Home Publicatia de Apologetica

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?

de Nicolae Geantă Scepticii spun că Isaia 53 e un capitol introdus subtil de Biserică în Biblie. Bine, ei spun și că Iadul nu există. Ca Papa Francisc. Scepticii vor să distrugă dovada profeției despre “Misterisoul-Suferind”, cum îl numește Dragomir Stancu pe Hristos, despre care nimeni din lumea Vechiului Testament nu a reușit să răspundă... Rabinii nu au crezut în Isus, deși studiau profund orice amănunt despre venirea Sa în lume. Erau prea deștepți, prea erudiți. Școala nu apropie oamenii, ci îi depărtează de Hristos. Priviți numai pe Darwin, Nietzsche, Cioran ori Stephen Hawking. Apoi cohorta generațiilor contemporane. Cine crede în Isus are nevoie mai întâi de smerenie... Preoții nu au crezut în Isus, deși slujbele lor în direcția venirii lui Mesia se oficiau. Erau premergătoare. Hristos le strica tradițiile, dogmele, ierarhia. Religia poate...

Anatomia unei biserici bolnave

Vă mai amintiți de articolul pe care l-am postat cu ceva timp în urmă despre semne ce arată că faci parte dintr-o biserică bolnavă? Dacă nu vă amintiți de el, vă recomand să-l accesați și să-l recitiți. Există o anumită metrică și anumite lucruri pe care medicii le verifică atunci când noi mergem la ei, pentru un control medical. Ei vor să verifice presiunea sângelui și temperatura. Ei fac teste de sânge să vadă dacă există vreun semn de avertizare. Ei caută simptome care să indice dacă există vreo problemă reală. După mulți ani de mers la biserică și vizitat diferite biserici, și eu am început să caut simptome care să indice spre niște griji sau preocupări mai profunde. Simptomele nu sunt neapărat probleme; ele doar oferă avertizările sau semnalele de...

Oare Hristos chiar a înviat dintre morți? Patru confirmări că noi slujim un Domn înviat

V-ați gândit vreodată să răspundeți singuri la această întrebare? Ce ați spune voi cuiva ca să-i arătați că Hristos chiar a înviat dintre cei morți? Învierea lui Isus - dogma centrală a credinței creștine, căci aceasta sărbătorim noi de Paște - este de fapt un timp de bucurie, un moment când să cugetăm la adevărul Creștinismului într-un mod mai profund și să privim mai specific la evidența Învierii lui Hristos. Este atât de important - în calitate de creștini - să fim asigurați de adevărul învierii pentru că, așa cum declara și Pavel, ”Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră” (1 Corinteni 15:13-14). În această privință vom oferi patru puncte care sunt o...

Îndumnezeirea în gândirea Patristică greacă

Adaptarea strategică a unei tradiții a Părinților Capadicieni  J.A. McGuckin O definiție funcțională Nu ar fi greșit, probabil, să începem conferința 1 noastră cu o încercare preliminară de a defini şi a contextualiza termenul nostru cheie. Îndumnezeirea în înțelegerea creştină greacă a acelui concept 2 este procesul de sfinţire al creştinilor prin care ei devin progresiv în acord cu Dumnezeu; o conformare care este în final demonstrată în transfigurarea glorioasă a celor drepți în Împărăţia cerească, când nemurirea şi o viziune mai perfectă (şi o cunoştinţă şi experiență) a lui Dumnezeu sunt clar manifestate în glorificarea (Doca) celor credincioşi. Aceasta va sluji ca o scurtă introducere la o noțiune a căror nuanțe vom începe să le rafinăm considerabil în următoarele două zile în lucrarea noastră comună. Este o noțiune care mișcă cu...

Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze

de Nicolae Geantă Duminica asta am primit mai multe mesaje cu ”Hristos a înviat!”. De la frații din... diaspora. Ei sărbătoreau Învierea și noi decât... Floriile! Evident că le mulțumesc. Pentru noi Învierea e ori de câte ori ne gândim la Hristos. Totuși puțin am fost mâhnit. Decalajul acesta dintre Paștele catolic și cel ortodox ar trebui stopat odată... Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze! ”De ce nu sărbătorim toți ”Paștile” în aceeași zi?”, m-a întebat curioasă o doamnă contabilă? ”De căpoși și preasfinți”, i-am răspuns ironic, apoi i-am povestit... Decalajul dintre Est și Vest, dintre catolici și ortodocși a apărut destul de târziu... Dar meteahna e veche. Inițial Biserica din Siria și Asia Mică a sărbătorit Paștele Crucii (moartea Domnului) la 14 Nisan (vinerea; Nisan e corespondentul lunii...

ISTORIE BAPTISTĂ – De la fondarea biserici creştine până în prezent (continuare)

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881) CAPITOLUL VI Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688 SECŢIUNEA XII Continuare note biografice – Thomas Grantham – Hanserd Knollys – Benjamin Keach – William Kiffin – Anecdote Am relatat despre principalii lucrători ai denominaţiei noastre din Anglia, care au murit înaintea Revoluţiei glorioase. Numele altora, care au supravieţuit acelui eveniment, vor fi înregistrate aici, deoarece strădaniile lor în calitate de oameni publici trebuiesc luate ca referinţă la perioada la care ne referim acum. THOMAS GRANTHAM a fost pentru mulţi ani lucrătorul principal din cadrul Baptiştilor Generali. El a fost botezat la Boston, Lincolnshire, în anul 1652, şi aproape imediat după aceea şi-a început lucrările sale ministeriale. În 1656 a devenit pastor al unei biserici al North Elm Chapel. Petiţia prezentată lui Charles II din prima parte...

Puterea rugăciunii (Partea 6)

de Damian Ion PRINCIPALELE RUGĂCIUNI ALE APOSTOLULUI PAVEL Rugăciunea pentru coloseni (Coloseni 1:9–11) Apostolul lasă să curgă dragostea din inima sa şi grija ce o are pentru coloseni. Rugăciunea e focalizată în jurul creştinilor, ei având prioritate. Cât despre sine, Pavel nu aminteşte ceva, deşi era prizonier în Roma. Comentatorii biblici consideră că din cauza sănătăţii sale, Pavel şi–a dictat epistola. Este de aşteptat faptul că oameni sănătoşi să se roage pentru cei bolnavi sau cei ce deţin o situaţie materială pentru săraci, dar Pavel dă un exemplu demn de urmat. El mijloceşte pentru alţii, deşi situaţia lui era una dificilă din punct de vedere omenesc. “Este neobişnuit pentru săraci să se roage: Doamne binecuvintează pe bogaţi. Este straniu să–i auzi pe cei bolnavi rugându–se pentru cei sănătoşi”, însă Pavel a făcut...

Dumnezeu este lumină (Partea 3)

de Viorel Ardelean 3). ETICA CREȘTINĂ. Conform  dicţionarul   etica este totalitatea  normelor de conduită morală., în cazul nostru etica dată de Dumnezeu pentru umanitate, respective poporului Israel şi apoi creştinismului, iar din partea umanităţi etica este un set de legi date de către un guvern al unei ţări,  sau imperiu la un moment dat. Diferenţa fundamentală este că Decretele, Poruncile  sau Hotărârile lui Dumnezeu nu se schimbă, pe când etica oamenilor este schimbătoare, dar şi mai mult termenul de Etică şi Moralitate se confundă în zilele noastre în mod deliberat Dacă în vechile dicţionare etica însemna în mod clar legile, iar moralitatea însemna starea unui individ sau a unei naţiuni la un moment dat, raportată la etică, astăzi semantica celor două cuvinte este schimbată în mod intenţionat, iar omul sau...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 2)

de Marian Ghiță 2. Intră în logica slujirii Mântuitorului nostru       Pentru că Isus Cristos este „Păstorul cel bun” (Ioan 10), imediat ce i-a văzut pe oameni şi le-a văzut nevoile, mânat de mila din inima Lui, a trecut imediat la acţiune. Mila Domnului nu se arată doar sentimental. Ea este o milă în acţiune, o milă concretă. Domnul Isus este dispus să ofere ceva concret oamenilor, pe măsura nevoilor lor concrete și pe măsura calității persoanei Sale. - El „a început să-i înveţe multe lucruri” (Mc. 6:34). Conform Lc. 9:11 Isus le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu. Acesta a fost mesajul şi învăţătura Sa, oferită permanent de Domnul oamenilor (1:14-15). Oamenii au nevoie în primul rând de o învăţătură sănătoasă, de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus nu a fost Cristosul care a...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 1)

de Marian Ghiță (Matei 14:13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9:10-17; Ioan 6; 1 Petru 4:10-11) Una dintre chemările pe care Domnul le are pentru ucenicii Lui este aceea de a fi „ispravnici (administratori) ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Pet. 4:10-11). În această calitate noi trebuie să slujim altora, desigur după darul pe care l-am primit fiecare. Expresia „harul felurit al lui Dumnezeu” ne îndreaptă atenția înspre două caracteristici ale binecuvântărilor harului lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos. Pe de o parte, ele sunt felurite și din abundență. Noi nu suntem chemați să oferim lumii binecuvântări omenești, roadele a ceea ce noi putem produce prin noi înșine. Binecuvântările pe care trebuie să le administrăm lumii sunt binecuvântările harului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ele nu sunt la vedere. Nimeni nu...

Dumnezeu este lumină (partea 2)

de Viorel Ardelean 2). EREZII ATUNCI ȘI ACUM. O erezie care a tulburat bisericile creştine din secolul 1 a fost Gnosticismul, cuvânt derivat din „gr. gnosis, „cunoaştere" sau în sanscrită gnana”. Erezia a fost condamnată de părinţii Bisericii din primele secole creştine. Termenul are un înţeles mai larg în secolul XX  şi se pune accentul pe dualism şi/sau pe posedarea unei cunoaşteri secrete în sfera creştină.  Şi alte forme ca zoroastrismul, mandaeismul, scrierile ermetice, sulurile de la Marea Moartă, şi chiar Noul Testament au fost descrise ca şi  „gnostice”. Ca şi definiţie există o abordare a Gnosticismului care se rezumă la  primele secole de către teologi britanici (R. McL, Wilson) şi  alta popularizată de teologi germani ca R. Bultmann şi K. Rudolf, care au o viziune mai largă în care se includ grupuri...

Puterea rugăciunii (partea 5)

de Damian Ion PRINCIPALELE RUGĂCIUNI ALE APOSTOLULUI PAVEL Scrierile lui Pavel sunt pline de experienţa rugăciunii, lecţii ale rugăciunii şi roadele acesteia. Comunicarea personală a lui Pavel cu Dumnezeu a fost deosebit de fructuoasă. Rugăciunea convertirii Prima rugăciune a lui Pavel întâlnită în Noul Testament este înregistrată în Faptele Apostolilor 9:6. Aceasta ocupă un loc principal în viaţa lui Pavel şi poate fi intitulată “prima rugăciune a noului convertit la creştinism.” “Cine eşti tu, Doamne? ... Tremurând şi plin de frică, el a zis: Doamne ce vrei să fac? ...” (Faptele Apostolilor 9:5–6). Aceste două propoziţii ale rugăciunii au fost cele mai simple pe care le–a rostit vreodată Pavel în rugăciune, dar acestea i–au adus naşterea din nou. A fost conversaţia care i–a schimbat numele din Saul în Pavel şi în acelaşi timp, i–a...

Istorie Baptistă – De la fondarea biserici creştine până la finalul secolului al 18 lea (continuare)

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881) CAPITOLUL VI Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688 SECŢIUNEA XI Note biografice continuate – John Tombes, B.D. – Francis Bampfield, A.M. – Henry D’Anvers – Edward Terril – Dr. Du Veil – John Bunyan JOHN TOMBES, B.D., a fost un om eminent. Scrierile sale în apărarea botezului credincioşilor au fost numeroase şi cu greutate. Fiind educat la Magdalen Hall, Oxford, a fost numit în „Lectura Catehetică” din Hall, după moartea tutorelui său, pe când avea doar 21 de ani şi s-a eliberat din datorie spre satisfacerea tuturor celor preocupaţi. În jurul anului 1631 a obţinut dreptul de şedere în Leominster, în Herefordshire, unde a predicat şi lucrat pentru 10 ani. Zelul său pentru „o reformă în Biserică, şi debarasarea de toate intervenţiile umane în închinarea...