avut printre ei Evrei Crestin din secta Ebonita.( 13) In zilele noastre cei care cred ca Isus din Nazaret nu este de natura divina, sint Mormonii, Musulmani si ateistii. (14)

Adoptionism

Adoptionismul (care inseamna a adopta) a fost o sugestie in lucrarea „Pastorul din Hermas", care se crede ca a fost scrisa de episcopul Romei in jurul anilor 150 AD. Se spune ca Isus a fost un om plin de virtuti care a urmarit pe Dumnezeu, si care a primit rascumpararea prin a fi infiat ca si Cristos. Unul din cei mai predominanti avocati a acestei invataturi se pare totusi sa fi fost Theodotus din Byzantim. Aceasta doctrina se pare ca a circulat mai mult in zona Romei. Theodotus, in urma acestei erezii a fost excomunicat de papa Victor in jurul anilor 190-198 AD. (15) Adoptionisti au elaborat invatatuta lor in secolele precedente (in al doilea si al treilea secol), invatind ca Isus a fost nascut dintr-o fecioara, si dupa ce a fost incercat in desert, a devenit Cristos cind Duhul lui Dumnezeu a coborit peste el la botez. Adoptionismul a fost condamnat ca o erezie de la inceput. Pe parcursul istorie Crestine, se poata vedea din cind in cind aparitia acestei invataturi. Multi teologi liberali (cum ar fi Schleiermacher) sustin o parere asemanatoare cu cea Adptionista. (16)

Docetism

La inceputurile noi Biserici, unii au crezut ca Isus Cristos putea fi numai de natura divina. El ar fi luat o aparenta umana, dar asta ar fi fost imaginara. Cuvintul DOCETISM, provine de la cuvintul Grec DOKEO, care inseamna A AVEA APARENTA. Ideea centrala a Docetismului era; „ daca Isus Cristos a suferit, El nu a fost divin, si daca El a fost Dumnezeu, El nu a putut suferi." (17) Aceasta invatatura a fost una din primele erezii care au aparut in Biserica Primara. Primul avocat a acestei invataturi se pare ca a fost Cerinthus, in jurul anilor 85 AD, care ar fi fost din Alexandria, un ucenic a lui Philo. Cerinthus a sustinut ca Isus a fost diferit fata de alti din cauza ca a fost mai bun si intelept, si ca Cristosul divin s-a coborit peste el la botez si l-a parasit la cruce. O astfel de invatatura sustinea ca incarnarea lui Isus a fost o iluzie. Marcion mai tirziu, in mijlocul secolului al doilea a ajuns sa recunoasca suferinta lui Cristos, dar nu realitatea nasterii lui. Docetismul a fost atacat si condamnat de Ignatiu, Irenaeus, Tertulian, care au scris diferite lecturi impotriva lui Marcion. (18) Aceasta invatatura are baza in Gnosticism care invata ca materia era pacatoasa (rea) si ca numai Duhul era bun. Daca Cristos a fost bun, atunci el nu a putut sa aibe un trup adevarat. Aceasta aduce la misticism ca si cum Isus ar fi umblat pe nisip fara sa fi lasat urme. Astazi aceasta invatatura o gasim in miscarea New Age si in Cristologia Spiritistica. (19)

 

Ereziile Cristologice in zilele noastre

Miscarile Penticostale „Jesus Only" sau „Oneness"

In 1913 o noua forma a Sabellianismului a luat nastere la Conventia Mondiala Penticostala din Arroyo Seco, in afara orasului Los Angeles, California. R.E. McAlister, un evangelist Canadian, cu ocazia unui servici de botez, a inceput sa predice ca apostolii nu au botezat in formula Trinatatii (un numele tatalui, alFiului si al Duhului Sfint) ci numai in numele Domnului Isus Cristos. John G. Scheppe, care a fost prezent si el la Conventie, a fost cercetat de acest mesaj, care l-a facut sa petreaca toata noaptea in rugacune. In orele diminetii, John a inceput sa alerge prin curtea Conventiei strigind in gura mare ca Domnul i-a descoperit adevarul referitor la botez, care ar trebui facut in numele lui Isus Cristos. Aceasta revelatia a fost forta dinamica a lui McAlister si Frank Ewart, un pastor penticostal, care au discutat Matei 28:19 si Fapte 2:38. Dupa un studiu intens a acestor pasaje Biblice, plus; Matei 17:8, Ioan 10:30; 14:13, Filipeni 2:9, Coloseni 3:17, Scheppe si tovarasii sai au adoptat interpretarea modalistica a lui Dumnezeu, prin care asa cum nici Sabellius nu a facut, a facut pe Isus figura centrala a Dumnezeirii, inloc de Tatal. Isus a fost cel care s-a manifestat El insusi ca si Tatal, ca si Fiu, sau ca si Duhul Sfint. Astfel ca teologia Trinitati a fost respinsa si considerata nebiblica.

Fondatori acestei noi miscari „Jesus Only", Scheppe, McAlister, Ewart, Glenn A. Cook, si Garfield T. Haywood, intr-o perioada destul de scurta au avut destui adepti si biserici incit au reusit sa formeze noi denominatii asa cum sint United Pentecostal Church si The Church of Jesus Christ, si alte „Oneness" denominatii Penticostale. Liderii teologici pe care i-au avut au fost C. Haske;; Yadon, John Paterson, A. Mclain si Nathaniel A. Urshan. Urshan, un vorbitor pentru emisiunea radio „Harvestime", un program al bisericii; United Pentecostal Church, a enuntat doctrina singurei-personalitati a lui Dumnezeu intr-o brosura intitulata; Consider Him (Considera pe El) in felul urmator:

„Dragii mei, multi dintre cei care nu inteleg interpretarea pe care noi o reprezentam, fac o mare greseala cind spun ca noi respingem Autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu. Ei nu inteleg marele adevaruri pe care noi incercam sa le aducem la viata la aceasta ora. Eu vreau sa va spun cit de mare este acest adevar. Noi nu credem in trei personalitati separate a Divinitati, dar noi credem in trei oficii care sint ocupate de o singura persoana."(20)

Christadelphians

Christadelphians sint o mica secta, fondata in Statele Unite de catre John Thomas in anul 1833. Ei mai sint cunoscuti sub numele de „Brothers of Christ" (Fratii lui Cristos) si Thomasites. Pentruca multe din doctrinele lor sint asemanatoare Martorilor lui Iehova, unii sustin ca acest grup ar fi parintii grupului Iehovist. Ei invata ca fondatorul lor John Thomas a adus la lumina prin interpretarile pe care le-a facut, adevarurile pierdute, care au fost corupte cu apostazie de secole, si fara interpretarile sale, Biblia nu poate fi inteleasa. Unele din doctrinele lor sint:

bullet

trebuie sa devii un Christadelphian si sa fi botezat ca sa ai o sansa de mintuire.

bullet

Isus a fost un fiu a lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu intrupat (ei sint impotriva doctrinei Trinitati)

bullet

Duhul Sfint este o energie radianta, o putere a lui Dumnezeu, el nu este a treia persoana a Trinitati, si el nu locuieste in credincios.

bullet

Isus nu a fost nascut fara pacat. Dar noi trebuie sa ajungem la perfectie fara pacat, ca si       Cristos ca sa putem sa ne mintuim.

bullet

Botezul si facerea de fapte bune sint necesare pentru mintuire.

bullet

Isus Cristos a fost doar o persoana umana. Moartea lui pe cruce nu a fost inlocul nostru, nu         este o ispasire pentru pacate, si nu este suficient pentru mintuirea nostra. El a murit numai            ca sa poata fi un exemplu pentru noi, el a fost un reprezentativ, nu un mintuitor.

bullet

Sufletul nu este infinit, el se opreste a exista odata cu moartea trupeasca.

Aceasta secta are multe restrictii, si legile constututionale a Biserici ii opreste pe membri sa voteze sau sa faca alegeri. Femeile nu au voie sa ia cuvintul in biserica, au voie sa invete pe copii si pe ele insusi, trebuie sa acopere capul si sa se imbrace cit mai serios. (21) Dupa cum se vede din doctrinele pe care le sustine, la fel ca si ereziile primelor secole, doctrina Cristologiei are o forma distorta, fara sa se poate sustine prin Cuvintul lui Dumnezeu, ci mai mult prin interpretri personale a unor vizionari pacatosi, care s-au lepadat de adevarurile Biblice, auto intitulindu-se interpreti a adevarului suprem din partea lui Dumnezeu.

Worldwide Church of God

Aceasta biserica isi are inceputurile in fondatorul ei Herbert W. Armstrong, care la fel ca si alti lideri si fondatori de culte si secte, el a declarat ca este singurul om capabil sa interpreteze corect Scripturile. Herbert a inceput sa fie interesat in studiul Bibliei in anul 1927 cind nevasta lui a adus acasa invataturile bisericii la care mergea Church of God – Seventh Day (Biserica lui Dumnezeu – de Ziua a Saptea). Incercind sa demostreza ca aceste invataturi sint gresite, el insusi a ajuns sa acepte invataturile biserici, urmind ca in anul 1933 sa fie ordinat ca pastor al biserici unde mergea. Nu mult timp dupa ce a devenit pastor, a inceput un program de radio numit „The Radio Church of God" si a inceput sa tipareasca un magazin pe numele „The Plain Truth". Din cauza ca invataturile lui au inceput sa devieze de la invataturile doctrinare a biserici din care facea parte, oridinarea lui a fost revocata, astfel ca si-a pierdut pozitia de pastor. El a continuat misiunea lui prin radio si magazin, mai tirziu sa fondeze biserica; „Worldwide Church of God".

Biserica nu a crescut mai mult de 100,000 de membri, trimeteau 8 milioane de copii a magazinului The Plain Truth, fiind vindut in 187 de tari in fiecare luna. In ani mai buni a bisericii, au reusit sa aibe donatii de peste 200 de milioane de dolari la an. Mesajul lui Amstrong a fost o amestecatura de invatatura de Adventisti de ziua a saptea, tinerea unor Legi Evreiesti, si un numar secific de doctrine ocultiste care el a decalarat ca sint revelatii speciale de la Dumnezeu. Herbert W. Amstrong a scris:

„profetiile si misterle lui Dumnezeu, sigilate pina acum, astazi sint revelate la aceia la care Dumnezeu i-a ales ca sa duca ultimul mesaj pentru lume ca o marturie."

Doctrinele Biserici sint asemanatoare cu cele ale Martorilor lui Iehova, Mormonilor, si Israelismului Britanic, nu se poate spune sub nici o forma ca sint exclusive a lui Armstrong. In ce priveste doctrina Sfintei Scripturi, ei cred ca Biblia este autoritatea suprema, insa.....Armostrong sustine ca numai biserica lui are adevarata interpretare, si ca atara tu nu poti sa interpretezi Biblia pe contul tau. In final, autoritatea suprema in aceasta Biserica nu este Biblia ci scrierile si explicatiile date de Armstrong. In ce priveste doctrina lui Dumnezeu el sustine;

„Dumnezeu este Creatorul, Inceputul, si cela care ne da viata, si din aceasta cauza se numeste Tata."

La prima vedere se pare a fi o afirmatie crestina fundamentalista, insa Armstrong era impotriva Trinitati. Tot el spune:

„ Dumnezeu este o familie, o imparatie, NU o trinitate limitata."

In ce priveste doctrina Domnului Isus, in contrast cu Mormoni, Martori lui Iehova, Armstrong invata ca Isus Cristos este co-etern si una cu Dumnezeu Tatal. Dar prin incarnare, Cristos si-a pierdut divinitatea si de a mai fi Dumnezeu, devenind un om. In contrast cu Filipeni 2:6, unde Pavel ne spune ca Isus nu si-a pierdut chipul (asemanarea) lui Dumnezeu, chiar fiind limitat de forma umana.

Mai sint si alte doctrina care sint in contrast cu invataturile evanghelice, de exemplu mintuirea este prin credinta si fapte, insa ne oprim aici in ce priveste aceasta miscare. Cea ce este de notat, ca o parte care merita sa fie cunoscuta, este faptul ca aceasta Biserica, dintr-o Biserica care a produs si invatat numai erezii, dupa moartea lui Armstrong, printr-un proces care numai Dumnezeu poate sa il explica, aceasta biserica in zilele noastre este o Biserica Evanghelica, tinind de adevarurile Biblice fundamentaliste ale zilelor noastre. Aceasta transformare s-a produs prin influenta prezentei Duhului Sfint, si schimbarea care a avut loc in inima uramsului lui Armstrong, care a ajutat Biserica sa se debaraseze de toate doctrinile eretice, raminind in doctrinele esentiale a unei Biserici Nou Testamentele. (22)

Miscarea Word-Faith

Miscarea „Word-Faith Movement", mai este cunoscuta si ca „Name-it-Claim-it" , „Health and Wealth Gospel", „Positiv Confessions", Word of Faith", si alte denumiri. Aceasta miscare este una dintre cele mai periculoase din zilele noastre. Daca miscarea Penticostala „Oneness" poti sa faci o distinctie doctrinara mai usor, aceasta miscare este mai greu sa o poti detecta. Invatatori miscarii Word-Faith, sint uramsii grupurilor Christian Science, Swedenborgianism, Theosophy, Scinece of Mind si New Thought, ci nu din Penticostalismul clasic. Prin aceasta ne arata ca in esenta invatatura Word-Faith este corupta. Fara indoiala ca sint o derivare de culta, si nu sint Crestini. Din pacate evanghelia propovaduita de miscarea Word-Faith nu este evanghelia Noului Testament. Miscarea Word-Faith este unul din sistemele cele mai false care au iesit din miscarea Carismatica, pentruca multi carismatici nu sint siguri de finalitatea si invataturile Scripturi. (23)

Mentorul spiritual al invatatorilor miscari Word-Faith este Essek W. Kenyon, un om care a fost forte mult influentat de cultul stiintei metafizice a mintii, cum ar fi Christian Science, Unity School of Christianity, si Biserica Stiintei Religioase, care aparent a primit educatia teologica la scoala, Emerson School of Oratory in Boston, Massachusetts. Fundatia doctrinei Word-Faith este cea ce Kenyon numea; „realitatile noii creatii." Prin invaturile miscarii, omul trebuie mai intii sa fie ridicat la o stare mai inalta, punind omul la acelasi nivel cu Cristos. Aceasta invatatura este sustinuta printr-o serie de versete luate in afara contextuli Biblic, culminid cu versetul din 2 Cornteni 5:17, care este interpretat ca noua creatura este recreata ca o nou fel de existenta. In momentul cind se produce aceasta transformare, credinciosul devina la fel ca si Cristos incarnat. (24) Credinciosul este ridicat la o pozitie ca fiind un Dumnezeu-om, asa cum si Isus a foat un Dumnezeu-om.

Doctrina lui Word-Faith este departe in multe cazuri de invataturile Noului Testamet, si am sa fac citeva exemple, ca sa se poate vedea cit de subtil si deviat poate o miscare sa influentaze invataturile clasice a Noului Testament.

In teologia miscarii Word-Faith, omul a fost creat ca o copie exacta a lui Dumnezeu, incluzind marimea si forma. Am sa dau citeva exemple de declaratii facute de evanghelistii acestei miscari:

Kenneth Copeland: „Ratiunea lui Dumnezeu de a crea pe Adam a fost dorinta de a se reproduce pe sine insusi...El nu a fost mic ca un Dumnezeu. El nu a fost aproape ca un Dumnezeu. El nici nu a fost subordonat lui Dumnezeu." (25)

Morris Cerullo: „Stiti voi ca de la inceputurile timpurilor planul lui Dumnezeu a fost ca Dumnezeu sa se reproduca pe sine insusi?...Cine sinteti voi? Haide-ti spuneti , cine sinteti voi? Haideti, spuneti: „Fii a lui Dumnezeu!" Haideti, spuneti! Si cea ce lucreaza in voi, fratilor, este acea manifestare a expresiei a cea ce Dumnezeu este si a cea ce Dumnezeu are. Cind noi stam aici sus, fratilor, voi nu va uitati la Morris Cerullo: voi va uitati la Dumnezeu. Voi va uitati la Isus." (26)

O alta erezie a acestei miscari consta in faptul de a predica politesim.

Paul Crouch a spus: „Sint un mic dumnezeu! Criticilor, plecati de aici!" (27)

Benny Hinn: „Adam a fost o persoana supra naturala cind Dumnezeu la creat pe el. Nu stiu daca lumea stie sau nu, dar el a fost primul Superman care a existat vreodata. In primul rind, Scriptura ne spune clar ca el a avut stapinire peste vietuitoarele cerului, pestii marii – cea ce inseamnaca el a putut sa zboare. Binenteles, cum putea sa aibe stapinire peste pasari, fara sa fi putut sa faca ce pasarile ar fi facut? Cuvintul „stapinire" in ebraica declara clar ca daca tu ai stapinire peste ceva, inseamna ca tot ce face subordinatul tau, tu trebuie sa faci la fel. Cu alte cuvinte, daca subordonatul tau face ceva care tu nu poti sa faci, asta inseamna ca tu nu ai stapinire peste el. Am sa aduc o dovada mai clara. Adam nu numai ca putut zbura, dar el a mers in spatiu. El a fost – numai cu gindul de a merge pe luna, el a si fost acolo." (28)

Se pot scrie multe despre aceasta miscare in ce priveste doctrinele predicate si acceptate de mii de persoane. Prin invataturile lor au ajuns sa-l degradeze pe Dumnezeu, pe Cristos, sa-l dumnezeiasca pe Satana. Referitor la cruce, ei sustin ca Isus a trebuit sa fie recreat de la divin la demonic, luind asupra sa natura Satanei. Cristos a trebuit sa plateasca pe Satana, prin a indura 3 zile si 3 nopti in iad, ca sa poate sa fie reprimit in universul din care a fost dat afara. In alte cuvinte ei spun ca Isus s-a nascut din nou in iad. Cit priveste reincarnarea, ei sustin ca isus a fost reincarnat de la demonic la divin. Pentru un studiu mai profund si citari a unora dintre invatatorii acestei miscari, se poate merge pe internet, mai ales cei care citesc in limba engleza.

Concluzie

Cea ce am scris pina acum are scopul de a scoate in evidenta ereziile care s-au ridicat dealungul secolelor impotriva doctrinei Cristologice, si a Trinitati. In cursul istoriei Bisericii lui Cristos o sumedenie de invatatori falsi s-au ridicat, incercind sa influenteze Biserica in intelegerea gresita pe care au avut-o. Au trebuit secole ca teologi Crestin sa poata ajunge la un studiu sistematic si exegetic de interpretare pe care azi studentii de teologie o studiaza prin materia cu numele de Hermeneutica. Faptul ca astazi apar noi invataturi, asta nu inseamna ca sint noi, ci doar o reaparitie sub o forma sau un nume diferit, a cea ce Satana a mai incercat ani de zile sau secole in urma. Defapt se stie ca Satana foloseste cu exactitate aceleasi principii de ispitire pe care le-a folosit in gradina Edenului, asa ca nu este o surpriza sa vedem aparitia unor invataturi din trecut in secolul 21.

Problema formulei botezului, asa cum am vazut este o erezei veche sub o forma si un nume nou. Cea ce este la baza acestei invataturi, nu este problema numelui care este folosit in botez, ci existenta si explicarea doctrinei Trinitati: „...Faptul ca recunoastem prezenta Tatalui, Fiului si Duhului Sfint, nu inseamna ca sintem de acord cu doctrina Trinitati" este raspunsul general al celor care nu recunosc aceasta doctrina. Pentru a face lumina in ce priveste doctrina Trinatati, am sa explic aceasta doctrina din punctul de vedere a unuia care crede cu tarie in existenta si realitatea prezentei unui Dumnezeu in forma a trei personalitati bine distincte una de alta, care sint aceasi in esenta, lucrind independent una de alta, pastrind in acelasi timp o unitate care nu se poate explica.

Biografie: 

  1. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14

  2. Livingstone, Dictionary of the Christian Church: p411
    Robertson, A Short History of Christianity: p75

  3. Vide Athan. de Sent. Dionys.

  4. Newman Reader — Works of John Henry Newman, Section 5. Sabellianism

  5. Robertson, A Short History of Christianity: p75-76

  6. Christie-Murray, A History of Heresy: p40
    Livingstone, Dictionary of the Christian Church: p508
    Robertson, A Short History of Christianity: p76

  7. Craveri, The Life of Jesus: p316-317

  8. Early Experiments in Christology, Paul N. Tobin

  9. Excerpted from H. Leclercq, transcribed by Herman F. Holbrook, The Catholic Encyclopedia, Volume VII

  10. Tillemont, Mem. vol. ii. p. 204.

  11. Excerpted from H. Leclercq, transcribed by Herman F. Holbrook, The Catholic Encyclopedia, Volume VII

  12. basictheology.com / Modalism, by Tommy Crawford

  13. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 176

  14. basictheology.com / Ebionism, by Tommy Crawford

  15. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 26

  16. basictheology.com / Adoptionism, by Tommy Crawford

  17. Walter A Elwell, Evangelical Dictionary of Christian Theology [Grand Rapids, Illinois: Baker Books, 1984], 326.

  18. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 171

  19. basictheology.com / Docetism, by Tommy Crawford

  20. A Modalistic Interpretation by the Christianl Research Institute, Inc. by James Bjornstad and Walter Bjorck; updated and revised by Ralph E. Spraker, Jr

  21. Christadelphians, by Dr. Ken Johnson

  22. www.cs.cornell.edu/Info/People/kreitz/Christian/Cults/5.armstrong.pdf

  23. Charismatic Chaos, by John MacArthur, p 290

  24. Faith Food, p 23

  25. Kenneth Copeland, Following the Faith of Abraham I (Fort Worth, TX: Kenneth Copeland Ministries, 1989), tape #01-3001, side 1.

  26. Morris Cerullo, The Endtime Manifestation of the Sons of God, (San Diego: Morris Cerullo World Evangelism, n.d.), audiotape 1, sides1 & 2.

  27. Paul Crouch, Praise the Lord program on TBN (July 7, 1986)

  28. Benny Hinn, Praise the Lord program on TBN (December 26, 1991)

 

DUTE SI CITESTE :

PARTEA a II-a           sau           PARTEA a III-a