Eclesiologie:

1 Timotei – Transmiterea făcliei

Locul unei femei este în biserică!

1 Timotei 2:9-15

Cu o generaţie în urmă, o vorbă foarte folosită spunea „Locul femeii este în bucătărie În anii 1960 , odată cu mişcarea de eliberare a femeilor, care a intrat în cadrul vederilor noastre despre feminism, acea vorbă veche a fost înlocuită cu alta „Locul femeii este în piaţă”. Ca şi creştini, nu suntem prea mult preocupaţi cu opiniile societăţii. Noi vrem să ştim ceea ce a spus Dumnezeul nostru suveran în Biblie. Dacă aş putea concluziona acest pasaj vital, instructiv din Scriptură într-un singur gând, ar fi acesta „Locul unei femei este în biserică”.  Aceasta ne spune ce aşteaptă Dumnezeu de la femei în cadrul bisericii. De fapt, vom examina în detaliu trei sfaturi pentru femeile lui Dumnezeu.  

Înainte de a începe, să ne amintim contextul scrisorii din 1 Timotei. Tema trece mai departe făclia credinţei de la o generaţie la alta. Apostolul Pavel le scrie tânărului pastor Timotei, acesta lucrând în biserica din Efes. Biserica efesenilor începuse bine dar deviase de la cursul normal şi şi-a pierdut prioritatea biblică. Pavel îi scrie lui Timotei pentru a-l încuraja să nu permită ca Evanghelia să fie îngropată sub tradiţii legaliste sau lucruri fără importanţă, ci să ţină sus oikonomos (1:4, „instrucţiunile dumnezeieşti”  – NKJV, „Lucrarea lui Dumnezeu” – NIV),  pentru a face lucrarea lui Dumnezeu de evanghelizare şi ucenicizare, lucrarea bisericii.

Cum se va face aceasta? Pavel ne oferă propria lui mărturie despre „belşugul de abundenţă” al harului lui Dumnezeu şi felul în care viaţa lui este „un model pentru cei care vor crede” El îi spune lui Timotei „să lupte lupta cea bună” să lupte lupta cea bună a credinţei în cadrul bisericii, opunându-se învăţătorilor mincinoşi şi menţinând biserica concentrată asupra lucrurilor lui Dumnezeu. În capitolul doi el începe cu ultima prioritate „de a se ruga pentru toţi oamenii”. Mai presus de toate, biserica trebuie să se roage pentru mântuirea tuturor celor pierduţi, deoarece atunci când ne rugăm pentru toţi oamenii ca să fie salvaţi vom simţi povara de a împărtăşi Evanghelia cu oricine.  

Următoarea întrebare logică este: cine trebuie să conducă biserica? Pavel tratează specific această întrebare în capitolele 3 şi 4 când tratează situaţia prezbiterilor, diaconilor şi pastorilor învăţători. În pasajul de astăzi, la sfârşitul capitolului 2 el ne spune cine nu trebuie să conducă biserica, anume femeile.  

Fără îndoială, acesta este un pasaj controversat de mulţi. Este aruncat în faţa ideii societăţii despre feminitate Odată cu ridicarea feminismului modern, multe biserici şi denominaţiuni au evitat interpretarea logică şi tradiţională a acestui pasaj. Ei au dezvoltat multe „interpretări creative” pentru a-i evita implicaţiile. Să vă împărtăşesc doar câteva.  

Ei susţin că acest pasaj trebuie INTERPRETAT CULTURAL, că era relevant pentru acea vreme şi acel loc, dar nu are autoritate asupra noastră astăzi. Noi întotdeauna interpretăm Biblia în context cultural. A cunoaşte cultura în care a fost scrisă Scriptura este vital pentru înţelegerea noastră. Oricum, problema pe care o au bisericile liberale şi denominaţiunile cu acest pasaj nu este una de interpretare, ci este teologică. Problema lor este că ei au aruncat doctrina infailibilităţii biblice. Ei au decis să aleagă ce părţi din Biblie să creadă.  

Ei susţin că PAVEL ERA SEXIST şi deci putem dezaproba orice spune el despre femei. Ceea ce Pavel spune despre rolul femeilor este identic cu ceea ce a spus Isus, ceea ce a spus Petru şi este consecvent cu întregimea Scripturii.  

În al treilea rând, ei susţin că GALATENI 3:28 DEPĂŞEŞTE ceea ce ne învaţă Pavel în epistolele pastorale. Galateni 3:28 ne învaţă una dintre cele mai proeminent doctrine ale NT, că Dumnezeu a format într-un singur trup, biserica ca o nouă umanitate. El spune: „Nu mai este nici iudeu, nici grec: nici rob, nici liber, nici bărbat, nici femeie: pentru toţi sunteţi una în Isus Hristos”. Pământul este neted la picioarele crucii. Bărbaţii nu sunt ridicaţi la un rang mai înalt decât femeile, în Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu pune aceeaşi valoare pe femei ca şi pe bărbaţi. Chiar dacă Dumnezeu vede aceeaşi valoare în femei ca şi în bărbaţi, El le-a dat roluri diferite şi distincte.  

Textul nostru nu este un pasaj dificil de înţeles. Pentru mulţi, este un pasaj dificil de acceptat şi de supus. Aceasta este o caracteristică a Scripturii inspirate. Ne asaltează mândria. Dacă planul lui Dumnezeu pentru femei venea natural, nu am mai avea nevoie de acest pasaj. Doamnelor, întrebarea nu este Accept  eu această învăţătură?” ci întrebarea este „Mă voi supune acestei învăţături?”  

Căutând să înţelegem aşteptările lui Dumnezeu pentru femei, în biserică, vom examina în detaliu trei sfaturi pentru femeile lui Dumnezeu.  

I. Femeia creştină trebuie să fie Frumoasă (v.9-10).

Fetiţele se nasc într-o lume care pune preţ pe frumuseţea feminină. Le îmbrăcăm în rochiţe frumoase şi le spunem cât de drăguţe sunt. Le supraveghem dieta deoarece nu vrem ca ele să devină supraponderale. Le învăţăm cum să-şi facă părul, cum să poarte bijuteriile, cum să se macheze şi cum să-şi aleagă îmbrăcămintea. Regula nespusă este că frumuseţea este putere. Nu este un secret că o femeie care arată bine obţine o slujbă mai bună decât una care arată ştearsă. Frumuseţea este putere.  

Dumnezeu vrea ca femeile să fie frumoase. El vrea ca noi să avem o biserică plină de femei frumoase. Amin? Singura problemă este că Dumnezeu defineşte frumuseţea diferit de noi. Noi vedem ca o femeie frumoasă una cu o faţă radioasă, păr mătăsos şi forme rotunde acolo unde trebuie. Biblia ne învaţă că frumuseţea unei femei nu stă în modul în care ea arată, ci în ceea ce face şi ce este.  

Versetele 9-10 ne spun cum este frumuseţea dumnezeiască. Versetul 9 începe cu „în aşa fel” Aceasta ne leagă de versetul 8, care spune că în biserică, bărbaţii trebuie să se roage !ridicând mâini curate, fără mânie şi îndoială” [neînţelegere]. Bărbaţii din biserică trebuie să se roage. Femeile trebuie să fie frumoase. Aceste versete ne dau două chei despre frumuseţea dumnezeiască.  

  1. Ea este înfrumuseţată de DUMNEZEU nu de STRĂLUCIRE

Pavel spune că femeile trebuie să „se împodobească în veşminte modeste, cu decenţă şi moderaţie nu cu împletituri de păr sau aur sau perle sau haine scumpe.” Acest verset a fost folosit greşit pentru a reduce femeile la tăcere. Un prieten mi-a spus despre o slujbă pe care a auzit-o odată într-un slogan "Femei care fac pe şefele, tund şi îţi fixează părul”. Nu vrem să reducem femeile la tăcere. Vrem să le ridicăm să fie ceea ce Dumnezeu vrea pentru ele.  

Femeile lui Dumnezeu, mai ales când vin la biserică, „trebuie să se împodobească cu veşminte modeste” Cuvântul „împodobi” este din kosmeo de unde avem cuvântul „cosmetică”. Înseamnă „a se aranja, a se pune în ordine, a se pregăti”. Aceasta înseamnă că femeile trebuie să se pregătească în exterior. O femeie creştină nu trebuie să umble, arătând ca un pat nefăcut.  

Femeile lui Dumnezeu trebuie „să se împodobească cu veşminte modeste”. „Modeste” este din acelaşi cuvânt rădăcină ca şi „împodobi”, însemnând „îngrijit”. Am putea parafraza aceasta astfel „Femeile trebuie să se aranjeze într-o modă îngrijită.” Modestia se referă la un simţ înnăscut a ceea ce este bine sau rău, ceea ce este potrivit sau nu. Mamelor, fetele voastre nu sunt modeste în mod natural. Ele trebuie să fie învăţate modestia.  

Când am început ca pastor tânăr şi am plecat cu copiii mei într-o tabără de vară, am avut adulţi care au măsurat cu rigla lungimea pantalonilor scurţi şi a fustelor. Modestia nu este legalism. Modestia este un simţ interior a ceea ce este potrivit ca îmbrăcăminte şi ceea ce nu este.  

Toţi am văzut femei fără simţul modestiei. Îşi etalează trupurile şi nu se gândesc la aceasta. Am văzut aceasta în femeile tinere de aici din biserica noastră. Ele îmi amintesc de Proverbe 11:22 „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc.” Ce risipă să vezi o fată frumoasă care nu are simţul modestiei. Frumuseţea ei este o risipă, ca şi cum ai pune un inel de aur în nasul unui porc.  

Observaţi de asemenea că femeile lui Dumnezeu „se împodobesc …cu decenţă şi cumpătare”. „Decenţă” vine literal dintr-un cuvânt care înseamnă „ochi plecaţi” adică timiditate. Traducătorii KJV au numit aceasta „faţă ruşinată” Denotă auto respect. „Cumpătare” se referă la discreţie sau reţinere. O femeie a lui Dumnezeu se gândeşte la cum arată. Se abţine de la a se îmbrăca într-o manieră care va constitui o piatră de poticnire pentru Evanghelie.  

Când un bărbat vede o femeie care este îmbrăcată provocator, arătându-şi carnea şi formele; va fi atras de ea dar nu o va găsi atractivă. Va dori corpul ei, dar nu-i va iubi sufletul. Ea va trezi ce este rău în el, nu ceea ce este dumnezeiesc. Când un bărbat creştin vede o femeie ca acestea, el vede unul din patru lucruri despre ea:

  1. Este o NAĎVĂ. Nu a fost învăţată cum trebuie. Este ignorantă în ceea ce priveşte modul cum să se îmbrace.
  1. Are o NEVOIE. Are un respect de sine foarte scăzut, singurul fel în care se poate simţi bine în legătură cu ea este să atragă atenţia bărbaţilor. Vrea să fie acceptată în orice fel se poate.
  1. Este AROGANTĂ. Are un corp frumos şi ştie aceasta. Îl etalează deoarece o face să se simtă superioară. Este o ironică.
  1. Este o UŞURATICĂ. Îşi vinde trupul pentru a obţine ceea ce vrea.  

Deci, Pavel spune că femeile creştine nu trebuie să se preocupe de „împletituri de păr sau aur sau pietre preţioase sau haine scumpe”. Aşteptaţi o clipă. Trebuie femeile creştine să fie ca femeile musulmane fundamentaliste care poartă un văl pe cap şi îşi acoperă orice centimetru de carne? Nu. Pavel nu spune că o femeie nu îşi poate împleti părul, să poarte bijuterii sau haine frumoase. Ea doar nu trebuie să fie preocupată excesiv cu moda şi strălucirea. Preocuparea ei este evlavia.  

Femeile bogate din Imperiul Roman şi mai ales cele din Efes, care era un oraş mare de comerţ, îşi arătau rangul împletindu-şi în păr aur, argint şi pietre preţioase care străluceau în lumină. Ele purtau haine scandalos de scumpe. Îşi vindeau imaginea pentru a câştiga avansare în societate.  

Ceea ce vrea acest verset să spună este simplu. Drumul în sus, în societate al unei femei este , şi atunci ca şi acum, este să-şi folosească frumuseţea şi corpul pentru a obţine cele mai mari avantaje. Drumul în sus pentru o femeie în biserică este să se înfrumuseţeze prin modestie, discreţie şi evlavie.  

  1. Ea este valorificată pentru SLUJIRE nu pentru AUTO PROMOVARE.

Mai degrabă decât să fie super preocupată de modă, o femeie creştină trebuie să se îmbrace cu ceea ce este „potrivit pentru femeile evlavioase, cu o lucrare bună” (v.10).

Când vezi femeile măreţe din Biblie, le găseşti întotdeauna slujind: Ţefora, soţia lui Moise era păstoriţă. Rebeca scotea apă pentru cămilele slujitorului lui Avraam. Sulamita în Cântarea Cântărilor lucra într-o vie. Priscila avea casa deschisă pentru Apolo şi l-a învăţat. Dorca era cunoscută pentru faptele ei caritabile. Lidia era gazda lui Pavel şi sprijinitoarea lui. Ceea ce este uimitor este că nu afli niciodată cum arătau marile femei ale Bibliei. Vezi doar „lucrările lor bune” şi „evlavia” caracterului lor.

Un bărbat poate dori un trup bine format, dar va iubi sufletul unei femei evlavioase, harnice, răbdătoare, blânde, graţioase. Când am întâlnit-o pe soţia mea pentru prima oară, am observat frumuseţea ei exterioară. Devenind prietenul ei, m-am îndrăgostit de ea cea reală, de „omul ascuns al inimii” (1 Pet.3:4). Îmbătrânind împreună, o iubesc pentru caracterul ei. Văd evlavia ei în felul cum se sacrifică şi lucrează din greu pentru a face un cămin pentru familia noastră şi cum ne împlineşte nevoile.  

O văd slujind şi în biserică. Nu a fost angajată. S-a oferit voluntar. Lucrează şi lucrează şi se sacrifică pentru ca alţii să primească lucrarea. Despre aceasta vorbeşte pasajul acesta. În lume, drumul în sus este auto promovarea fără ruşine sau etalarea frumuseţii exterioare. În biserică, drumul în sus este un duh evlavios, implicat în slujire dedicată.  

II. Femeia creştină trebuie să fie Supusă (v.11-14).

  1. Ea trebuie să înveţe ÎN TĂCERE.

În versetul 8, Pavel vorbeşte despre toate „femeile” creştine, în general. În versetul 10, el vorbeşte de fiecare „femeie” creştină, în particular. De ce? Pentru că fiecare femeie trebuie să fie supusă acestei învăţături, specific.  

Când vorbim de biserică, Pavel spune că o femeie trebuie să „înveţe în tăcere”  sau linişte. Petru spune  că femeia trebuie să aibă un „duh liniştit” (1 Pet.3:4). Ea trebuie să înveţe în linişte. Nu trebuie să fie gălăgioasă sau insuportabilă. Ne vom întoarce imediat la acest gând. „Supunerea” înseamnă „a te alinia sub”. Ea trebuie în mod voluntar, să se poarte „cu supunere” sub conducerea bărbatului din biserică.  

  1. Ea trebuie să se poarte cu RESPECT.

Întâi Pavel spune „nu permit femeii să înveţe pe alţii”. „Permit” include ideea de poruncă. Femeile trebuie să fie tăcute în sensul de a nu învăţa pe alţii. „A învăţa” este un infinitiv prezent care este cel mai bine tradus „a fi un învăţător”. Aceasta are sens când o asociem cu următoarea afirmaţie „sau să aibă autoritate peste un bărbat” Ambele „a învăţa” şi „a avea autoritate” se referă la conducerea prezbiterilor. Învăţarea este îndatorirea. Autoritatea este slujba.  

După cum am învăţat în Tit şi vom vedea din nou în cap. 3, prezbiterii sunt supraveghetorii bisericii şi parte din calificările lor sunt de a fi „capabili să înveţe”. La fel cum o femeie nu trebuie să uzurpeze conducerea soţului ei acasă, nu trebuie să uzurpeze nici rolul prezbiterilor în biserică. Deci, o femeie nu trebuie să-şi asume poziţia sau slujba de predicator public sau învăţător peste congregaţie.  

Este evident, din acest pasaj şi din cap. 3 că Dumnezeu nu a avut niciodată intenţia ca o femeie să fie pastor. Cum poate fi o femeie pastor, dacă ea trebuie să fie „în tăcere” în biserică? Cum poate fi o femeie pastor, dacă nu i se permite „să înveţe” sau să „aibă autoritate”? Cum poate o femeie avea calificarea prezbiterilor de a fi „soţul unei singure femei” sau unul care „îşi conduce casa bine” (3:2,4). Pentru ca o femeie să se ridice la slujba de prezbiter sau pastor, ea, biserica ei şi denominaţiunea ei trebuie să scoată 1 Timotei din Biblie şi să declare epistola ca necanonică.  

Unele dintre voi doamnele vă gândiţi „De ce? De ce nu poate o femeie fi pastor/învăţător? De ce nu poate o femeie fi prezbiter? De ce nu poate o femeie învăţa congregaţia? Nu este drept. Nu este corect. Este ceva foarte sexist.”

Să ne gândim la aceasta pentru un moment. Este pentru că femeile sunt mai puţin inteligente, mai puţin capabile sau mai puţin motivate? Nu, deloc. Fostul nostru guvernator Ann Richards obişnuia să spună „Dacă vrei să anunţi ceva, dă-o unui bărbat. Dacă vrei ceva făcut, dă-o unei femei.” Deşi nu eram de acord cu politica lui Richard, categoric sunt de acord cu această declaraţie, deoarece o văd îndeplinită în biserică tot timpul. Noi bărbaţii excelăm în a vorbi despre lucruri. Putem discuta idei şi probleme pentru ore întregi. Putem sublinia puncte tari şi puncte slabe. Dar pentru a realiza ceva, femeile noastre vor doar să ştie când trebuie făcut lucrul şi cât pot cheltui.  

De asemenea, acest verset spune clar că o femeie nu trebuie să fie învăţător sau să aibă autoritate peste bărbaţi. Aceasta nu spune că ea nu poate să înveţe sau să exercite autoritate. Ci doar că nu poate deveni niciodată învăţător, prezbiter sau pastor al bisericii.

Femeile pot fi învăţători pentru femei. Tit 2:3-4 spune aceasta specific „Femeile mai bătrâne…să sfătuiască pe cele tinere” Femeile pot fi învăţători la copii. În 2 Timotei 1:5, Apostolul îi aminteşte tânărului lui prieten despre „credinţa autentică ce este în tine, care a fost mai întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice”. Este evident că mama lui evlavioasă şi bunica l-au pregătit mai întâi, pe Timotei, în credinţă.

Învăţarea copiilor nu este necesar să fie lăsată toată femeilor. Avem nevoie de exemple masculine puternice în vieţile copiilor noştri. Unii dintre voi, bărbaţii ar trebui să lucraţi în acest domeniu.  

Biblia chiar indică faptul că unele femei pot învăţa pe unii bărbaţi. Fapte 18:24-26. Aquila şi Priscilla erau un cuplu căsătorit, care erau prieteni buni cu Pavel. Incidental, Aquila înseamnă „vultur” şi Priscilla înseamnă „înţelept”. Ei erau vulturul şi femeia înţeleaptă.  

Apolo era un evreu Alexandrian care era „un om elocvent şi puternic în Scriptură” Dar era limitat în cunoştinţă. El „învăţa limpede” ce ştia, dar teologia lui avea nevoie să fie extinsă. Deci, Aquila şi Priscilla „l-au luat deoparte şi i-au explicat calea lui Dumnezeu, mai clar”. Această femeie înţeleaptă nu şi-a sumat rolul de predicator sau de prezbiter peste congregaţie, ci a instruit în particular un om care va avea acea slujbă.  

Ştim că femeile pot învăţa şi pot avea autoritate, dar de ce nu pot avea aceeaşi slujbă în biserică la fel ca bărbaţii? Pavel ne dă două motive biblice, în versetele 13-14.

Primul motiv este ORDINEA CREAŢIEI. Pavel concluzionează Geneza 1-2 când spune „Adam a fost creat mai întâi, apoi Eva”. Nu au fost făcuţi în acelaşi timp. Dumnezeu l-a făcut pe Adam „din ţărână”. Eva a fost făcută din coasta lui Adam. Evreieşte la „bărbat” se spune ish. Cuvântul evreiesc pentru „femeie” este isha, „din bărbat” 1 Corinteni 11:7-9 spune despre bărbat „… pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”  

Adam a spus „Eva, mă iubeşti?” Eva a spus „Dragă, nu există nimeni pentru mine, doar tu” Eva a fost creată să fie „un ajutor potrivit pentru el” (Gen.2:18).De la început, Dumnezeu a făcut bărbaţii şi femeile diferiţi, cu roluri distincte.  

Cel de-al doilea motiv este ORDINEA CĂDERII. Versetul 14 spune „Adam nu a fost înşelat, ci femeia a fost înşelată şi a căzut în păcat”. Cu alte cuvinte, Eva a fost „înşelată” de Satan şi a fost prima care a încălcat porunca lui Dumnezeu. Ea a fost prima care a păcătuit. A fost „înşelată” să gândească că ar putea deveni „ca Dumnezeu”. Deci ea a uzurpat autoritatea lui Dumnezeu şi a lui Adam şi „a căzut în păcat”  sau literal, „ a devenit o păcătoasă”.  

Este evident din Geneza 3:6 că Adam a fost cu Eva şi i-a permis să-l convingă să păcătuiască şi el. El nu a fost „înşelat” ci a păcătuit voit. Ce ironic este faptul că păcatul Evei a fost încălcarea autorităţii lui Dumnezeu şi a soţului ei. Păcatul lui Adam a fost că a ascultat de nevastă.  

Să privim la Geneza 3:14. Umanitatea a fost blestemată ca rezultat al păcatului lor. Satan, sub forma şarpelui, a fost blestemat. În versetul 15, promisiunea lui Mesia ca şi „sămânţă a femeii”  a fost dată pentru a-l zdrobi pe Satan. Versetul 16 arată rezultatul căderii asupra femeii.  

În primul rând, va avea „durere” şi „suferinţă” la naştere. Ştiţi de ce naşterea este atât de dureroasă? Este pentru că aduceţi pe lume mici păcătoşi şi păcatul este întotdeauna dureros. Nu trebuie să învăţaţi copii să păcătuiască, este în natura lor. Ei aduc suferinţă şi durere mamelor lor.  

În al doilea rând, ea va avea o „dorinţă”  pentru soţul ei, dar el va „ conduce peste ea” Ce înseamnă că „dorinţa” ei va fi după soţul ei? Înseamnă că va avea o pasiune puternică, sexuală pentru el?Aţi vrea voi, bărbaţilor! Nu! Înseamnă „dorinţa” ei de a conduce peste el. Ea va „dori”  să îi ia locul şi să conducă.  

Priviţi 14 versete înainte, la 4:7 unde acelaşi cuvânt pentru „dorinţă” este folosit cu privire la avertismentul lui Dumnezeu pentru Cain. Dumnezeu spune „Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”  

Femeilor, partea voastră din blestemul căderii este că veţi „dori” să stăpâniţi asupra soţului. Vreţi conducerea. Este atât de uşor pentru voi să-l trage-ţi aparte, să-l criticaţi, să-i faceţi observaţie de faţă cu copiii şi să-l faceţi nefericit. Acesta este păcatul feminităţii voastre. Este un păcat înnăscut. Totuşi, „trebuie să stăpâniţi peste aceasta”. Pentru a fi o femeie evlavioasă, trebuie să mărturisiţi şi să înăbuşiţi dorinţa şi să veniţi la „supunere” faţă de soţ.  

Săptămâna aceasta am întrebat-o pe soţia mea evlavioasă, femeia care mă cunoaşte şi pe dinăuntru şi pe dinafară, care este mama copiilor mei şi învaţă Scriptura săptămânal, dacă a avut dorinţa de a conduce peste mine. Ea a spus da. De aceea Biblia porunceşte mereu şi mereu femeilor evlavioase să înfrângă păcatul şi să se supună.  

III. Femeia creştină trebuie să fie Puternică (v.15).

Acest ultim verset pare puţin încurcat la prima vedere, „Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.” Să cercetăm aceasta bucată cu bucată.  

Aceasta nu înseamnă evident că femeile au salvarea veşnică de păcatele lor, numai dacă au copii. Multe femei care au copii nu sunt salvate şi multe care sunt salvate nu au copii. Salvarea este clar numai prin har şi prin credinţă.  

Notaţi de asemenea diferenţa dintre pronumele personale. „ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă ei stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”.  „ Ei” se referă la copii ei. Poate că ea a fost prima care a păcătuit şi care a moştenit trăsăturile păcătoase ale căderii, dar viaţa ei este răscumpărată şi plină de valoare prin purtarea de copii cărora le va transmite făclia „credinţei”, „dragostei” şi „sfinţeniei” şi „auto controlului”.  

Cea mai mare influenţă pe care o femeie o poate avea este să crească copii puternici, creştini. Femeile nu pot conduce peste bărbaţi, dar femeile pot creşte bărbaţi.  

Conform societăţii, unul dintre cele mai rele lucruri care se pot întâmpla unei femei este maternitatea. Maternitatea este văzută de către unii ca fiind cea mai rea povară. Avem o industrie care să ajute femeile să nu conceapă copii, controlul naşterilor. Avem o industrie care ajută femeile să nu poarte copii, avortul. Avem o industrie care ajută femeile să nu-şi crească copiii, centrele de plasament. Am citit un articol într-o zi despre cum tot mai multe cupluri care au ales să nu aibă copii, deoarece interferează cu libertatea lor. Nu trebuie să ne surprindă că în cultura noastră este o opoziţie directă a acestor valori biblice.  

Dar femeile care nu pot avea copii? Dar femeile care nu sunt măritate? Aveţi un capitol întreg din Biblie în 1 Corinteni 7. Te poţi dedica numai lui Dumnezeu.  

Cea mai mare influenţă pe care o poate avea o femeie este să aibă copii şi să-i crească. Trebuie să-i creşti în „credinţă”. Învaţă-i despre Dumnezeu din copilărie. Învaţă-i Biblia. Învaţă-i ce să creadă. Nu lăsaţi această sarcină altora. Puneţi în ei o credinţă puternică Învăţaţi-i să „iubească”. Învăţaţi-i cum să sacrifice ceea ce vor şi să fie sensibili la dorinţele şi necesităţile altora. Învăţaţi-i despre „sfinţenie” Învăţaţi-i să urască păcatul. Arătaţi-i-l. Fiţi atente ce lăsaţi să le invadeze viaţa, prin mas media. Zig Ziglar spune că cea mai mare ipocrizie este un tip care se plânge de tot sexul şi violenţa pe care le vede la video. Învăţaţi-i „auto controlul”. Este acelaşi cuvânt ca şi „decenţă” în v9. Învăţaţi-i cum să spună nu dorinţelor cărnii.  

Maternitatea  este grea. Este o cruce de purtat. Slujba ta este să transformi mici păcătoşi în sfinţi dedicaţi ai lui Dumnezeu. Lucrezi împotriva propriei lor naturi. Ei nu te apreciază pentru aceasta. Nu sunt niciodată satisfăcuţi pentru tot ce faci pentru ei. Te vor dispreţui, minţi, şi-ţi vor frânge inima, dar tu continuă. Eventual vor creşte şi vor fi ceea ce tu îi înveţi.  

Într-o zi se va merita. Într-o zi vor deveni bărbaţi şi femei şi vor trăi valorile pe care le-ai pus în ei, vor veni şi-şi vor pune mâinile în jurul gâtului tău şi vor spune „ mulţumesc mamă”.  Cariera ta nu poate4 face aceasta. Cariera ta nu va plânge la înmormântarea ta. Cariera ta te va uita, dar copiii tăi niciodată.  

Soţilor, să ai copii nu o va ajuta la siluetă. Nu ajută să vezi alte femei în poziţii mai puternice, cu bani şi timp să facă lucruri pe care ea nu le va face niciodată. Ce va avea ea pentru tot acest sacrificiu? Te are pe tine. Îmbrăţişeaz-o în fiecare zi şi spune-i că ceea ce face are valoare eternă!! Soţia ta evlavioasă formează suflete după chipul lui Dumnezeu şi nu există mai mare influenţă.