Apologetică:

Partea a III-a:

Autenticitatea Formulei de Botez

de Caius Obeada

In demonstrarea „formulei” de botez, Miscarea Modalista a pus sub semnul intrebarii autenticitatea manuscriselor biblice care contin ultimele doua capitole ale Evangheliei dupa Matei. Neputinta demonstrarii teologice a doctrinei Trinitatii, a facut ca sa apeleze la autenticitatea manuscriselor originale. Studiul Hermeneutic si exegetic al pasajelor biblice (care include studiul lingvistic al textului original) au creat probleme in atacarea doctrinei, astfel ca s-a recurs la un atac al descoperirilor arheologice, al manuscriselor, si a unor citari ale parintilor Bisericii primare (apologetii primelor secole).  

Luand in considerare ca in Sfinta Scriptura sint numai doua versete (Matei 28:19, si 1 Ioan 5:7) care in mod explicit folosesc  „formula” scrisa a Trinitatii, au gasit ca este mai usor de pus sub semnul intrebarii autenticitatea acestor versete.   

Inainte de a explica controversele care au fost create pe baza autenticitatii acestor doua pasaje Biblice, vreau sa scot in evidenta urmatorul lucru: expunand doctrina Trinitatii am omis sa folosesc ca argument teologic pasajul din Matei 28:19. Motivul pentru care am facut acest lucru, consta in faptul ca acest verset nu este fundamentul doctrinei Trinitatii, asa cum sustine miscarea penticostala “Jesus Only”. Cei care au atacat validitatea teologica a doctrinei Trinitatii au folosit ca argument autenticitatea pasajului din Matei, sustinand ca acest pasaj ar fi fost falsificat de parintii bisericesti in jurul secolului al IV-lea, de catre cei care au ajuns sa fie considerati drept Trinitari. Ceea ce am incercat sa dovedesc, este prezenta doctrinei Trinitatii, scotind din argumentele pe care le-am prezentat, dovada pasajului din Matei.  

Pasajul din Matei 28:19 si cel din  1 Ioan 5:7, nu au creat atita controversa pina in secolul trecut, cand miscarea Modalista a prins viata, dupa o perioada mai lunga de adormire. Asa cum am scos in evidenta, Miscarea „Jesus Only” sau „Oneness” (ambele de natura penticostala) au atacat doctrina Trinitatii, bazata pe o revelatie de noapte a unuia din fondatorii acestei miscari. In argumentele care s-au ridicat mai tarziu impotriva acestei doctrine, au incercat sa se foloseasca de noile evidente istorice ale timpului, punand sub semnul intrebarii autenticitatea pasajului din Matei 28:19. Pentru cei care nu sint la cunostinta cu controversele create de cele doua pasaje biblice, am sa incerc sa le explic pe scurt, argumentand mai in detaliu pasajul din Matei, care ne da „formula” de botez. Inainte de a  explica aceste doua pasaje, am sa explic  veridicitatea istorica a Noului Testament.

        Acuratetea Manuscriselor Noului Testament 

Ceea ce incerc sa stabilesc nu este inspiratia Scripturilor, ci increderea pe care putem sa o avem in manuscrisele pe care le avem la indemana.  Ceea ce a contribuit la o bogatie extraordinara a unui numar asa de mare de manuscrise, a fost munca laborioasa pe care un numar mare de crestini  de pretutindeni au depus-o pentru copierea manuscriselor care au compus Noul Testament. Ca sa se poata intelege bogatia (varietatea) de care vorbesc, am sa enumar numarul manuscriselor si limba in care au fost scrise. Manuscrisele pe care le avem la indemina in diferite muzee si biblioteci din toata lumea sunt urmatoarele: 

Manuscrise in limba Greaca                                   5686+

In Latina / Vulgata                                            10,000+

Etiopiana                                                           2,000+

Slavic                                                               4, 101

Armenian                                                           2, 587

Siriana / Pashetta                                                  350+

Bohairic                                                                100

Arabic                                                                   75

Latina Veche                                                          50

Anglo Saxona                                                           7

Gotica                                                                     6

Sogdian                                                                   3

Siriana Veche                                                            2

Persiana                                                                   2

Frankish                                                                   1 

Avem un total de peste 24,970 de manuscrise la indemina, care ne ajuta sa comparam si sa determinam originalitatea textului biblic. Ca o comparatie pe care o putem face cu manuscrisul care este pe locul doi in lume ca numar de copii, dupa textul biblic al Noului Testament, se afla lucrarea lui Homer-“Iliada si Odiseea”, cu un total de 643 de copii.(36)  

Sir Frederic G. Kenyon, care a fost directorul si bibliotecarul Muzeului Britanic, o autoritate in manuscrise a spus: 

„.... in afara de numarul mare, manuscrisele Noului Testament sunt diferite de restul autorilor clasici... In nici un alt caz, intervalul de timp dintre scrierea cartii originale si data celei mai recente copii n-a fost asa de redusa ca si in cazul Noului Testament. Cartile Noului Testament au fost scrise la sfarsitul primului secol; primul dintre cele mai complete manuscrise  il gasim in secolul IV, ceea ce inseamna ca avem manuscrise intre 250 si 300 de ani dupa scrierea primului original. Aceasta inseamna un interval destul de mare, dar nu inseamna nimic in comparatie cu manuscrisele autorilor clasici  si copiile gasite. Noi credem ca avem in esenta un text autentic al celor 7 piese de teatru a lui Sophocles; insa cel mai vechi manuscris, mai substantial, pe baza caruia avem aceste piese, este datat la 1400 de ani dupa moartea poetului.” (37) 

Ca sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea Noului Testament, nu numai ca ar trebui sa fii un expert in  materie, insa ajungi sa pui sub semnul intrebarii personalitatea si reputatia pe care ai putea sa o ai, confruntat cu dovezile cercetatorilor biblice ai secolului XX.  Ca sa se inteleaga mai bine ce diferenta este in studiul copiilor Noului Testament in relatie cu autorii seculari si copiile pe care le avem, am sa pun la dispozitie citeva date:

AUTORUL         CARTEA          SCRISA / ANUL            PRIMA COPIE       TIMPUL INTRE COPII     NR. COPII

 

Homer             (Iliada)                800 BC                        400 BC                        400 ani            643

Herodotus       (Istorie)              480-425 BC                   900 AD                        1350 ani              8

Plato                                       400 BC                         900 AD                        1350 ani              7

Caesar         (Razboiul Galic)       100-44 BC                     900 AD                        1000 ani             10

Tacitus             (Anale)             100 AD                        1100 AD                       1000 ani              20

N. Testament                          50-100 AD                     114 fragmente                   50 ani         5366

                                                                                      200 carti                      100 ani

                                                                                      250 aproape tot N.T.   150 ani

                                                                                      325 N.T. complet        225 ani (38)

Nici un text din lucrarile seculare ale antichitatii nu se poate compara cu abundenta textelor pe care le avem la indemana. Bogatia acestor texte au ajutat la compilarea textului pe care il avem astazi.  

                         Manuscrisele  Lecturale 

In afara textelor si manuscriselor care sunt considerate ca si copii  ale Noului Testament, mai avem a doua sursa de manuscrise care au o valoare suplimentara in a ajuta la compilarea textului biblic. Aceste manuscrise fac parte din grupa Manuscriselor Lecturale. Bruce Metzger ne ofera o explicatie a acestor lecturi: 

            „ Dupa obiceiul sinagogilor, in conformitate cu pasajul Legii sau Profetilor care era citit la serviciul divin in fiecare zi de Sabat, biserica crestina a adoptat practica de a citi pasaje Biblice din cartile Noului Testament la serviciul divin. Un sistem regular de lectii din Evanghelii si Epistole a fost dezvoltat si s-a facut obiceiul ca aceste lectii sa fie organizate cu o anumita ordine a fiecarei duminici si a sarbatorilor din anul Crestin.” (39)          

Metzger ne spune ca avem 2,135 de manuscrise catalogate, si inca majoritatea manuscriselor din aceasta categorie sint in proces de a fi analizate si catalogate. Un calcul mai recent al manuscriselor a ajuns la 2,396 de copii. Fragmente din manuscrisele cele mai vechi pe care le avem dateaza din secolul VI, iar manuscrise complete dateaza din secolul VIII si mai tirziu. Aceste manuscrise sunt destul de conservatoare, folosindu-se citate din texte vechi, ceea ce este esential pentru cei care studiaza si cerceteaza manuscrisele. Trebuie sa admitem ca aceasta sursa de manuscrise este considerata ca o sursa secundara in atestarea acuratetei manuscriselor care contin textul biblic. 

               Manuscrisele Parintilor Bisericii Primare  

O a treia sursa de atestare a textului biblic o avem in comparatia citatelor lasate de Parintii Bisericii Primare.  Aceste citate nu joaca un rol important, insa constituie un ajutor evident in verificarea textului original. Uneori citatele unor versete sunt in forma alegorica sau mai libera, insa pun in  evidenta continutul unor versete Biblice, fara sa stabileasca exactitatea textului. Astfel de citari sint intr-un numar de peste 36,289. As dori sa prezint o lista care sa arate contributia parintilor si apologetilor primelor secole:

AUTORUL      EVANGHELII              FAPTE            EPISTOLE         EP. GENERALE       APOCALIPSA        TOTAL 

Justin Martyr       268                     10                       43                  6                          3                 330

Irenaeus            1,038                   194                     499                 23                        65             1,819

Clement            1,107                     44                    1,127               207                        11             2,406

Origen                9,231                   349                   7,778               399                       165          17,992

Tertulian             3,822                   502                   2,609               120                       205            7,258

Hippolytus            734                     42                       387                  27                       188           1,378

Eusebius           3,258                    211                   1,592                   88                         27           5,176 

TOTAL             19,368                  1,352                14,035                 870                      664            36,289

Aceste citate sunt gasite in predicile, comentariile, scrisorile, eseurile si tezele apologetilor primelor secole, fiind considerati ca Parintii Bisericii Primare.(40)    

In baza acestor vaste resurse pe care le avem la indemana, care constau in peste 24, 970 de manuscrise ale Noului Testamet (dintre care peste 5366 in limba greaca), 2,396 de manuscrise lecturale, plus peste 36,289 de citate biblice ale Noului Testament, putem spune cu siguranta ca avem o sursa destul de bogata pentru un studiu comparativ al textului, ceea ce contribuie la validarea textului original. Asta nu inseamna ca avem o certitudine de 100% in autenticitatea literala si gramaticala a textului, insa putem fi siguri 100%  in ceea ce priveste continutul si mesajul Noului Testament. Ca dovada avem existenta Bisericii lui Cristos in secolul XXI, Sfinta Scriptura fiind cea mai tiparita si copiata carte din intraga istorie a lumii, de la inceputul ei si pana in zilele noastre. De la infiintarea primei masini de tiparit, Biblia este cartea cea mai tiparita din lume, in fiecare an castigind locul intii in tiparirea celor mai multe copii. Nici o alta carte sau roman nu se apropie numarul de copii tiparite in fiecare an in lume. Nici o carte nu detine atatea manuscrise, care sa poata atesta autenticitatea textului original.  

Avand in vedere abundenta manuscriselor si fragmentelor pe care le avem la indemana in zilele noastre, nu inseamna ca unele texte si fragmente nu pot fi puse sub semnul intrebarii. In ce priveste subiectul nostru, aflarea adevarului istoric, cu referinta la autenticitatea celor doua pasaje biblice (Matei 28:19-20 si 1 Ioan 5:7) reprezinta scopul studiului nostru. Asa cum am precizat mai sus, aceste doua texte sunt singurele care mentioneaza  „formula” Trinitatii si sunt criticate mai mult decat alte pasaje care nu prezinta o importanta doctrinara asa cum se poate regasi in aceste doua versete. In Scriptura avem probleme de interpretare si exegeza a mai multor versete, mai ales in Noul Testament, insa aceste doua versete nu prezinta probleme de interpretare, ci de autenticitate. Daca reusim sa punem sub semnul intrebarii aceste doua pasaje, unii cred ca reusesc sa distruga inventia doctrinei Trinitatii. Asa cum am aratat mai devreme, am scos in evidenta doctrina Trinitatii fara sa fac apel la pasajul din Matei 28:19.  Acelasi lucru se poate face si cu al doilea pasaj (1 Ioan 5:7), avand in vedere ca scotand doua versete din multitudinea de peste 700 de versete care atesta prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei, nu facem o paguba extrem de mare. Cele doua versete (din punct de vedere matematic) nu prezinta nici 1% din totalitatea versetelor care argumenteaza prezenta Trinitatii pe paginile Bibliei.

In primul rind am sa explic problema care se ridica in textul din 1 Ioan 5:7, care mai este cunoscuta in cercurile teologice ca Paranteza Ioanida (paranteza lui Ioan).                      

        1 Ioan 5:7 

            „(Caci trei sunt cari marturisesc in cer: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, si acestia trei una sint.)   

Acest verset mai este cunoscut sub numele „paranteza Ioanida”, datorita autenticitatii pe care o sustine. Acest verset se gaseste numai in 8 manuscrise mai vechi, dintre care 4 au acest verset in notitele de pe marginea manuscrisului. Cele mai multe manuscrise (2318, 221, 61, 88, 429, 629, 636 si 918)  isi au originea in secolul al XVI-lea, un manuscris anterior din secolul X, codex 221, include acest pasaj in notitele marginale ale manuscrisului, ceea ce denota ca notitele au fost adaugate dupa ce manuscrisul original a fost deja scris. Nu este nici o evidenta a acestui pasaj in manuscrisele din greaca pina in anii 1500. Acest pasaj devine cunoscut dupa aparitia Noului Testament scris de Erasmus in anul 1516. Sunt dovezi ca in secolul al IV-lea in Omilia Latina, acest verset este gasit intr-o forma alegorica facand referinta la Trinitate. Mai tirziu gasim acest pasaj introdus in copiile Bibliei in limba Latina, Vulgata, versiunea Biblica pe care Biserica Catolica o foloseste. 

    Formula Trinitara este gasita in a treia editie a Noului Testament in Greaca a lui Erasmus (1522), din cauza presiunilor din partea Bisericii Catolice. Dupa aparitia primei editii, in care Erasmus nu a pus acest verset, o furie exceptionala s-a ridicat din partea prelatilor Catolici, ceea ce l-a constrans pe Erasmus sa se apare, explicand ca nu a gasit acest pasaj in nici un manuscris grecesc. In anul 1520, codex 61, a aparut, scris de Roy (sau Froy) la Oxford, dupa care Erasmus s-a gasit obligat sa introduca acest pasaj in editia a 3 a versiunii scrisa de el in anul 1522. (37)

    Faptul ca gasim in paranteza acest verset se datoreaza autenticitatii pe care o prezinta acest pasaj, lipsind din toate manuscrisele grecesti, pina la secolul al XVI-lea. Daca scoatem acest verset din argumentarea existentei Trinitatii, putem spune ca Dumnezeirea nu este o Trinitate a unitatii celor trei persoane? Am expus doctrina Trinitatii inainte de a explica aceste doua pasaje care au creat controversa, cu scopul demonstrarii ca sunt destule pasaje Biblice care ne indica si ne demonstraza existenta unui Dumnezeu Trinitar.

  Matei 28:19-20 

„ Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfarsitul veacului. Amin.” 

    Pasajul din Matei este un pasaj aparte, si unic prin continutul pe care il are. Este singurul pasaj biblic care contine asa zisa „formula” Trinitara: „ in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh”, in contextul actului de botez. Ceea ce a creat o senzatie in tratarea subiectului Botezului si al pasajului biblic din Matei a fost o brosura scrisa de A. Ploughman, in anii 1962:” A Collection of the evidence for and against the traditional wording of the baptismal phrase in Mathew 28:19 ( O colectie de evidente pentru si impotriva cuvintelor in fraza baptesimala din Matei 28:19).  In citirea acestei brosuri, ceea ce iese in evidenta este problema lui Ploughman in  faptul ca Matei 28:19 este singurul verset care relateaza formula triuna a botezului. Ca sa discrediteze singurul verset biblic pe care il avem in ce priveste aceasta formula, se foloseste de niste argumente, care la prima vedere par a fi de luat in serios. Am sa elaborez putin mai mult punctele pe care le sustine, aducind niste contra-argumente, punand intr-o perspectiva ceea ce Ploughman insinueaza. 

1.  In primul rind foloseste un citat din F.C. Conybeare (un cercetator biblic si teolog englez), publicat in ziarul Hilbbert Journal, in Octombrie 1902: 

            „ In cursul cercetarilor mele, am ajuns sa pot substantia indoiala autenticitatii textului din Matei 28:19 prin a aduce dovezi si evidente patristice impotriva, asa de grele ca in viitor cei mai conservatori vor da inapoi in a se increde in ea si orice doctrina pe care au avut-o, pe cind cei mai intelepti se vor lepada complet avand in fata lor textul a trei marturii.” (42)  

    Conybeare se foloseste de scrierile lui Eusebiu din Caesarea (Cezarea), istoric crestin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colectie de scrieri anti-nicene, pe care in parte le avem si in zilele nostre, biblioteca care a fost initiata de Origen si Pamphilus. Conybeare, cercetand scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), in mod deosebit in comentariile cartilor Psalmi, Isaia, „Demonstratio Evangelica, si alte scrieri, a descoperit 19 citari ale versetului din Matei 28:19 facute de Eusebiu. In toate citarile lui Eusebiu, versetul 19 este scris in felul urmator: 

            „Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezindu-i in Numele Meu, si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit” 

In continuare Conybeare incerca sa demonstreze ceea ce a scris Justin Martyr (130-140 AD) catre Trypho, ca fiind un citat al versetului 19 din Matei cind a scris: 

            „ Dumnezeu nu a pricinuit si nu a dat o judecata, asa cum stim de unii care si in ziua de astazi sint facuti ucenici in numele lui Cristos, si care au abandonat calea pacatului, care de asemenea au primit daruri asa cum ei sint vrednici, fiind luminati de numele acestui Cristos.” (43) 

Conybeare incearca sa demonstreze ca Tertulian un avid trinitar ar fi adus schimbari ale textului original, care se poate gasi in versiunea Theodotus, un gnostic grec. 

    Ne punem intrebarea: “Este posibil ca o astfel de falsificare a textului sa fie permisibila, si nedescoperita timp de sute de ani, pana in secolul XX? Conybeare se foloseste de citate extrase din scrierile lui Eusebiu ca proba a unei falsificari a textului original. Asa zise dovezi, despre care Conybeare ar fi spus ca le are pentru a demonstra lipsa de autenticitate a pasajului din Matei, de fapt nu au fost revelate niciodata, folosindu-se de scuza ca aceste documente ar fi luat foc si ca atare au fost distruse. Folosind argumentul citatelor lui Eusebiu se pune intrebarea  cit de veridice sunt acestea pentru a putea fi luate in considerare?  Ca sa intelegem metodologia de comparatie de care se foloseste Conybeare,  trebuie luata in considerare metoda citatelor aduse in atentie in primele secole de catre scriitori Bisericii Primare. De exemplu, in zilele noastre un citat trebuie sa fie exact, metionand clar unde se gaseste si cui apartine. In America un citat imprecis sau modificat  poate fi condamnat de codul penal. Se poate spune ca in timpul lui Eusebiu a fost aplicat acelasi sistem exact? Ca sa intelegem metodologia lui Eusebiu si acuratetea unui pasaj citat de el am sa prezint ca exemplu textul biblic din Filipeni 2:9-10: 

            „ Dumnezeu a pus pe el numele peste orice nume, ca in numele lui Isus fiecare genunchi sa se plece al lucrurilor in ceruri si pe pamint si sub pamint.... (Eusebiu) 

            „ De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si i-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume: pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant....” ( textul Biblic)  

Citarea pe care Eusebiu o face din Filipeni este una  inexacta a versetului. Se poate spune ca textul original este cel mentionat de Eusebiu?  Analizand si alti scriitori din primele secole se poate concluziona ca multi scriitori crestini au folosit citari aproximative ale textului biblic original, avand in vedere ca nu a presupus contextul scrierilor o citare exacta. De asemenea citatele din scrierile parintilor bisericii par a fi bibice, dar nu sunt declarate ca a fi biblice. In zilele noastre cand prezentam un citat al unui verset biblic, la sfarsitul citatului se precizeza cartea biblica si capitolul din care a fost extras. Nu aceeasi practica a fost folosita si de scriitori primelor secole. Citind scrierile din primele secole, un ochi atent si cercetator, ajunge la concluzia ca Eusebiu si alti scriitori crestini au citat intr-o oarecare masura versetul 19 din Matei 29, fara sa mentioneze ca au intentionat sa citeze un verset Biblic.  Cu alte cuvinte nu se gaseste o nota la sfarsitul sau inceputul citatului care sa indica ca este vorba despre textul din Matei 28:19. Eusebiu nu scrie si nu sublineaza ca citeaza versetul biblic din Matei. Ca sa presupunem ca citatul a fost exact, si ca atare, textul original a fost cel citat de Eusebiu, ar insemna sa mergem intr-o extrema cu un argument care ar putea fi folosit si in alte imprejurari in detrimentul altor versete, asa cum este cel din Filipeni. 

Conybear nu a reusit sa aduca o dovada a falsificarii textului, ci a creat niste ipoteze, care ar putea duce la intelegerea unei tentative din partea trinitarilor din primele secole in a falsifica sau mai bine zis adauga formula trinitara.  

2.   Continuand ideea unei falsificari a manuscriselor, Ploughman aduce ca marturie uzanta scribilor de a face modificari, astfel ca multe texte nou-testamentale au fost alterate, scotindu-se astfel in evidenta ca scribii Noului Testament nu au fost asa de precisi in copierea paragrafelor biblice. Ploughman din nou citeaza pe Conybeare:  

            „In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a pastrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, asa cum  Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Grecesti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au audaugat citari care erau familiare pentru ei, si despre care credeau ca sunt adevarata citari.” (44) 

Pot fi luate ca o scuza  greselile scribilor sau poate fi considerata ca argument  dorinta de a face notari marginale pentru a fi justificata schimbarea textului din Matei? Cei care sunt familiari cu originea manuscrisele care stau la baza Canonului Biblic, sunt familiari cu interpolarile pe care unele versiuni le-au suferit de-a  lungul secolelor, insa aceasta nu constituie un argument cum ca fiecare verset este alterat. Conybeare merge mai departe in examinarile sale sustinand ca textul Biblic este asa de corupt ca in zilele noastre nu mai suntem siguri care text a ramas intact. In opiniile lui Conybeare, alterarile textelor au fost facute in mod special de scribi ortodocsi, argumentand ca ortodocsii sunt cei care cu predilectie folosesc formula Trinitara a botezului. 

Intr-adevar avem versiuni care au suferit schimbari sub pana unor scribi, care au alterat textul din dorinta de a da o citare mai explicita a unor versete, si de asemenea, stim care dintre aceste versiuni au suferit aceste interpolari. Pana la Conybear si mai tarziu la Ploughman, nimeni nu a argumentat asa de viguros o asa zisa schimbare a textului din partea scribilor,  mai ales ca au folosit ca text comparativ un citat din comentariu lui Eusebiu, care la randul lui nu spune ca citeaza versetul din Matei. Printr-o deducere si prin comparatia versetului din Matei facuta de Eusebiu, Conybeare justifica teoria schimbarii textului original de catre trinitari. 

Continuand ideea unui Eusebiu care pastreaza textul original, ne punem intrebarea daca Eusebiu a fost el insusi impotriva sau pentru doctrina Trinitatii? Care a fost orientarea teologica a lui Eusebiu care l-ar fi determinat sa omita formula Trinitara? 

Daca citesti Praeparatio Evangelica, de Eusebiu, poti sa-ti dai seama foarte clar de pozitia doctrinara a lui Eusebiu. Eusebiu a incercat in acesta lucrare sa dovedeasca faptul ca ideea unei teologii triune a lui Plato (filozof grec) a fost copiata din ideile lui Moise si cartile Ebraice. Eusebiu a fost un trinitar si a incercat sa demonstreze ca ideile trinitare ale lui Plato au fost copiate in conceptul biblic a lui Dumnezeu. Sunt mai multe exemple care se pot da din lucrarea lui Eusebiu, insa ma rezum la un scurt paragraf: 

            „ acele declaratii asa cum sunt referite, de catre cei care inceraca sa-l explice pe Plato, catre Primul Dumnezeu, si catre a Doua Cauza (Dumnezeu), si in al treilea punct a Sufletului Universului, definit a fi al Treilea Dumnezeu.” (45)  

Daca Eusebiu ar fi fost impotriva doctrinei Trinitatii, am fi fost inclinati sa credem ca Eusebiu a incercat sa pastreze intact textul original al pasajului din Matei 28:19, insa adevarul este ca Eusebiu a fost un trinitar avid, luand timp sa explice pozitia trinitara a lui Plato, copiata din ideile Vechiului Testament si mai ales din scrierile lui Moise. 

3.   Al treilea argument adus in interpolarea pasajului din Matei, este urmatorul: 

            „In singurul Codice (versiune) in care am fi avut pastrata o versiune mai veche, si anume versiunea Siriaca Sinaitic si in manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care contin sfarsitul lui Matei sunt disparute.”( F.C. Conybeare) 

Cu alte cuvinte, datorita faptului ca cele mai vechi manuscrise nu contin ultimile doua capitole ale lui Matei, se pune sub semnul intrebarii autenticitatea acestor capitole. Acest argument este foarte periculos.  Faptul ca doua manuscrise nu contin sfarsitul cartii lui Matei, din diferite motive care se pot intelege foarte usor, fiind vorba de manuscrise vechi de peste 16 secole, nu determina lipsa de autenticitate a ultimelor 2 capitole. Nu poti sa folosesti citarile lui Eusebiu si in acelasi timp sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea textului. Daca se merge pe aceasta teorie in care numai textele care sunt gasite in cele mai vechi manuscrise au autoritate si sunt validate ca fiind autentice, ajungem sa eliminam o serie de pasaje si chiar carti din Vechiul si Noul Testament. 

De exemplu, in pesterile de la Qumran au fost gasite fragmente foarte mici din cartile lui Moise, in unele cazuri numai 29 de litere pe un manuscris pe pergament. Prin teoria aplicata de Conybeare, faptul ca restul cartii nu a fost gasit, ci numai o portiune de 29 de litere, restul cartii nu este autentica pentru ca nu avem in existenta manuscrise vechi. Sa nu uitam ca Conybeare, care a trait la sfarsitul lui 1800 si inceputul lui 1900, nu a avut parte de cunostinta ultimelor descoperiri arheologice, incluzand manuscrisele de la Marea Moarta. 

Mergand pe acelasi argument al lipsei de pasaje biblice din manuscrisele cele mai vechi, voi da exemplul unor versiuni si ceea ce contin aceste versiuni datate in jurul secolului lV: 

  1. Codex Alexandrinus: care a fost scris 300 de ani dupa completarea scrierilor Noului Testament. Acest manuscris omite urmatoarele pasaje Biblice: Geneza 14:14-17; 15:1-6, 16-19; 16:6-10, Leveticul 6:19-23, 1 Samuel 12:17-14:9, 1 Regi 3-6 si Psalmii 69:19-79;10.
  2. Codex Sinaiticus: care a fost scris 200 de ani dupa completarea Noului Testament. Acest manuscris omite: Geneza 23:19-24:46, Numeri 5:27-7:20, 1 Cronici 9:27-19:17, cartile Exodul, Iosua, 1 ai 2 Samuel, 1 si 2 Regi, Osea, Amos, Mica, Ezechiel, Daniel si Judecatori. Contine apocrifele Noului Testament.
  3. Codex Ephraemi: care a fost scris 300 dupa completarea Noului Testament. Omite Geneza, Exodul, Leveticul, Numeri, Deuteronom, Iosua, Judecatori, 1 si 2 Samuel, 1 si 2 Regi, si toti profetii mici.
  4. Codex Vaticanus; secolul 4, omite: Geneza 1:1-46:28, Psalmii 105:26-137:6, parti din 1 Samuel, 1 Regi si Neemia. Contine cartile apocrife ale Vechiului Testament.

In baza acestor manuscrise si a faptului ca unele carti nu exista, inseamna ca autenticitatea unor carti pe care le avem in Canonul Biblic ar putea fi puse sub semnul intrebarii? Totalitatea  miilor de manuscrise pe care le avem la dispozitie, ne indica prezenta multor pasaje care in unele manuscrise din diferite motive de prevedere au suferit deteriorari ale textului original. Faptul ca ultimele 2 capitole lipsesc in doua manuscrise, insa exista in restul de cateva sute de manuscrise, nu inseamna ca nu constituie o baza argumentativa in autenticitatea acestor capitole.  

4.   Un alt argument care este facut impotriva autenticitatii versetelor din Matei 28:19 este testul comparativ al textelor paralele. Comparand textul din Matei cu restul textelor s-a ajuns la concluzia ca acelasi text in aceeasi circumstanta scrisa de un alt evanghelist nu este asemanator. Ploughman incearca sa exemplifice diferenta intre Matei 28:19 si Luca 24:46-47. Textul din Luca spune: 

            „Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepind din Ierusalim.”                                                                               Luca 24:47 

Ceea ce trebuie scos in evidenta este faptul ca textul din Matei nu este un paralele al textului din Luca.  Luca relateaza evenimentul aratarii lui Isus la Ierusalim, pe cand Matei ne relateaza aratarea lui Isus in Galileia. Deci cei doi evanghelisti nu se contrazic unul pe altul avand in considerare faptul ca sunt doua evenimente separate cu un mesaj asemanator, insa nu identic. Mesajul din Luca scoate in evidenta pocainta si iertarea pacatelor, pe cand Matei vorbeste despre porunca Domnului de a face ucenici in toata lumea.  Nu este nici o dovada in a concluziona ca cele doua texte sint paralele. Iar textul din Marcu 16:9-20 nu se poate interpreta sub nici o forma a fi un text paralel cu al lui Matei sau al lui Luca.

             Practica Apostolica 

Cei care sunt impotriva doctrinei Trinitatii pe baza textelor Biblice, au concluzionat ca Biserica Apostolica nu a folosit formula trinitara, ci a botezat in numele lui Isus. Ca exemplu ni se dau urmatoarele pasaje Biblice: 

A.         „Pocaiti-va” le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh.”                           Fapte 2:38 

Un studiu exegetic al acestui verset reveleaza ca punctul central prezentat de catre Apostolul Petru nu reprezenta formula de botez ci pocainta si botezul in numele lui Cristos. Acest text nu trateaza nici nu mentioneaza metodologia botezului. Studiul acestui verset luat in contextul in care a fost scris evidentiaza cateva aspecte: 

    1. Petru cheama la pocainta, un mesaj similar cu cel prezentat de Ioan Botezatorul, un mesaj familiar evreilor. Ioan Botezatorul chema pe evrei la „botezul pocaintei spre iertarea pacatelor” (Marcu 1:4).  Petru a trebuit sa mentioneze in mesajul sau la ce facea referinta, avind in vedere ca evreii erau mult mai familiari cu botezul lui Ioan decat  cu cel a Lui Isus.
    2. Petru mentioneaza botezul in numele lui Isus sub aspectul identificarii credintei in moartea si invierea lui Cristos. Petru face o afirmatie acuzatoare in versetul 23, in care ii expune clar pe evrei drept cei care l-au rastignit pe Cristos. Noua practica crestina este prezentata clar de catre Petru cand face o remarca destul de concisa: „Fiecare” trebuie sa se „pocaiasca” si sa se identifice in moartea si invierea lui Cristos”.
    3. Petru face o legatura intre pocainta – botez – darul Duhului Sfant.  Darul Duhului Sfant reprezinta explicatia evenimentului experimetat si redat in versetele 1-21, din acelasi capitol. (46)

A intentionat Petru sa explice formula de botez? Acest verset evidentiaza clar diferenta botezului pocaintei lui Ioan si botezul mantuitor al lui Cristos - prin completarea pe care Petru o aduce amintind de darul Duhului Sfant. Duhul Sfant e conditia nasterii din nou, credinta este darul Duhului Sfint. Petru diferentiaza clar botezul Mantuitorului de cel a lui Ioan Botezatorul. 

B.         „Caci nu Se pogorase inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.”                                                                            Fapte 8:16 

Mesajul central din nou nu este botezul, ci darul Duhului Sfant. Luca ne face cunoscut planul suveran al lui Dumnezeu prin care este adusa unitatea intre fratii din Samaria si cei din Ierusalim. Ca Dumnezeu sa poate determina unitatea, se foloseste de acest semn vizibil al primirii Duhului Sfant. Filip era un helenist (grec) care fusese martor la martirajul lui Stefan. Din cauza prigoanei se duce in Samaria si propovaduieste Evanghelia lui Cristos.  Cunoastem ca relatia dintre Samaria si Israel nu era una prea cordiala, si asta reiese de pe paginile Bibliei.  Dumnezeu se foloseste de activitatea misionara a lui Filip in a duce mesajul lui Cristos, insa se foloseste de Petru si Ioan sa confirme pogorarea Duhului Sfant peste ei, pecetea Mantuirii. Acest verset in nici un caz nu explica formula de botez, dimpotriva expunerea ne reda modul in care Samaria a primit credinta in Cristos si, implicit, in Duhul Sfant. 

C.        „Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei.”                                                                               Fapte 10:48 

Contextul acestei verset face referinta la pocainta sutasului Corneliu. Ceea ce se intampla in acest caz, reprezinta un progres misionar pentru Petru, intrucat de la Ierusalim a ajuns la Samaria, iar  acum a ajuns la neamuri propovaduindu-L pe Cristos.  Petru - prin experienta pocaintei lui Cornelius - primeste o lectie teologica in care Dumnezeu ii demostreaza ca ceea ce a dedus ca fiind drept o regula in procesul Mantuirii (pocainta – botezul – Duhul Sfint) nu este aplicata de Dumnezeu in aceasta situatie. In cazul lui Corneliu observam ca ordinea este modificata: pocainta – Duhul Sfant - botezul. Cazul lui Corneliu reprezinta un exemplu elocvent al schimbarii ordinii cu care Petru a fost obisnuit. Urmarea consta in faptul ca se modifica si atitudinea lui fata de neamuri.  Luca scoate in evidenta necesitatea botezului in moartea si invierea lui Cristos. Aceste versete – precum celelalte care au fost citate pana in prezent - nu trateaza formula sau doctrina botezului. Intr-un mod narativ, Luca reda ordinea evenimentelor fara sa apeleze la paranteze, explicatii doctrinare sau practici in contextul experientei lui Corneliu. De exemplu, nu ni se mentioneaza cine au fost botezati sau cine a oficiat botezul, amanunte omise de  Luca - avand in vedere ca scopul acestei relatari a fost marturia lucrarii Duhului Sfant la neamuri.  

D.        „Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.” Fapte 19:5 

In acest caz avem nararea intalnirii lui Pavel cu ucenicii lui Ioan Botezatorul. Au fost intrebati daca au primit Duhul Sfant cand au crezut. Acestia nici nu auzisera ca a fost dat Duh Sfant.  Prin ordinea evenimentelor in procesul mantuirii stabilita in capitolul 2, pocainta – botez – Duhul Sfant, Luca ne explica ca acesti ucenici nu au fost rebotezati in botezul pocaintei lui Ioan, ci in urma auzirii au primit botezul in Numele Domnului, a noii credinte Mintuitoare, in moartea si invierea Domnului.  

Toate versetele care au fost citate ca o dovada a practicii de botez nu au ca scop sa scoate in evidenta metodologia botezului, ci a succesiunii pe care Dumnezeu o foloseste, in toate cazurile punand accent pe primirea Duhului Sfint in baza botezului in Numele lui Isus. Luca diferentiaza clar primirea Duhului in urma botezului lui Isus. Trebuie sa nu uitam ca evenimentele care ne sunt redatate, cu exceptia lui Cornelius, face referinta la Iudei, care erau familiarizati cu botezul lui Ioan. Luca scoate in evidenta ca Duhul nu a fost primit in urma oricarui botez, scotand in evidenta botezul lui Ioan. Duhul Sfant a fost primit numai in urma pocaintei si credintei in Isus Hristos, botezul fiind dovada actului de ascultare a poruncii Domnului Isus din Matei 28:19. 

E.         „Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului.”                                                                                          Fapte 22:16 

Acest verset este de asemenea folosit ca un exemplu in evidenta botezului in numele lui Isus, ci nu al Trinitatii. Contextul acestui verset este nararea lui Luca referitor la cuvintarea lui Pavel in fata evreilor din Ierusalim. Pavel in marturia sa scoate in evidenta spalarea pacatelor primite in urma credintei in Cristos.  Ne explica Pavel ceva despre practica botezului?  Scopul marturiei era sa scoata in evidenta credinta si botezul in numele lui Isus. O cuvantare tinuta in fata evreilor care erau familiari cu botezul lui Ioan, botez care a fost primit de multi iudeii si chiar farisei.  

Sunt aceste 5 versete conclusive scotand in evidenta metodologia botezului in Numele lui Isus? Avand in vedere ca Luca scoate in evidenta istoria Crestinismului primar, inceput cu pogorirea Duhului Sfint in ziua Cincizecimii, Luca nu ne evidentiaza procesul si metoda botezului. Avand in considerare ca Matei 28:19 este foarte clar in ce priveste formula botezului, ne sunt necesare si alte explicatii?  

                  Practica Bisericii Primare 

S-a pus sub semnul intrebarii practica Biserici Primare, insinuand ca formula Trinitara nu s-a folosit pana la secolul 4 AD, cind Tertulian , Augustin si alti episcopi trinitari au reusit sa convinga Biserica Apostolica de prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei. Ca suport al acestei teorii s-au bazat pe faptul ca imperatorul roman Deocletian in 303 AD a dat porunca de a distruge toate cartile sacre. Astfel ca majoritatea manuscriselor din primele trei secole au disparut, impreuna cu colectia cartilor din Biblioteca Alexandrina. Cu toate ca nu avem o multime de documente la dispozitie, avem destule manuscrise care sa ne convinga despre practica Bisericii Primare. In cartea Didache, care mai este cunoscuta sub numele de „Invatatura celor Doisprazece Apostoli”, scrisa in secolului al ll-lea gasim scris: 

            „Dar daca nu aveti apa vie, atunci botezati in altfel de apa, si daca nu se poate in apa rece, atunci in apa calduta. Dar daca nu aveti nici una dintre ele, atunci turnati apa pe cap de trei ori in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint.” (47) 

Alte doua citate pe care vreau sa le prezint, care dateaza din primele secole sunt urmatoarele: 

“…trebuiau sa renunte la Satana, si sa traiasca o viata curata. "Dar cel care se va boteza sa fie liber de orice pacat; unul care s-a lasat sa lucreze pentru pacat, un prieten a Lui Dumnezeu, dusmanul diavolului, urmas a Lui Dumnezue Tatal, un urmas al Fiului Sau; unu care a renuntat la Satana, si demoni, si conceptiile Satanice, pus de-o parte, curat, sfint, iubit a Lui Dumnezeu.." (48)  

“botezul se facea in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint, dupa formula lasata de Domnul Isus in Matei28:19 . " Un episcop sau un batrin care va face botezul, intr-o forma solemna in numele Tatalui, al Fiului, si al Duhului Sfint sa ii scufunde in apa; si diaconi sa primeasca pe barbati, si diaconesele pe femei…" (49)

Incercand sa fim obiectivi, si luand in considerare ca din primele secole au aparut invataturi straine, mai ales in privinta doctrinei Cristologice putem spune ca au fost biserici care ar fi botezat in Numele lui Isus, sau asa cum au facut alti eretici botezand in formule straine Bisericii si Cuvantului lui Dumnezeu. Insa majoritatea Bisericilor Apostolice au folosit formula Trinitara in ce priveste actul Botezului. Pentru ca studiul si argumentarile se incadreaza numai in primele 4 secole, o sumedenie de manuscrise si scrieri au fost lasate in afara studiului pe care il facem. Cyril si multi altii fac explicatii detaliate referitor la practica botezului cum se facea si cum trebuia sa se faca in Biserica lui Cristos.

Lipsa de documente care ar trebuie sa foloseasca ca un ajutor celor care nu sint de acord cu formula Trinitara, nu ii ajuta sa poata faca un argument decisiv si obiectiv demonstrind practica Bisericii Primare pentru botez, sa fi fost facuta numai in numele lui Isus pina cind Tertulia, Augustin si alti au introdus doctrina Trinitatii. Nici Conybeare care promisese sa demostreze ca botezul in primele secole era facut in numele lui Isus nu a facut cunoscut lumii aceste documente decisive.

Un alt argument pe care l-as aduce in favoarea formulei Trinitare este obiceiul evreiesc al botezului care mai este cunoscut ca Mikveh. Fara sa intru in detalii, cu toate ca este foarte interesant de cunoscut aceasta practica evreiasca, care s-ar parea ca are origini pe timpul profetului Ezra, este o practica de botez prin scufundare. Candidatul botezului trebuia sa se scufunde de trei ori. Acesta practica de scufundare de trei ori se datoreaza faptului ca in Torah (primele 5 carti ale Vechiului Testament), cuvantul Mikveh se gaseste de trei ori.(50). Avand in vedere ca originea Bisericii Crestine isi are radacinile in cultura evreiasca, Mantuitorul si apostolii fiiind evrei, nu este greu de dedus ca de la inceput evreii crestini au imprumutat practica trinitara de scufundare.

Concluzie

Incercand sa raspund punctelor acuzatoare care sunt ridicate impotriva formulei de botez, am scos in evidenta o serie de dovezi care nu numai ca sustin autenticitatea Cuvantului lui Dumnezeu, insa prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Sfintei Scripturi. Asa cum am prezentat de la inceput nu formula de botez este deranjanta, ci faptul unei invataturi Trinitare, a unei prezente Triune in esenta Dumnezeirii. Doctrina Trinitatii prezinta dificultati in intelegere si explicare, avand in considerare ca vorbim de o esenta Dumnezeiasca pe care nu o cunoastem, intelegem sau explicam. In limita posibilitatilor umane, in baza credintei care ne-a fost data ca dar a lui Dumnezeu, noi prezentam si explicam Trinitatea in limita cuvintelor si gandurilor care ne stau la indemana.

Faptul ca nu putem explica in amanunt doctrina Trinitatii sau a esentei Dumnezeiesti inseamna ca Dumnezeu nu exista intr-o forma Triuna? Nicidecum! Sunt multe forme si prezente naturale in lume care sunt inexplicabile. Faptul ca nu intelegem si explicam formarea unui uragan nu inseamna ca putem nega existenta unui astfel de fenomen. Sunt o sumedenie de evenimente care se produc in mijlocul nostru si oamenii de stiinta incearca sa inteleaga si sa explice aceste evenimete. Doctrina Trinitatii chiar daca nu o putem intelege, se poate vedea manifestata in prezenta a trei personalitati distincte; Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

Formula de botez nu a fost niciodata luata in considerare, ca un motiv contradictoriu, pana nu s-a pus la indoiala prezenta unui Dumnezeu Triunic, in doctrina Trinitatii. Asa cum am vazut, formula sau practica botezului evreiesc cerea trei scufundari. Ioan Botezatorul a folosit aceeasi metoda de botez, insa in loc sa o foloseasca pentru cei care treceau la iudaism, Ioan a folosit-o ca un simbol al pocaintei evreilor si a intoarcerii la caile Dumnezeului parintilor lor. Isus si ucenicii care au fost botezati de Ioan Botezatorul, continua formula de botez, botezand in Numele lui Isus, ca mai tarziu cei botezati in botezul lui Isus sa primeasca Duhul Sfint. Cele trei botezuri: al prozelitilor evrei, al lui Ioan Botezatorul si al lui Isus, cu toate ca au fost asemanatoare in forma, au fost diferite in scop. Toate trei botezuri au fost scufundari totale in apa. Toate trei au fost trei scufundari. Toate trei au fost facute in baza unei schimbari interne a credintei. Insa numai un botez a ajuns sa fie pentru eternitate, un simbol al prezentei lui Dumnezeu peste cel botezat, un sigiliu al apartenentei Imparatiei Cerurilor, botezul in apa in Numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfant, primind pecetea Duhului ca apartenenta a Imparatiei Cerurilor.

            De ce botezam in Numele Trinitati si nu in Numele lui Isus?

Tot ce facem este in Numele lui Isus. Tot ce primim este in Numele lui Isus. Existenta si mantuirea noastra se datoreaza Numelui lui Isus. Isus ne invata sa onoram pe Tatal in Numele Sau. Rugaciunea Tatal Nostru pe care ne-a invatat-o Isus, ne-a fost data ca un exemplu si principiu pe care sa-l urmam. Tot ce cerem de la Tatal este in Numele lui Isus. Daca Isus a onorat pe Tatal invatandu-ne sa urmam exemplul Lui, cum am putea noi sa ignoram acest lucru? 

Ni s-a reprosat ca formla de botez este scrisa numai o data in Biblie. Cite lucruri sint scrise numai o data in Biblie? Cite pasaje Biblice le gasim scrise numai o data? Faptul ca Isus insusi ne-a invatat cum sa botezam nu ne este de ajuns? Daca Duhul Sfint a gasit cu cale ca numai evanghelistul Matei sa ne scrie porunca Domnului, putem noi sa punem sub semnul intrebari autoritatea Scripturilor?  Ce ne-am face daca in ciuda oponentilor, versetul din Matei 28:19 sa fie autentic si noi sa nu fi implinit porunca Domnului? Duhul Sfint a fost lasat sa ne invete ceea ce Isus a invatat. Duhul Sfint a gasit cu cale ca de la inceputul Crestinatatii sa faca clar doctrina Trinitati in ciuda invataturilor eretice pe care unii le-au adus.  Noi predicam si implinim porunca Domnului Isus asa cum ne-a fost lasata pe paginile Scripturii, botezind in numele Tatalui , Fiului si a Duhului Sfint, Trinitatea unitatii Dumnezeirii prin care avem parte de viata vesnica.

Impotrivitorii doctrinei Trinitatii ne spun:

            „Daca suntem sinceri ar trebui sa acceptam formula de botez in Numele lui Isus asa cum ne este aratata in cele sase pasaje Biblice pe care le gasim in Scriptura.”

Daca suntem sinceri nu putem trece cu vederea urmatoarele adevaruri:

    1. Peste 700 de versete  ne indica si ne invata doctrina Trinitatii.
    2. Porunca Domnului Isus nu trebuie sa fie repetata ca sa o implinim.
    3. Cei care sunt ai lui Dumnezeu recunoasc vocea Mintuitorului si multi au recunoscut vocea Mintuitorului in Matei 28:19.
    4. Respectul si ascultarea fata de porunca Domnului ne face sa urmam porunca Lui.
    5. Prezenta Duhului Sfint ne indica autenticitatea pasajului din Matei 28:19.
    6. Practica Bisericii Primare ne indica autenticitatea mesajului din Matei.

Fiind sinceri avem mai multe motive sa implinim porunca Domnului, decat sa punem sub semnul intrebarii practica botezului  in numele Trinitatii. Daca toate argumentele care au fost evidentiate nu pot aduce o intelegere clara a acestui subiect, singurul care o mai poate face este Duhul Sfant in persoana.

 

Biografie: 

36.  The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg 34

37.  Kenyon, HTCNT, 4

38.  The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 38

39.  Metzger, TNT, 30

40.  The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 43

41.  The Textual problem in 1 John 5:7-8, by Daniel B. Wallace, Ph.D.

42.  A Doctrinal Modification of a Text of The Gospel, Fred C. Conybeare, The Hilbbert Journal, Vol.1. No. 1 October 1902, pg 102-108

42.  Justin’s Dialog with Trypho 39, pg 258

43.  Canon and Text of the N.T., by Conybeare, 1907, pg. 424

44.  Praeparatio Evangelica, by Eusebius,Vol. 2, pg. 585

45.  NIV Bible Commentary, Vol 2 N.T., Zordovan, pg. 394

46.  The Didache, pg.19

47.  Constitutions of the Holy Apostles, Book 3, Section 18

48.  Constitution of the Holy Apostles, Book 3, Section 16/17

49.  THE JEWISH BACKGROUND OF CHRISTIAN BAPTISM, by Ron Moseley, Ph. D., The Tree of Life Magazine

 

DUTE SI CITESTE :

PARTEA a I-a           sau           PARTEA a II-a