Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare Istorie și Reflecții (partea 6)

22
views

Vasile Belde Vasile Bel

5.2. Cuvântul Domnului se răspândește

Formarea Bisericii Baptiste din Fersig

Acest capitol l-am scris ca exemplificare a lucrării Bisericii din Baia Mare pentru a arăta că în perioada comunistă, cu toate restricțiile, frații nu erau resemnați să nu facă nimic, ci era același curs de răspândire a Evangheliei, ca în perioada de dinainte, chiar dacă erau și atunci mari persecuții. Am scris aceasta secțiune pentru ca păstorii mai tineri, precum Alexandru Cernea, Rotaru Daniel, care încep acum lucrarea pe aceste meleaguri și care nu au cunoscut comunismul, să știe că în orice vreme și în orice condiții se lucrează. Domnul să-i ajute!

În anul 1978, fratele Matei Aurel, din Biserica Baptistă Baia Mare, a cumpărat câteva lăzi de albine de la un om din Fersig. Albinele au rămas în Fersig și fratele Aurel venea din când în când la ele și muncind, vorbea din Cuvânt sătenilor din jurul său. Printre aceștia era și Onea Alexandru, care îl chema pe fr. Aurel în casă și povesteau, mâncau împreună, se vedea că Alexandru avea o inimă aleasă și așa a fost chemat la biserică în Baia Mare.

Tot în acea vreme, în biserică era o soră, Sas Virginia (Vera), căsătorită Lăcătuș, care lucra la Filatură, unde avea coleg pe acest om, Onea Alexandru. Soția lui, Onea Ana căuta pe Domnul și de aceea s-a alipit mișcării de trezire din sânul Bisericii Ortodoxe, „Oastea Domnului”. Căutând adevărul Scripturii, a trecut și pe la Biserica Penticostală ce era în satul lor, dar parcă tot nu era pe deplin convinsă că a găsit adevărul, așa că s-a rugat Domnului să-i descopere Calea cea bună.

Fratele avea interes să găsească și el Calea Domnului, și în noaptea de anul nou, 1979-1980, a fost cercetat de un îndemn, când și-a pus întrebarea, „Pe ce este construită Oastea Domnului, pe Biblie sau Tradiție?” Răspunsul a fost, oarecum pe Biblie și mai mult pe tradiție.

În sat erau și martori ai lui Iehova, dar nu era de părere că lucrurile stau așa cum spuneau ei. Sora Vera l-a invitat să vină la Biserica Baptistă din Baia Mare, iar după multe insistențe din partea ei și după multe frământări a dat curs cererii și s-a dus la biserică. În data de 02.03.1980, el a venit împreună cu soția lui pentru prima dată în biserica baptistă, se părea că aici li se potrivea locul, aici este învățătura curată, aici se învăța, aici trebuia să vină.

Lecțiunea de la studiul biblic din acea zi era din Ioan 7:40-52, versetul de aur era versetul 46: „Aprozii au răspuns: «Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.»” Titlul lecțiuni era „Nimeni n-a vorbit ca El”.

Apoi iar lupte, iar frământări, sora a făcut legământ la Ostași; ce vor spune, „Ai călcat legământul!” Mai era și gândul acesta că vor fi doi baptiști între atâtea religii și ce vor face? Apoi au venit de la alte confesiuni să-i lămurească „La noi este adevărul!”, „Ba la noi””, dar fratele și soția lui și-au ținut calea abia găsită și nu au cedat. Începând din acel an au participat la cursul de cateheză iar apoi, în data de 25.05.1980, s-au botezat în Biserica din Baia Mare.

Luptele au continuat, dar în anul următor s-au adăugat încă 5 suflete: Onea Vasile, Onea Maria, Buie Ana, Ionuț Teodor, Ionuț Elena. Ei s-au botezat în data de 30.08.1981, la Oarța.

Domnul lucra în acest sat și, în 1982, s-a mai adăugat încă un suflet, Buie Iuliana, care s-a botezat în data de 07.11.1982 în Baia Mare. Li s-au mai alăturat Jeni și Vasile Luca și lucrarea prindea avânt.

În aceste condiții, fratele pastor Rusu a început să trimită lucrători în acest sat și se făceau adunări în casele fraților baptiști, dar se adunau și în casele prietenilor. Fratele Aurel venea și vizita mereu noua biserică.

În data de 28.02.1982, am călcat pentru prima data în acest sat și am participat la adunarea bisericii, care a avut loc în casa fratelui Onea Alexandru. În data de 19.06.1983, am participat la adunarea care s-a ținut în casa prietenilor Ionuț Teodor și Elena, o familie cu mai mulți copii, dar de o ospitalitate deosebită. Am vizitat Biserica Baptistă Fersig singur, sau cu tinerii, ori de câte ori era nevoie și aveam timp la îndemână și era o legătură plăcută între mine și frați. Fratele păstor Rusu ne mai oprea din elanul nostru tineresc de a vizita Fersigul, pentru că se făceau demersuri pentru a primi autorizație de funcționare ca biserică filială a Bisericii Creștine Baptiste Baia Mare și lucrul acesta nu era pe placul împuternicitului, care îi băga de vină fratelui păstor. Noi nu l-am ascultat și s-au făcut adunări și evangelizări fără ca fratele păstor să participe, ci doar frați lucrători din Baia Mare sau din alte biserici: Baia Sprie, Jibou și altele. Am fost și cu fratele pastor de la Biserica Baptistă Maghiară, Mike Bela, care era mai curajos.

Redau mai jos prezența la evanghelizarea ținută în perioada 20-24.01.1988.

Nr. Ziua Prieteni Penticostali Ostași Total

Nr. Ziua Prieteni Penticostali Ostași Total
1. Miercuri 13 4 3 62
2. Joi 22 1 11 56
3. Vineri 13 3 4 50
4 Sâmbătă 23 6 6 80
5 Duminică 16 2 39

 

În numărul total intră membrii bisericii din Fersig și noi cei din Baia Mare, care am mers cu grup de tineri.

Șomcuta Mare

Aici Cuvântul Domnului a venit prin familia Valer și Carolina Taloș din Prodănești, Sălaj, care s-a mutat în 1981 în această localitate. Fratele Matei Aurel, fiind născut și el în această zonă, s-a întâlnit în Baia Mare cu frații și au discutat, apoi au început să meargă împreună cu fratele Rusu și să facă adunare și să dea Cina Domnului în acest sat.

Au mers și alți frați din biserică: Tincu Gheorghe, Păușan Ștefan și alții. Adunările le făceau la două săptămâni și uneori mai mergeau și peste săptămână. Așa a început lucrarea și Domnul a mai adăugat prin botez alte persoane.

5.3. Binecuvântatul mers pe jos

În primii ani, nu vedeai mașini parcate în jurul bisericii de pe strada Gheorghe Doja. Veneam la adunare cu autobuzul local sau pe jos. În corespondența mea cu sora Maria Hotz, aceasta îmi spunea: „Veneați la biserică dinspre piață, strada Reconstrucției, apoi strada Gheorghe Doja. Eram trei copii care mergeam în direcția opusă și ne salutau toți frații cu «Pace!»; eu purtam câteodată o vioară cu mine, pe Gheorghe Doja sau Reconstrucției. Întâlneam și frații din biserica maghiară, care era situată pe Alecsandri. Într-adevăr așa era, deși nu ne cunoșteam, ne întâlneam și ne salutam cu „Pacea Domnului!”

Veneam dinspre gară, pe bulevardul Traian, apoi pe strada Progresul și traversam strada Alecsandri, unde se îngroșau rândurile. Era o plăcere să vezi că la un colț apare fratele tău și discutam din Biblie sau despre noutăți. Când dădeam cu ochii unul de altul, zâmbeam, semn că era totul bine și eram bine dispuși.

Primii care ne ieșeau în cale era fam. Buzatu Marin și Mărioara, lumea se împărțea apoi surori cu surori și frați cu frați, apoi fam. Cornea Daniel și Lidia, de pe la Maramureș apărea Viorel și Silvia Ghiori, Mărioara Mureșan, fam. Zaharia Nicu și Ana, pe Progresul în sus în capul str. Delavrancea apărea familia Petrică și Ana Grel, cu dumnealui vorbeam mai puțin pentru că îmi era mai rușine, nu era așa de povestitor, dar era foarte politicos, poate își repeta în minte cântările să iasă bine la cor, că era tare meticulos.

La traversarea străzii Alecsandri, veneau cei dinspre piață cu autobuzul din cartierul Săsar, erau cu zâmbete pe buze și îmbujorați, ne salutam voioși, dădeam mâna, ne întrebam de sănătate și porneam cu dragoste spre locașul de închinare. Dinspre Mihai Eminescu apărea Iosif și Magdalena Miclăuș, care avea vorba dumnealui: „Ce faci Vasile?”, accentua numele, apoi schimbam câteva vorbe și așa ajungeam la biserică. Fratele Oanță Ioan spunea: „Cum ești, frate Vasile? Ai auzit ce a spus? Ce părere ai?”

La terminare, pe drumul de întoarcere, începea câte un frate „Ce zici de ce a zis cutare?” și unii ziceam da, așa este, alți ziceau că nu a zis bine, și discutam până ne despărțeam fiecare la casa lui.

Așa a început într-o duminică, în data de 22.03.1981, când a fost fratele Nelu Gug la noi în vizită, el era pastor la Sighet și a predicat din Luca 15:1-32, a stârnit vii discuții pentru că fratele spunea că cele 99 de oi nu sunt cei mântuiți, ci cei ce nu au nevoie de mântuire.

Părerile erau împărțite, unii îi dădeau dreptate, iar alții ziceau nu se poate că doar aceștia erau la turmă, dar fratele spunea ca turma nu era în siguranță lăsată pe munți. Nu vorbeam să fim auziți de lume, de fapt străzile erau pustii dimineața înainte de ora 9 când plecam spre biserică și nici după ora 12 nu era lume pe străzi ca sa ne audă că mai vorbim și contradictoriu, dar o făceam spre o înțelegere mai bună a ceea ce am auzit și ni s-a spus la biserică. Câteodată reluam discuția lăsată duminică seara, vinerea când plecam la biserică pentru program.

Azi locuiesc la țară, într-un sat cu aproximativ 350 de case, cu oameni buni, ce să zic, dar mașina mă desparte de ei. Atât eu, cât și ei, mergem în sat la cumpărături sau la vreo familie cu mașinile, nu mai mergem pe jos, nu mai spunem „Bună ziua!” Când mă hotărăsc să merg pe jos, ies în stradă și nu trece mult până oprește cineva lângă mine și mă întreabă? „Unde mergi, domnu’ Bel, hai sus!”, dar îi spun că merg pe jos.

Am pus titlul acestei secțiuni „Binecuvântatul mers pe jos” pentru că am observat că ne-am rupt noi, oamenii de oameni și pocăiții de lume, avem fiecare lumea noastră și ne învârtim în cercul nostru, iar când vrem să ieșim, forța lucrurilor ne împinge înapoi cu putere. Al doilea lucru constatat este că această ruptură aduce cu sine răcirea dragostei față de aproapele. În al treilea rând, constat foarte limpede și clar că certurile și neînțelegerile între oameni cresc mereu.

Ce bine că Domnul Isus nu a avut mașină sau cei mai înstăriți din preajma lui nu i-au pus la îndemână o căruță mai confortabilă, ci a trebuit să meargă pe jos, din loc în loc și așa a auzit glasul orbului Bartimeu, care striga: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”, sau nu l-ar fi sesizat pe un om care voia să-L vadă și s-a urcat într-un pom, dar Domnul a venit sub pom și a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Dându-ne și noi jos din mașină, vom auzi strigătul celor din jur. Doamne ajută-ne!

VA URMA