Apologetică:

Paştele

O sărbătoare păgână NU creştină

Se spune că Isus a murit în Vinerea Mare şi că a înviat în dimineaţa de Duminică. Drept rezultat al acestei învăţături, omul a instituit sărbătoarea numită Paştele. În duminica de Paşti, creştinii de pretutindeni plătesc tribut unei zile în care cred ei că Isus a fost înviat. Prin cercetarea scripturilor oricine poate descoperi că întregul concept al morţii lui Isus vinerea şi al învierii Sale în ziua de duminică este contrar Bibliei. Cu alte cuvinte, această tradiţie contrazice în mod direct Cuvântul lui Dumnezeu. Această lecţie va examina istoria Paştelui, apoi va examina Biblia referitor la moartea şi învierea lui Isus.

Paştele  creat de om

Înainte de a intra în studierea morţii şi a învierii lui Isus trebuie să abordăm mai întâi istoria Paştelui. Vom privi de asemenea şi simbolurile Paştelui: iepurii şi ouăle. Ce au de a face iepurii şi ouăle cu naşterea lui Isus? Ba mai mult, de când fac iepurii ouă? Adiţional, vom privi la serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui, crinii, lumânările, şi la chiflele cu semnul crucii pe ele. Dacă cercetaţi Paştele  în majoritatea enciclopediilor, veţi descoperi că acesta are multe obiceiuri şi legende care în origine sunt păgâne şi care nu au nimic de a face cu Creştinismul.

Paştele a fost numit după Eostre (uneori scris şi Eastre) [în limba engleză termenul de Paşte este tradus prin „Easter”, n. tr.], marea zeiţă anglo-saxonă a primăverii, a fertilităţii şi a noii vieţi. Alte zeiţele teutonice ale fertilităţii asemănătoare acesteia erau cunoscute în mod variat sub numele de Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostur, Eastra, Eastur, Austron şi Ausos. Numele ei a fost derivat din cuvântul antic pentru primăvară, „eastre”. Astfel se poate vedea cum „timpul lui Eastre” a devenit „timpul Paştelui” [Easter time, în limba engleză].

Duminica de Paşti cade în prima duminică după prima lună plină de după 20 martie, data nominală a echinocţiului de primăvară (la care uneori se face referinţă ca la primăvară). Aceasta este ziua (sau perioada de zile) din primăvară în care zilele şi nopţile au o lungime aproximativ egală. Acesta este un timp de sărbătorire a noii vieţi, învierea naturii din moarte, şi are în mod tipic şi rituri de fertilitate caracteristice, distracţii şi de obicei centre cu activităţi cu caracter de orgi sexuale. În vremurile antice se sacrificau fecioarele, închinarea la zeii şi zeiţele de fertilitate.

Misterul iepuraşului de Paşte care depune ouă

Din vremurile antice, păgânii s-au închinat la iepuri ca fiind zei ai sexului şi ai fertilităţii, şi i-au privit ca simboluri ale poftei, ale vigorii sexuale şi a reproducerii. Să privim câteva exemple.

În tradiţiile din Egipt şi Persia există astfel de zei iepure, aceştia erau veneraţi în special în timpul primăverii. Simbolurile zeiei norvegiene Ostara erau oul şi iepurele. Ambele reprezentau fertilitatea. Ouăle vopsite formau de asemenea parte a ritualurilor din cadrul religiilor tainice babiloniene. Ouăle erau ceva sacru pentru multe civilizaţii antice şi formau o parte integrantă a ceremoniilor religioase în Egipt şi în Orient. Ouă vopsite erau atârnate în templele egiptene, iar oul era privit ca emblemă a vieţii regeneratoare provenind din gura marelui zeu egiptean. Legenda mistică despre originea Universului are ideea apariţiei Pământului dintr-un imens ou clocit. Într-un cadru mai larg de societăţi păgâne, de la Egipt şi Mesopotamia la Insulele Britanice, ouăle deschis colorate erau (şi încă mai sunt) prezentate ca daruri şi farmece pentru a aduce (supranatural) fertilitate şi succes sexual în fiecare primăvară.

Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui

Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui, care este practicat în multe biserici creştine, îşi are originea în anticul obicei păgân de a spune bun venit zeului soare în cadrul echinocţiului de primăvară – când ziua începe să depăşească lungimea nopţii. Acesta era un timp de sărbătorire a întoarcerii vieţii cât şi a reproducerii din cadrul vieţii animale şi a plantelor. Închinarea la zeul soare la răsăritul soarelui este ritualul religios condamnat de Domnul, aşa cum este înregistrat în Ezechiel 8:15-18.

Ezechiel 8:15-18

Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea! Şi m-a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe cari le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.

Alte simboluri de Paşte

Crinul de Paşte a fost venerat pentru mult timp de către păgânii din diferite locuri ca fiind un simbol sfânt asociat cu organele de reproducere. Acesta a fost considerat un simbol falic. Lumânările de Paşti sunt uneori aprinse în biserici în timpul evenimentului duminicii de Paşte. Totuşi, această practică poate fi legată direct de obiceiurile păgâne de aprindere de focuri în aer liber în acest timp din an pentru a spune un bun venit renaşterii/reînvierii zeului soare. În timpul Paştelui, unii mănâncă chifle cu semnul crucii pe ele în timpul meselor. La festivalul lui Eostre, zeiţa anglo-saxonă a fertilităţii, se sacrifica un bou. Coarnele boului au devenit un simbol pentru festival. Acestea erau sculptaţi în pâinea rituală. De aici îşi au originea chiflele calde cu crucifix pe ele. Cuvântul „chifle” [buns, din limba engleză] a derivat de la cuvântul saxon „boun” care înseamnă „bou sacru” [este vorba de provenienţa cuvântului din limba engleză, n. tr.]. Mai târziu, simbolul unei cruci simetrice a fost folosit pentru a decora chiflele; crucea reprezenta luna, corpul ceresc asociat cu zeiţa şi cele patru sferturi ale ei.

Există cuvântul Paşte în Biblie?

Pentru că am stabilit cu fermitate istoria păgână a Paştelui, ne vom uita la acesta din perspectiva Bibliei. Scripturile vor arăta că Paştele  este o tradiţie implementată de om. Cuvântul Paşte apare în Bible doar o singură dată. Următorul verset este unicul care face referinţă la Paşte.

Faptele Apostolilor 12:4 După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus supt paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.

Orice individ poate vedea aceasta ca fiind legitimarea sărbătorii Paştelui. Mai ales că se face referire la aceasta în Biblie. Totuşi, dacă ne uitam la versetul anterior acestuia, el indică la faptul că perioada la care se face referire este de fapt aceea a Paştelui evreiesc.

Faptele Apostolilor 12:3 Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru (Erau zilele praznicului Azimilor).

Versetul 3 afirmă că atunci când Petru a fost luat era în timpul zilelor praznicului azimilor. Se poate determina că timpul când acei oameni aveau de gând să-l scoată pe Petru era în timpul Paştelui evreiesc, prin a privi la următoarele versete. În ele se poate vedea că Paştele  evreiesc este în ziua ce precede Festivalul Azimilor şi nu cel al Paştelui. Adiţional cu versetele din Ioan, acolo se afirmă că acesta era un obicei evreiesc în care romanii obişnuiau să le elibereze pentru popor pe cineva în vremea Paştelui evreiesc.

Levitic 23:5, 6 În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului. Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.

Ioan 18:39 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?

Nu se poate descoperi că ţinerea acestei sărbători este sprijinită de Biblie. Aceasta pentru că Paştele în sine ar trebui să fie o comemorare a învierii lui Isus. Şi Isus a spus să comemorăm moartea Sa, nu învierea Sa.

Luca 22:19 Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Prin citirea capitolului 22 al Evangheliei după Luca se poate descoperi că Isus a cerut aceasta de la ucenicii Săi în timpul mesei de Paşte evreiesc. Acest Paşte este ceea ce ne-a cerut nouă Isus să facem pentru a ne aminti că El a murit pentru noi şi nu Paştele. Isus ne-a cerut să comemorăm Paştele. El nu numai că avea să moară de Paşti, ci El a şi devenit Paştele nostru. [Pentru o explicare mai detaliată despre Paştele  evreiesc vezi lecţia în limba engleză de la următoarele adrese de internet Is This Not The Passover? or Ordinance of the Passover. Nu este oare acesta Paştele? Sau Ritualul Paştelui, n. tr.]

Isus dă un semn

Iudeii i-au cerut mereu lui Isus să le facă semne. El le-a dat unul prin a face referire la moartea şi învierea Sa. El le-a spus că la fel ca şi Iona, El avea să fie în pământ 3 zile şi 3 nopţi. În Evanghelia după Ioan, Isus a dat din nou iudeilor un semn prin a le spune că dacă acest templu se va distruge El îl va ridica în 3 zile. Isus se referea la trupul Său.

Matei 12:38-40 Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvântul, şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine! Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul proorocului Iona: Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

Ioan 2:18-21 Iudeii au luat cuvântul, şi I-au zis: Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri? Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica. Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.

Nu e de ajuns 3 zile şi 3 nopţi

În ciuda faptului că Isus Însuşi a spus că El va fi în mormânt 3 zile şi 3 nopţi, oamenii au apărut cu tradiţia că Isus a murit în Vinerea Mare şi că a înviat Duminică în zori. În urmarea acestei tradiţii, nu numai că nu se observă una din Sfintele Zile ale lui Dumnezeu, care este Paştele, ci se şi neagă cuvintele lui Isus. Căci Isus a dat semnul de şedere în mormânt 3 zile şi 3 nopţi. Tradiţia Vinerii Mari şi a Paştelui nu se aliniază în mod clar cu Scriptura pentru că prin urmarea acestei tradiţii timpul cel mai mult pe care Isus l-ar fi stat în mormânt este de 1 zi şi 2 nopţi.

Conform tradiţiei, dacă Isus a murit vinerea, El ar fi fost în mormânt vineri noaptea, sâmbătă ziua şi sâmbătă noaptea. Nu am putea număra duminica deoarece în Ioan 20:1 se afirmă că în prima zi a săptămânii este duminica, Maria a venit la locul unde era El îngropat pe când încă era noapte. În Luca 24:1-6 ei descoperă că piatra care era pusă la intrarea în mormânt a fost îndepărtată şi un înger le-a spus că Isus deja înviase.

Cum spun ei că s-a întâmplat aceasta

           Tradiţia omului – Vinerea Mare şi Paştele 

          D    L    Ma    Mi    J    V    S

Zile    1                                        1

Nopţi                                      1   1

Ioan 20:1-2 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis de dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.

Luca 24:1-6 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea.

Când a murit Isus?

Următoarele versete vor arăta că Isus a murit în timpul Paştelui evreiesc. Se afirmă în Marcu 15:42-45 că în seara zilei de pregătire, care este ziua dinaintea Sabatului, Iosif, un sfetnic a cerut trupul lui Isus. Din moment ce Pilat a determinat că Isus era mort, el i-a dat acestuia trupul lui.

Marcu 15:42-43 Când s-a înserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului – a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

Pasajul scriptural de mai sus este locul în care se află problema bisericii timpurii care încerca să interpreteze evenimentele Bibliei. Trebuie notat faptul că ceea ce practică sau urmează majoritatea creştinilor din zilele moderne a provenit direct de la Biserica Romano-Catolică. Aici nu este vorba de oameni spirituali care să încerce să descifreze evenimentele care erau spirituale. Din moment ce Scriptura afirma că ziua pregătirii era ziua dinaintea Sabatului, ei au presupus în mod automat că acest eveniment a avut loc vinerea, pentru că ei cunoşteau că Sabatul Domnului era de vineri seara până sâmbătă seara. Aşa au venit ei cu conceptul că Isus a murit vinerea şi că a înviat duminică dimineaţa. Ceea ce nu au luat ei în considerare au fost Zilele Sfinte ale Domnului, sau cum se mai numesc acestea, Sabatele Înalte. Există 7 Sabate anuale, şi acestea, cu excepţia Zilei Cincizecimii, pot cădea în oricare zi a săptămânii. La începutul acestei lecţii, s-a explicat în Levitic 23:4Paştele evreiesc care este în 14 a lunii, în ziua dinaintea Praznicului Azimilor, care este o Zi Sfântă sau un Mare Sabat. La Paştele evreiesc se mai face referire ca fiind ziua pregătitoare pentru că ei foloseau această zi pentru a se pregăti pentru praznic. Praznicul Azimilor este Sabatul la care se face referire în Marcu 15:42 atunci când este spus că Iosif a cerut trupul lui Isus. Isus a fost crucificat în ziua Paştelui evreiesc iar următoarea zi era Praznicul Azimilor.

Isus a prezis când va avea loc moartea Sa

Matei 26:1-2 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!

Amintiţi-vă că zilele lui Dumnezeu încep seara şi se încheie în următoarea seară. Ţineţi acest lucru în minte pe măsură ce vom vedea următorul set de pasaje din Scriptură. Isus a fost trădat de Iuda în seara de Paşte. Ioan 13 ne spune despre felul cum Isus şi ucenicii Săi, în acea seară, împărtăşeau masa de Paşte evreiesc. Ioan 18:3 arată că în aceeaşi seară Isus a fost trădat şi apoi luat. Era încă noapte atunci când l-au luat pe Isus, pentru că oamenii care au venit să Îl ia şi să-l lege aveau felinare şi făclii.

Isus a fost crucificat a doua zi care era tot Paşte. Amintiţi-vă că zilele lui Dumnezeu sunt de la apus la apus. Isus a fost dus în arest în noaptea Paştelui evreiesc şi în următoarea zi care este ziua Paştelui, El a fost condamnat şi crucificat. Următoarele versete demonstrează de felul cum Pilat era gata să-l elibereze pe Isus în dimineaţa următoare a luării sale în arest. Era tot Paşte. Cu toţii ştim că evreii au refuzat şi Isus a fost crucificat.

Ioan 18:39-40 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor? Atunci toţi au strigat din nou: Nu pe El, ci pe Baraba! Şi Baraba era un tâlhar.

Amintiţi-vă de textul din Marcu 15:42 unde Iosif a cerut trupul lui Isus în seara Paştelui. Se poate vedea că aceasta a avut loc spre sfârşitul Paştelui evreiesc.

3 zile şi 3 nopţi

Scripturile explică despre cum a stat Isus în pământ 3 zile şi 3 nopţi aşa cum a prezis El.

Cum s-a întâmplat de fapt

3 zile şi 3 nopţi

D    L   Ma   Mi    J    V    S

Zile                                             1    1    1

Nopţi                                    1    1    1

Privind la pasajele anterioare putem avea acum o mai bună înţelegere referitor la ceea ce a avut loc. Amintiţi-vă că Maria nu a venit la mormânt până în ziua întâia a săptămânii care este Duminica. Ioan 20:1 „În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis de dimineaţă la mormânt”, pe când era încă întuneric. Dar Isus deja înviase. Aceasta pentru că Isus a intrat în mormânt chiar înainte de terminarea Paştelui evreiesc sau miercuri seara. Trecerea Paştelui a adus Praznicul Azimilor. Aşa că Isus a fost în mormânt miercuri noaptea, joi ziua şi joi noaptea, vineri ziua, vineri noaptea, sâmbătă ziua şi Isus a înviat chiar înainte ca soarele să apună sâmbăta. De aici se poate avea cele 3 zile şi 3 nopţi pe care le-a profeţit Isus.

Moartea Lui de miercuri noaptea este consistentă cu comentariul profetului Daniel, afirmând că Mesia avea să fie stârpit (omorât) la mijlocul săptămânii.

Daniel 9:26-27

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii (miercuri este mijlocul săptămânii) va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare (amintiţi-vă, Isus este Mielul Paştelui sacrificat).

Sunt sigur că au să mai rămână cei care cred că nu e nimic greşit în a sărbători Paştele, deoarece ei cred că atitudinea din ceea ce fac este ceea ce este importantă. Din nou vreau să afirm că scopul meu nu este acela de a produce dispută, ci doar de a determina examinarea doctrinei şi a practicilor pe care le urmezi. Prin cercetarea scripturilor cineva se poate asigura că doctrina lor se aliniază cu cuvântul lui Dumnezeu. Afirmând acestea, Isus ne-a spus să ne închinam în duh şi Domnul a dat fiecăruia instrucţiuni specifice despre cum să facă aceasta. Aceste instrucţiuni sunt incluse în Sfânta Biblie, căci aceasta conţine cuvântul lui Dumnezeu. Dacă cineva urmează o doctrină sau operează într-un duh care este contrar scripturilor, acea doctrină şi acel duh pe care îl urmează sunt contrare lui Dumnezeu.

În 1 Ioan 4:1 ni se spune să cercetam duhurile. Cum poate cineva să facă aceasta? Prin cuvântul lui Dumnezeu. A opera în acel duh al lucrurilor, oamenii se închina lui Dumnezeu în feluri ce nu pot fi sprijinite sau înlocuite de Biblie. Ei fac aceasta în timp ce nu iau seama la poruncile lui Dumnezeu. Observarea [sau ţinerea] Paştelui este o poruncă de la Dumnezeu (Levitic 23:5). Oamenii din întreaga lume ţin aşa numite sărbători religioase în numele lui Hristos, însă nici una dintre acestea nu sunt susţinute de Biblie. Această lecţie a arătat că una dintre ele, Paştele, nu este nimic mai mult decât o tradiţie stabilită de oameni. Din nou cercetaţi duhurile, căci dacă cineva urmează practici care nu sunt susţinute de Biblie, deşi nu fac ceea ce stă scris în scriptură, astfel de persoane operează sub călăuzirea unui duh puternic. Şi acest duh este contrar cuvântului lui Dumnezeu.

Pace tuturor acelora ce caută adevărul în numele lui Isus.