Aspecte practice ale conceptului desăvârșirii (continuare)

50
views

Marian Ghitade Marian Ghita

Domnul Isus Cristos a spus în predica Sa de pe munte (Mat. 5-7), „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Mat. 5:48). Aceasta înseamnă că desăvârșirea spirituală este o cerință divină. Ea nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ sau doar la nivelul gândirii; desăvârșirea spirituală trebuie arătată în trăirea vieții creștine, în toate dimensiunile ei. Studiind întregul capitol 5 din Evanghelia după Matei, vedem foarte clar că urmașii Domnului Isus trebuie să fie în trăirea lor oameni desăvârșiți, asemenea lui Dumnezeu Tatăl. Versetul 48 din acest capitol poate fi considerat o concluzie a tot ce Domnul Isus a spus, până la acel punct (vezi „dar” în v. 48, care sugerează o concluzie).

Deși Domnul Isus este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6), deși El este sursa întregii vieți creștine (vezi Ioan 15:5; Gal. 2:20), și ne-am aștepta ca și în acest domeniu al desăvârșirii spirituale credincioșii să caute să înțeleagă ce presupune această viață de la El, din cuvântul Lui. Adevărul însă este că, în istoria bisericii au apărut tot felul de „rețete” ale desăvârșirii spirituale, unele dintre ele care au aliura unei spiritualități înalte, dar care nu duc deloc la desăvârșirea cerută de Dumnezeu (vezi Col. 2:22-23).

De aceea, este importand să cercetăm asemenea căi spre desăvârșire în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Vom prezenta în mod succint asemenea căi și vom căuta să vedem care trebuie să fie atitudinea noastră în această privință.

1. Devieri de la adevărul scriptural privind conceptul „desăvârșirii”
– Legalismul – Pavel vorbește mult despre legalism. Legalismul este sistemul de gândire și practică care promovează obținerea mântuirii, dar și a desăvârșirii pe calea respectării exterioare a ritualurilor legii, ale poruncilor (vezi, de ex., Galateni, Filipeni, Coloseni). Prin legalism este înlăturat Cristos ca și cale unică spre desăvârșire.

– Filozofiile omenești – Ele rezultă din gândirea și tradițiile oamenilor. Acestea sunt însă „o amăgire deșartă” (Col. 2:8). Soluția împotriva lor este Cristos, în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2:9-10).

– Căutarea spiritualității – Mulți creștini caută experiențe spirituale înalte, mistice, sau trăiri extatice (vezi 1 Corinteni). În acest sens s-a ajuns ca să fie deformată înțelegerea lucrării Duhului Sfânt (vezi, de ex., mișcarea carismatică). Desăvârșirea în sens biblic înseamnă manifestarea plinătății lui Cristos în Biserica Lui. Dragostea este de fapt „legătura desăvârșirii” (Col. 3:14).

– Perfecționismul ca și extremism teologic – În istoria bisericii au existat diverse păreri cu privire la momentul încheierii procesului sfințirii. Unii consideră că, din moment ce sunt sfinți în Cristos, ei nu mai pot păcătui în timpul vieții pământești; ei se văd de fapt „perfecți” în ceea ce privește procesul sfințirii (vezi John Wesley). Asemenea credincioși consideră că au ajuns la desăvârșire încă de pe pământ și nu mai au nevoie de mijloacele harului lui Dumnezeu. Asemenea credincioși vorbesc despre o a 2-a lucrare a harului în viața lor, care le permite să nu mai păcătuiască deloc. Scriptura îndeamnă însă pe credincios să-și ducă „pănă la capăt mântuirea” lui (Filip. 2:12). Pavel a considerat că încă nu a ajuns la desăvârșire aici pe pământ, dar aleargă spre ea (Filip. 3:13-14).

2. Locul și rolul desăvârșirii în procesul sfințirii credincioșilor
Chemarea la sfințire este foarte clară în Scriptură (vezi 1 Tes. 4:7; Evr. 12:14). Sfințirea este procesul spiritual prin care un credincios, care Îl are pe Domnul Isus în viața Lui, va ajunge la desăvârșirea spirituală a lui (asemenea Domnului Isus Cristos – vezi Efes. 4:7-16; 2 Cor. 3:18). Noi trebuie să cunoaștem acele elemente care ne țin până la capăt în procesul sfințirii:

– Rolul și locul plinătății lui Cristos în procesul sfințirii – Pavel a fost total transformat în viața lui de revelația lui Cristos Domnul. Pentru El Cristos a fost totul (Filip. 4:13). În Filip. 3:8, Pavel spune că pentru Cristos a pierdut totul. De aceea, El se roagă lui Dumnezeu pentru ca sfinții Domnului să aibă o cunoaștere profundă, prin Duhul lui Dumnezeu, a lui Cristos și a ceea ce ei au în El (Efes. 1:17-23; 3:14-21).

– Rolul și locul gloriei viitoare a copiilor lui Dumnezeu în acest proces al sfințirii – Este foarte importantă ținta din fața ochilor credincioșilor. Despre Moise se spune că a avut privirea „pironită” spre răsplătire (Evr. 11:26). Acest lucru l-a ținut credincios până la capăt. Perpectiva gloriei copiilor lui Dumnezeu este una dintre cele mai puternice motivații de a stărui până la capăt pe drumul desăvârșirii (vezi Rom. 8:17-39).

– Rolul și locul unor factori în procesul sfințirii spre desăvârșire – (1) Duhul Sfânt are un rol decisiv în ajungerea la desăvârșire. Noi trebuie să cunoaștem corect învățătura Scripturii despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt în acest proces al sfințirii. Duhul Sfânt îi pecetluiește pe credincioși în vederea mântuirii viitoare (Efes. 1:13-14). Duhul Sfânt dă daruri în vederea zidirii bisericii (1 Cor. 12:1-11). Duhul Sfânt îi ajută pe credincioși pe tot drumul spre desăvârșire (Rom. 8:26-30). Duhul Sfânt îi transformă pe credincioși din slavă în slavă asemenea lui Cristos (2 Cor. 3:18). (2) Cuvântul lui Dumnezeu are un rol deosebit în echiparea credincioșilor în vederea mântuirii și al slujirii sfinte (2 Tim. 3:14-17; Fap. 20:32). (3) Rugăciunea și lupta în rugăciune sunt legate foarte puternic de progresul spre desăvârșire a credincioșilor (Efes. 1:15-21; 3:14-21; 1 Tes. 3:10-13).

3. Locul și rolul desăvârșirii în înțelegerea locului și rolului bisericii locale
Biserica este trupul lui Cristos, plinătatea Lui (Efes. 1:22-23). Este vorba aici despre biserica universală. Biserica locală este, de asemenea, avută în vedere, atunci când vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu (vezi epistolele NT; vezi scrisorile Domnului către cele șapte biserici din Apoc. 2-3). Noi trebuie să înțelegem corect conceptul de biserică ca „plinătate a lui Cristos”, din care să rezulte în mod corect conceptul de zidire a bisericii și de slujire a credincioșilor în vederea zidirii bisericii.

– Pericolul individualismului – Din moment ce biserica este Trupul lui Cristos, mădularele lui nu pot fi considerate a trăi sau a sluji în mod individual, fără a ține cont de celelalte mădulare. Fiecare mădular trăiește prin slujirea celorlalte mădulare și el însuși își îndeplinește menirea ca mădular în a contribui la zidirea celorlalte mădulare (vezi 1 Cor. 12-13; Efes. 1:7-16). Acest lucru este valabil și la nivel de individ și la nivel de biserică locală individuală. Procesul sfințirii și maturizării se derulează împreună ca mădulare în trup.

– Pericolul uniformității – Desăvârșirea este văzută ca fiind unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, ca fiind atingerea statutului de maturitate a trupului lui Cristos (Efes. 4:1-16; 1 Cor. 12). Aici însă nu este vorba despre uniformitate, ci despre unitate în diversitate. Este un singur Domn, o singură credință și un singur botez (Efes. 4:5). „Dar, fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Cristos” (Efes. 4:7). Duhul Sfânt dă fiecărui credincios un anumit dar în vederea slujirii bisericii. Darul este unic, așa cum și credinciosul este unic în biserică. Avem deci în biserică o multitudine de credincioși, o multitudine de slujiri, o mulțime de lucrări, exact ca și mădularele într-un trup. Ele sunt diferite dar lucrează într-o armonie deplină, călăuzite de Un singur Domn, de Un singur Duh și de Un singur Dumnezeu (1 Cor. 12:4-6).

Așadar, Biserica, ca trup al lui Cristos, este imaginea desăvârșirii lui Cristos. Este deci nevoie de o viziune scripturală a Bisericii în edificarea bisericii locale, iar căutarea desăvârșirii își atinge obiectivul doar în contextul Bisericii.


4. Locul și rolul lucrării pastorale în procesul desăvârșirii

Lucrarea pastorală are un rol foarte important în procesul desăvârșirii. El trebuie cunoscut și aplicat. Pavel îi îndeamnă pe prezbiterii bisericii din Efes să ia seama la tot ce se întâmplă în biserică (Fap. 20:28). În ceea ce privește procesul desăvârșirii, Pavel afirmă despre lucrarea lui: „Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus” (Col. 1:28). El a privit lucrarea sa apostolică cât și cea pastorală din perspectiva desăvârșirii credincioșilor. Așa ar trebui să privim și noi lucrarea pastorală.

Păstorul este un ispravnic al harului lui Dumnezeu, al tainelor Sale (1 Cor. 4:1-2; 1 Pet. 4:10-11). Este vorba aici despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a descoperit oamenilor despre Sine Însuși și care sunt menționate în Sfânta Scriptură (vezi Efes. 3; Col. 1:25-29; 1 Cor. 2). Lucrarea pastorală presupune o administrare plină dreptate și de înțelepciune a tuturor lucrurilor lui Dumnezeu în vederea desăvârșirii credincioșilor (Col. 2:1-3; 1 Tim. 4:13-16; 2 Tim. 2; 3:14-17).

Păstorul este un martor al lui Dumnezeu. În Filip. 3 Pavel își prezintă mărturia sa personală cu privire la felul în care Dumnezeu a lucrat și lucrează desăvârșirea în viața lui. De aceea, El a putut spune: „Urmați-mă pe mine fraților și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi” (Filip. 3:17).

Păstorul este un părinte spiritual. Pavel a acordat atenție fiecărui credincios pentru ca fiecare să crească spre desăvârșire (Col. 1:28; Fap. 20:31). Pavel a arătat o dragoste părintească deosebită față de credincioși (1 Tes. 1:7). De asemenea El i-a hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu, în vederea desăvârșirii sfinților (2 Tim. 3:14-17). El s-a ostenit cu mare luptă și sacrificiu în acest sens (Col. 1:29-2:3; 2 Cor. 4). Așadar, lucrarea pastorală trebuie abordată din perspectiva desăvârșirii credincioșilor în Cristos (vezi toate rugăciunile lui Pavel din epistolele sale).

Noi trebuie să avem o înțelegere corectă a lucrării lui Dumnezeu în bisericile care sunt ale lui Cristos. Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu în vederea îndeplinirii scopului pe care Domnul nostru îl are în biserică, adică zidirea ei în vederea desăvârșirii credincioșilor, a maturizării lor, pentru a ajunge la Cel care este Capul bisericii – Cristos Domnul (Efes. 4:11-16). AMIN.