Sunt creștinii și cetățeni ai patriei sau doar ai cerului?

32
views

Pastor Florin Iosubde Florin Iosub

Dacă tragem de mânecă autoritățile pentru a-i critica pentru încălcarea principiilor și valorilor morale creștine suntem fanatici în ochii autorităților și fără evlavie și pătimași în ale politicii în ochii unora dintre frații de credință. Daca nu spunem nimic, suntem ca apa sfințită pentru autorități și nereprezentativi și lași în ochii altora dintre frații noștri. Până la urmă, unde este echilibrul între cetățenia ”împreună cu sfinții” și responsabilitatea civică în țara în care ne-a așezat Dumnezeu pentru o vreme?

Încă din cele mai vechi vremuri, oamenii lui Dumnezeu au fost, prin mesajele lor de la Dumnezeu, oameni care au influențat nu numai viața spirituală a poporului, vorbind despre relația cu Dumnezeu în toate aspectele ei, ci și politica vremii. Spre exemplu, slujirea lui Moise și ieșirea poporului evreu din Egipt a influențat nu numai poporul evreu, ci și politica social-economică a Egiptului, care a rămas fără forța de muncă, și geo-politica Orientului mijlociu prin cucerirea Canaanului și reașezarea granițelor administrative. Mesajele profeților despre robie și eliberare au avut în atenție alianțele politice potrivite sau nepotrivite ale Israelului cu națiunile din preajmă și au deconspirat consecințele acestora. Mai târziu, Ioan Botezătorul se implică în acuzarea directă și fără menajamente a liderilor politici și religioși ai vremii sale cu privire la încălcarea valorilor și principiilor stabilite de Dumnezeu. Apostolul Pavel profită de drepturile care decurg din cetățenia romană pentru a opri o măsură de pedeapsă ilegală și pentru a cere să fie judecat de o instanță validă… și exemplele ar putea continua. Nu contest că, în același timp, credincioși din diferite perioade istorice au plecat capul, au acceptat cu smerenie persecuția și prigoana, au suferit în tăcere, dar adevărații cetățeni ai cerului nu s-au dezis niciodată de valorile și principiile lor în fața autorităților vremii, indiferent de preț. Nicolae Steinhardt spunea ”nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți!”

Cetățenia noastră cerească face ca ceea ce suntem aici și acum să fie trăit și experimentat în perspectiva lui atunci și acolo (n.a. a Împărăției lui Dumnezeu). Viața noastră spirituală influențează în mod direct și fără echivoc toate aspectele vieții noastre sociale, administrative, politice. Asta înseamnă că nu ne retragem în interior și ne delimităm de viața de acum, părăsind iresponsabil îndatoririle noastre civice, ci că intervine o dublare a planurilor de acțiune: în interior prin rugăciune, post, evlavie, și în exterior prin exemplu personal, relații intenționale, sancționarea individuală sau colectivă a încălcării principiilor și valorilor biblice și lupta pentru dreptate socială (bineînțeles, cu mijloacele biblice). Numai un om cu o perspectivă nouă dată de transformarea lui Hristos poate să se roage, să postească și să mijlocească sincer înaintea lui Dumnezeu pentru TOȚI cei puși în dregători, indiferent de partid, de cazier, sau de alte criterii (pe de o parte este înțelegerea poruncii lui Dumnezeu, de partea cealaltă este înțelegerea naturii omului și că adevărata luptă este una spirituală). În același timp, numai un om nou, transformat de Hristos, poate fi imparțial și echidistant în sancționarea societății și a conducătorilor ei (nu o face din patimă, ci ca o chemare a lui Dumnezeu; nu o face să distrugă, ci să mustre și să îndrepte; nu o face doar față de unii, ci o face pentru TOȚI, indiferent de preferințele personale; nu o face subiectiv, ci în baza fundamentelor biblice cât se poate de concrete și obiective).

Da, suntem chemați să trăim ca și cetățeni ai cerului trăind și practicând valorile și principiile Împărăției lui Dumnezeu, dar și ca cetățeni ai patriei, urmărind binele țării în care ne-a așezat Dumnezeu pentru că de binele ei atârnă și fericirea noastră. Decât să ne mustre cugetul PE VECIE că am tăcut și nu am făcut nimic, mai bine sa ne mustre UNEORI dacă am avut o poziție prea tranșantă, prea directă…sau mai bine să nu ne mustre DELOC raportându-ne biblic atât la Cel care ne-a dat o cetățenie nouă în Împărăției Lui, cât și la cei pe care i-a pus ca autoritate peste noi câtă vreme suntem cetățeni aici, pe pământ.