Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare Istorie și Reflecții (partea 7)

100
views

Vasile Belde Vasile Bel

Capitolul 6. Biografii

6.1. Coloman Gallic

Coloman Gallic74 se naște în 02.01.1923 în localitatea Ardusat, din părinți greco-catolici, tatăl Coloman, nume pe care îl poartă și fiul, și mama Leopoldina. Mama eranemțoaică și locuia la Viena. În clasa ei erau două fete din România care au invitat-o în vacanță pe colega lor, să vină și să-și petreacă vara împreună. Părinții au acceptat, dar din cauza unor schimbări, nu s-a mai putut întoarce și a rămas în România, unde s-a căsătorit și a avut un copil.

Părinții, văzând că fiul lor are o minte ageră, l-au trimis la școală. Tatăl fratelui era mecanic de moară și se muta unde avea de lucru. Au ajuns și în Dumbrava, de lângă Tg. Lăpuș, de undefratele merge la Seminar.

Cum în Ardusat s-au oficiat botezuri nou testamentale în apă curgătoare și în public, adolescentul de 14 ani este atras de învățătura Cuvântului rostită de niște oameni mai neplăcuți, ce senumeau pocăiți, urâți de ceilalți, dar Coloman, deși un copil, începe să îi iubească, iar în 22.08.1937 se botează.

Avansează rapid cu școala și având șansa să fie rudă apropiata cu fr. Nicolae Miclăuș, care îi cunoștea iscusința și râvna lui pentru Domnul, îl trimite la Seminar. În 1939 este la Seminar în București75. La această vârstă când abia începe să se coacă mintea oamenilor, fr. Coloman este folosit de fr. N. Miclăuș să predice la amvon. Așa îl găsim predicând la nunta fratelui Savian Gheorghe cu sora Dochița în 11 iulie 1939. Împreună cu tinerii, vizitau bisericile din jur și odată cu ei aduceau și bucurie.

Pe lângă misiune, fratele era implicat și ca secretar general al Comunități Creștine Baptiste de Satu Mare și ca pastor recunoscut76 la unele biserici din jurul orașului: Oarța de Sus, Corni,Săliștea, Domnin și alte localități din Raionul Jibou; scria articole la revista Cultului și în Calendarul Poporului Creștin Baptist și traducea articole din autori străini.

Redăm mai jos un articol despre biserică:
La Baia Mare. Cu prilejul vizitei în mijlocul nostru a fr. loan Dan președintele Cultului Baptist și a fr. Gh. Rațiu secretarul Comunității Cluj, am avut o nespusă bucurie, în ziua de 23 Ianuarie a. c. Atât înainte demasă cât și după masă serviciile dumnezeiești au fost ținute de scumpii noștri frați oaspeți. Au luat parte frați din multe biserici care s’au împărtășit cu cele mai sfinte bucurii și năzuinți în lucrarea Evangheliei înacest colț din Nordul țării.

Pe aceste meleaguri, Evanghelia a început să se predice de vreo douăzeci de ani prin frații Bălăneanu și Miclăuș, care Duminica lăsau coarnele plugului, sau alte unelte de lucru și vesteau Evanghelia Mântuirii și a dragostei dumnezeiești. Desigur în regimurile trecute ei au trebuit să treacă prin multe căi grele,persecuții împreună cu aceia care credeau sincer în Domnul Isus.
Astăzi însă, când Dumnezeu ne-a dat prin conducătorii poporului democrat, libertate deplină, avem nevoie de rugăciunile fraților din țara întreagă ca să se roage pentru noi, ca Duhul Sfânt să ne sfințească totmai mult ca să corespundem la înălțimea cerută de Domnul Isus pentru a trăi și a vesti Evanghelia celor din jur. C. Gallic77

Redăm și un fragment din articolul scris în Calendar:
„De vorbă cu anul 1942”

„Am înmormântat încă un an, anul 1941. Bătrânul 1941, zace pe undeva, uitat, sub povara filelor de calendar, pline de surprizele grele, pe cari ni le-a pus tuturor pe umeri. Războaie, morți, răniți, cutremure,ciudate schimbări de hartă, epidemii, furtuni pe mări, vârtejuri în sufletele tot mai obosite…

1941 s’a dus, 1942 a venit în noaptea asta zgomotoasă… E ora 12 și 10 minute, în noaptea de 1 Ianuarie 1942. Cu capul plecat și rezemat pe palme, îmi trec prin minte gânduri… Aș dori să pătrund în viitorulnoului an, dar mi-e groază fiindcă nu-l cunosc. Aș vrea, însă, să mă deslipesc de bătrânul 1941. A adus prea multă amărăciune pentru biata omenire. Dar ce va aduce noul an? Gândul si întrebarea aceasta măfrământă.”78

Un articol tulburător apare în calendarul pe 1944 intitulat „Mâini de mamă”79 – povestea unui soldat care este rănit la Cotul Donului și a cărui mamă merge să-l vadă în spital. Deși nu era voiesă intre la el, ea intră și îi pune mâna pe frunte, iar soldatul, bandajat, nefiind treaz spune „Mama!”, fără să vadă nimic, recunoaște mâna dulce și binecuvântată ce l-a crescut.

Se retrage puțină vreme din biserică și lucrează la stat, din cauză că nu avea un venit și erau mari greutăți iar frații nu puteau să suporte plata lucrătorilor, dar în 1958 cere reprimirea.

A avut un copil, Cristian, acum decedat și de la acesta doi nepoți Adrian și Raluca, care sunt în viață și dorim ca Domnul să îi binecuvânteze și să nu uite de înaintașul lor deosebit.

6.2. Dragu Petru

Dragu Petru s-a născut în 17.08.1919 în localitatea Bolvașnița. S-a botezat în 31.08.1947 în localitatea Caransebeș, s-a căsătorit cu sora Maria din Caransebeș și auavut împreună trei copii.
A făcut Seminarul înainte de 1957, pe când era la Caransebeș și avea meseria de tăbăcar. A fost pastor între anii 1957-1962 și 1965-1970. În 1962 se angajează la T.R.C. Maramureș, unde lucrează un an (1963), de unde se angajează ca magazioner principal la Spitalul Univ. BaiaMare și lucrează până în 1967, când se angajează iar ca pastor.80

Fratele este pastor în cea mai grea perioadă, pentru că în mandatul dumnealui s-a demolat clădirea bisericii de pe strada Gării nr. 11, care devine strada Unirii nr. 11. Demolarea era imposibilde evitat pentru că a început un plan de sistematizare și s-au trasat viitoarele bulevarde ale orașului. Gara a fost mutată și nu se putea recupera, doar despăgubirea ce se dădea fiecărei familiiexpropriate, care era fixată de un evaluator al statului comunist și care nu putea fi în favoarea proprietății private, ci în favoarea statului. Clădirea avea doi proprietari, deși era proprietateabisericii baptiste s-a considerat că și pastorul care avea domiciliul tot la acea adresă, str. Uniri nr. 11, este locatar al imobilului.

Autoritățile locale discută direct cu Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din București, nu cu biserica și pastorul ei. În data de 09 Mai 1962, Sfatul Popular al Orașului Regional Baia Mare,Secțiunea Gospodăriei Comunale, prin adresa Nr.17526/1962 trimite o informare către Uniunea Baptistă, în care se cere să se trimită un delegat din partea Uniunii, iar dacă nu se poate să îlîmputernicească pe pastorul Dragu I. Petru, care locuiește în acel imobil, iar de nu se va delega nimeni, actele se vor întocmi în lipsă. Semnează șeful secțiunii, Szabo Alexandru și inginerul principal Popescu Ioan.81

În data de 14 Mai 1962, documentul este înregistrat la Uniune sub numărul 409. Uniunea acceptă ca pastorul Bisericii să fie împuternicitul Uniunii și așa că în data de 19 Mai 1965, în fațaautorității Sfatului Popular se face o declarație prin care Uniunea se declară de acord cu exproprierea în favoarea statului. Despăgubirea era conformă cu H.C.M Nr.1676/1959 și nu se puteanegocia nimic. Ce este foarte important este obligația statului de a da o locuință corespunzătoare locatarului bisericii, dar nu i se face nicio promisiune, poate doar verbal cum reiese din altedocumente.82 Fr. Dragu trimite răspuns Uniunii prin scrisoarea nr. 88 din 19 Mai 1962 prin care anunță ca a dus la îndeplinire mandatul dat de Uniune și a semnat în urma „tratativelor duse”.83Totuși, fratele a primit apartament imediat, iar biserica s-a adunat la casa de rugăciune a baptiștilor maghiari.

6.3. Ghiță Alexandru

S-a născut în comuna Gurbănești, satul Valea Presnei, județul Ilfov, zona Lehliu, în 27.02.1926, fiind fiu de țărani, Panait și Trandafira, oameni gospodari, care auavut 7 copii. A copilărit în satul natal unde a vrut să facă 7 clase elementare, dar mama lui a fost bolnavă multă vreme, iar la vârsta de 29 de ani a murit. Dumnealui,fiind cel mai mare copil, a trebuit sa ajute în familie, care a mai fost lovită prin moartea a două surori. La vârsta de 10 ani, rămânând orfan, a simțit lipsa mamei și dragostea de mamă, de aceea, cred că în viață a fost foarte prietenos și plin de dragoste pentru cei din jur.

La vârsta de 14 ani pleacă la București, unde se înscrie ca ucenic cu contract de 4 ani la atelierul de tâmplărie a lui Mitică Stănescu. În anul 1945, a plecat la Galați ca ajutor de maistru la o școală,apoi a lucrat la un spital. În 1947 s-a angajat la Șantierul Naval Transport din Galați, la atelierele de tâmplărie. Într-o zi, trecând spre gară a văzut o clădire care semăna cu o casă de închinăciune, aobservat o tablă de piatră pe care era scris: „Trecătorule și tu cititorule, în acest locaș de rugăciune poți asculta Cuvântul Domnului în fiecare duminică.” Duminica a venit aici să audă Cuvântul predicat de fr. Radu Mihai și a fost cercetat, deși până acum nu știa nimic despre pocăiți. Fratele păstor a invitat prietenii din biserică să își predea viața Domnului și să îl urmeze în apa botezului, lucruce l-a făcut cu mare bucurie. A fost botezat în 22.08.1948, în localitatea Galați, de către fratele Mihai Radu.

În 1948 a fost încorporat, iar în 1950 a fost lăsat la vatră, s-a bucurat că îl are pe Domnul în inimă și că nu merge singur în armată. În timpul stagiului militar a ajuns în București unde a vizitat și Seminarul teologic, a rămas uimit și a zis că vrea să vină și el aici. În luna octombrie 1950, după două zile de la ieșirea din armată, s-a dus la Seminarul teologic din București.

În vacanța din anul I de studiu a fost repartizat să facă practică în Galați. În anul doi a fost repartizat în comunitatea Mureș, iar în timpul anului trei, în comunitatea Arad. La terminarea Seminarului, în anul 1953, a fost repartizat de Uniunea Comunităților Baptiste din R.P.R. la Comunitatea de Satu Mare, care și-a schimbat numele în Baia Mare pentru că și sediul s-a mutat laBaia Mare, deși era cerut de frații din Arad, și se pare că și dumnealui dorea să meargă acolo.

Fratele Miclăuș Nicolae, fiind președinte de Comunitate a cerut Uniunii să îi repartizeze un seminarist, ca pastor, și îl primește pe Ghiță să lucreze în toată regiunea, de acum Maramureș, carecuprindea întreg județul Satu Mare și i se asigura o locuință în localitatea Satu Mare. Totuși, lucrurile se schimbă și când fratele este ordinat ca pastor în Biserica din Baia Mare, la data de 25.11.1953, primește în păstorire zona Șomcuta Mare, Cehu Silvaniei și Târgu Lăpuș. În Satu Mare și în zonele Carei, Halmeu, Oaș unde a fost repartizat pentru început, este trimis fratele Dinu Ioan, care se stabilește cu locuința la Carei.84

A fost păstor între anii 1953 – 1957, când pleacă la Galați, în zona natală. Frații au rămas nedumeriți din cauza plecării cam neanunțată a fratelui, și nu au înțeles gestul fratelui pentru că nus-a consultat cu nimeni, nici nu a anunțat din timp, numai i-a pus în fața faptului împlinit.

În arhivele Uniunii s-a găsit o scrisoare a fratelui, către fratele Isac, secretar al Uniunii, în care spunea că a venit aici la Baia Mare unde sunt greutăți și poate că aceste greutăți l-au silit săplece. Fratele era un om deosebit de prietenos, un om al unirii care căuta să unească frații și să-i ajute să treacă peste resentimente, pentru că erau neînțelegeri între baptiști și penticostali, iarfratele căuta să facă pace. Alerga mult, iar condițiile de deplasare nu erau prea bune, mijloacele de transport fiind rare.

Fratele Pop Ioan și Cosma Grigore din Rohia trebuiau să vină la Baia Mare la conferința Comunității și au pornit pe jos, pe o distanța de aproape 50 km, dar după un mers de aproximativ 15km, i-a ajuns un camion încărcat cu lemne și i-a luat sus pe lemne. Când mergea la Rohia sau localitățile mai îndepărtate, fratele mergea de sâmbăta, căci mai găsea mijloace de transport. Acolo,până noaptea târziu vorbeau din Biblie, vizita prieteni, le explica Cuvântul și mulți oameni se pocăiau.

6.4. Grel Petrică

S-a născut în 29.06.1929, în localitatea Săliștea de Sus, jud. Maramureș, din părinți cântăreți Vasile și Maria. Fratele Vasile a fost un bun predicator, lucrător ordinat în comunitatea deSatu Mare. În 15.08.1948 oficiază în localitatea Lucăceni-Sălaj un botez cu 5 persoane.85 A predicat la această întâlnire alt frate din Baia Mare, fr. Dragoș Vasile.

A fost botezat împreună cu alți 24 de candidați, în râul Tisa, de către fr. Bratz, secretar la Uniunea Baptistă Budapesta, la vârsta de 15 ani, în 30.06.1942, în localitatea Slatina.

Școala primară a făcut-o în Săliște, apoi 5 clase de liceu în Sighet și a finalizat studiile la liceul Gh. Șincai, pe atunci Școala medie nr. 1.

În anul 1952 s-a căsătorit cu sora Ana și au avut prin ajutorul Domnului patru copii, două fete gemene pe care le confundam de fiecare dată, Pușa și Geta, apoi Petrică și Rodica. Fiica dumnealui,Pușa, i-a urmat tatălui și dirijează corul din Biserica Baptistă Seini împreună cu Rodica Muscan.

Fratele a avut dragoste pentru cântat, de aceea a învățat muzica la un nivel mai înalt, pentru a fi gata să îi învețe și pe alții. Având o iscusință înnăscută în a învăța pe alții s-a apucat să organizeze formațiuni corale prin bisericile cele mai mari din județul Maramureș, Satu Mare și Sălaj; mergea prin biserici și stătea acolo mai multe zile, până se înfiripa corul, și instruia pe cineva, care avea mai bunăînclinație să îl dirijeze.

Avea o personalitate impunătoare, era dârz, cu mult curaj, avea spiritul de ordine, de disciplină, nu-i plăcea să se greșească, iar de se întâmpla, se enerva, mustra ca un general încruntat, apoi zâmbea. Fratele era ajutat în lucrarea corului de către fr. Holhoș Gheorghe, un bun muzician la instrumente.

La serviciu era șef de birou la trustul de construcție Baia Mare, unde era bine văzut, dar avea și dușmani, însă a rămas credincios până la moarte. A ajutat mult la construcția bisericii prin posibilitățile pe care le avea, împreună cu fratele Iosif Miclăuș, care lucra ca șef mecanic și Ghiță Drăgan, subinginer la aceeași întreprindere.

6.5. Mihai Costin

Fratele Mihai a primit cuvântul prin familia Bonta Floare. Sora Floare a luat la ea pe Selețchi Nagy Maria, mama sorei Magdalena Miclăuș și a crescut-o, pentru că părinții dânseimuriseră. Maria asculta de mătușa ei și s-a hotărât să-L urmeze pe Domnul, așa că amândouă au fost botezate deodată, Maria având doar 15 ani. La 16 ani s-a căsătorit.

Mihai Costin s-a născut în 04.04.1909 și s-a botezat în anul 1931, la vârsta de 22 de ani. Anul 1932 este anul în care a plecat în armată și a fost lăsat la vatră având gradul de sergent. În timp ceera militar a venit să participe la botezul prietenei sale, Maria Naghi, care i-a devenit soție în 1936, când s-au căsătorit. Au avut 2 copii, dar unul a murit în 1938, iar al doilea, Magdalena, este cea care ne-a furnizat materiale pentru această carte.

În 1939 primește de la Uniunea Baptistă recunoașterea de lucrător în Biserica din Baia Mare, care avea un număr de 37 de membri. A condus biserica în vreme de război, alături de fr. Miclăuș Nicolae, care întocmea actele și apoi alături de pastori angajați.

De multe ori a fost chemat la Securitate si a fost făcut membru de partid cu forța, dar fratele le-a spus: „Nu mă faceți membru de partid, că eu la biserică tot mă duc!” Ei au replicat: „Nu tevei mai duce tu!” Însă, fratele frecventa biserica, iar in concediu pleca în misiune la Corni, Oarța. Dacă au văzut că nu se lasă de biserica și cineva l-a pârât la partid, la o ședință a fost propuspentru excludere, dar fratele le-a înmânat carnetul de membru zicând: „Aici este carnetul, eu am zis să nu mă faceți pentru că de biserică nu mă las.”

Lucra la uzina de plumb, unde era maistru zidar șamotor la cald, era numit „bătrânul uzinei” pentru că era apreciat și se pricepea la meserie.

Dumnealui reprezenta biserica la Comunitate. Era un om corect, puțin aspru, spunând adevărul direct, fără ocolișuri, nu măgulea, dar spunea ce trebuia, era disciplinat și cerea disciplină de lafrați. Un frate mi-a povestit despre fr. Costin că într-o duminică dimineață s-au întâlnit în poarta bisericii și fratele Costin l-a întrebat: „Frate Ion, ai citit în Biblie?” La care fratele a răspuns: „Nu preaam citit, că nu am avut timp.” „Să-ți faci!” a spus fr. Costin, însă fratele Ion nu și-a făcut timp până când a venit o boală asupra lui și în spital a citit Biblia, aducându-și aminte de fratele Costin și desfatul lui.

6.6. Nicolae Miclăuș

Miclăuș Nicolae, un caracter ce strălucește peste împărații stăpânirii și puterii, pentru că se naște în 27.11.1897, în localitatea Borlești, localitate din Imperiul Austro-Ungar. Trăiește cădereaacestui imperiu, trăiește într-o țară liberă care începe să prospere, dar apoi un alt război se abate peste țară și un alt imperiu, mai ostil, va stăpâni peste ținutul unde Nicolae Miclăuș a fostpus de Domnul să trăiască.

Părinții săi se numesc Simion și Palaghia, de religie greco-catolică, oameni cu frică de Dumnezeu, dar și cu o mare deschidere pentru copilul lor Nicolae, căruia îi oferă șansa de a învăța . Șapte clase primare le face în Borlești, pe care le termină în 1911. În anul 1912 pleacă la Budapesta ca ucenic, la o fabrică de utilaje pentru agricultură și industrie agro-alimentară. În anul 1916 primește calificare de mecanic mașini și utilaje agro-alimentare și tot în același an este trimis la specializare în Germania timp de doi ani. În anul 1918 primește calificarea: meșter mecanic mașini și utilaje pentru agricultură și industrie agro-alimentară.

În anul 1918 revine în țară ca și reprezentant al fabricii din Budapesta, acordând asistență tehnică la montaj și punere în funcțiune a utilajelor și mașinilor livrate clienților din România, mai ales Ardeal.

Având vârsta de 20 de ani împliniți, în țară este chemat să își satisfacă serviciul militar, iar după aproximativ un an de instrucție este trimis pe front în primul Război Mondial. Era cunoscătora trei limbi: română, maghiară și germană. În anul 1919, după o luptă corp la corp, este rănit și cade prizonier la ruși, apoi este spitalizat cu diagnosticul tifos exantematic.

În spital aude pentru prima dată despre credința baptistă. A fost îndemnat să se roage, pentru că era foarte grav bolnav și a fost convins că dacă se va ruga lui Dumnezeu, El îl poate vindecade boala gravă. În rugăciune a făcut promisiunea că dacă se va vindeca și dacă va ajunge înapoi acasă, el își va preda viața în mâna lui Dumnezeu și va lucra pentru El. Dumnezeu i-a ascultatrugăciunea și în 1924 a fost eliberat și a venit acasă.

După vindecare este dus în lagăr, în Siberia, la Petru Pavlovsc pentru o perioadă de cinci ani, timp în care învață și limba rusă. Din lagăr este scos la muncă, fiind calificat este solicitat înspecial la mașini și utilaje pentru agricultură. Cunoscând și având practică în repararea și exploatarea locomobilelor cu aburi, este solicitat de anumiți fermieri ruși, ajungând astfel și în familii decredincioși evanghelici baptiști. În aceste familii este inițiat în învățăturile biblice.

Vreme de cinci ani de prizonierat lucrează în multe părți, chiar și la tunelele care străbăteau munții în vederea construirii căilor ferate ruse. În aceste locuri ia contact cu prizonierii francezi, italieni, polonezi și alte naționalități, între care erau și credincioși evanghelici. În contact cu aceștia cunoaște multelucruri despre mântuire, adevărata închinare, învățături din Sfânta Scriptură ca sursă de cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Mântuitorul, prin Domnul Isus Hristos.

În anul 1924 este eliberat din prizonierat și revine în țară, dar în satul lui nu mai găsește decât o singură soră de corp, părinții și doi frați fiind decedați. Tot în anul 1924 reia legătura cu fabricadin Budapesta, care îl reinvestește ca reprezentant pentru România.

Consecvent promisiunii făcute a căutat să întâlnească frați sau biserici baptiste și l-a găsit pe fratele Bălănean Ioan, la Jibou. El încă nu era botezat și nu știa prea multe, dar fr. Bălănean l-aîntrebat de unde este și, după ce i-a ascultat povestea, l-a îndemnat pe calea credinței.

A fost botezat în 1924, în localitatea Ardusat, de către fr. Ioan Bălănean. Păstrând legătura cu biserica din Jibou și cu fratele Bălănean, în special, acesta îi propune să se pregătească pentrulucrarea în câmpul Evangheliei, îi spune că în țară funcționează un Seminar teologic baptist și îi recomandă să se înscrie la seminar. Acesta considera că fratele Miclăuș, fiind cunoscător a maimultor limbi, ar fi util în lucrarea Domnului, dat fiind faptul că în cadrul Cultului eram vizitați de frați din Germania, Ungaria, chiar și Rusia.

Legătura și relația cu biserica și fratele Bălănean Ioan este una bine întărită, aceasta finalizându-se prin faptul că în anul 1926 fratele Miclauș Nicolae se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, iar în 1930 îl absolvă86

Chiar din primul an de Seminar revine periodic în județul Satu Mare și lucrează în cadrul grupurilor de credincioși care erau foarte rar vizitați de frații din Comunitățile limitrofe județului Satu Mare, Oradea și Cluj.

Fratele Covaci Teodor din Comunitatea Oradea și Bălănean Ioan din Comunitatea Cluj, veneau și oficiau acte de cult sau organizau serbări cu ocazia întrunirilor grupurilor de credincioși din maimulte localități. Chiar din primul an de Seminar a fost îndrumat și a colaborat bine cu fratele Bălănean, cu fratele Dan Ioan, fratele Covaci și alți lucrători din Comunitățile învecinate.

În anul 1930, când termină Seminarul, este ordinat, încredințându-i-se lucrarea de pastor predicator itinerant, ajungând să fie solicitat pe întreg teritoriul județului Satu Mare, care cuprindea: Țara Oașului, Sătmarului, Maramureșului și Țara Lăpușului. Pe întreg teritoriul județului erau credincioși baptiști grupați pe lângă cei care se convertiseră la credință, în prizonieratul Primului Război Mondial,sau cei care se reîntorceau acasă din S.U.A, unde lucraseră la sondele petroliere și uzine industriale, de exemplu uzinele Ford.

Câteva localități unde erau grupuri de credincioși baptiști, prin anii 1910 erau: Corni, Oarța, Săliște de Băsești, Băsești, Săliștea de sus. Între anii 1910-1920 au venit mulți fondatori de grupuri decredincioși baptiști în întreg județul Satu Mare. De asemenea, aceeași lucrare au făcut-o și cei convertiți în prizonieratele Primului Război Mondial și reîntorși în țară. Aceste grupuri nu erau toateorganizate în biserici locale.

Misionarii care mai veneau în județul Satu Mare cu cele patru ținuturi aferente nu puteau acoperi toate zonele. Din Comunitățile Bisericilor Creștine Baptiste Oradea Mare și Cluj, tot mai greuputeau să revină în lucrarea din județul Satu Mare.

Fratele Miclăuș Nicolae a trebuit să acopere toată activitatea, în special ocupându-se de organizarea grupurilor, ca biserici locale de credincioși. Această introducere în lucrare s-a făcut încă din anul treide studii, respectiv anul 1928-1929.

Pentru că grupurile de credincioși maghiari erau mai avansate și mai organizate, iar în cadrul lor existau și primii români convertiți sau simpatizanți la credința creștină baptistă, fratele Miclăuș, cunoscând limba maghiară, a colaborat bine cu aceste grupuri majoritar maghiare, reușind ca în scurt timp să organizeze biserici creștine baptiste cu credincioși români. Semnificative sunt grupurile din SatuMare, Baia Mare, Seini, Orașul Nou etc.

Frații Covaci, Dan Ioan, Bălănean, au intuit corect pregătind un cunoscător al limbii maghiare, care a fost acceptat ușor de grupurile și bisericile maghiare în sânul cărora existau și români și care apoi s-au separat în biserici creștine baptiste române. În județul Satu Mare care cuprindea și cele patru zone, pe lângă români și maghiari mai existau și ucraineni, grupuri mici de credincioși evanghelici vorbitori delimbă rusă, care și ei au fost organizați în biserici creștine baptiste.

După ce „a intrat în pâine”, pe ogorul Evangheliei, nu printre motoare cu aburi cum învățase și la o vârstă parcă nu prea obișnuită, dar rezonabilă, adică 34 de ani, în 1931 la data de 13 Martie, frateleMiclăuș se căsătorește cu sora Gherzan Matilda, din Biserica Baptistă Ardusat, județul Satu Mare. Noua familie se stabilește în comuna Apa, din același județ.

Pentru câștigarea existenței, fratele Miclăuș continuă sa lucreze ca mecanic, însă concomitent face și lucrarea de vestire a Evangheliei. Familia fratelui Miclăuș Nicolae și Matilda este binecuvântată cucopii: Maria și Valentina născute în Octombrie 1933, Iosif în 1935, Matilda născută în 1937, Veronica Zorica născută în 1938, Nicolae născut în anul 1940, Olga născută în 1942, Andrei născut în anul 1944,Ioan născut în anul 1948. Putem spune fără să greșim: „O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți, o frumoasă moșie mi-a fost dată.” (Psalmul 16:6, VDCC). Domnul, în adevăr, i-a binecuvântat până în ziuade azi.

Fratele producea mare bucurie când mergea prin biserici, dar punea și rânduială, așa cum făcea și Apostolul Pavel, după cum găsim multe articole în revistele noastre de cult: Farul Creștin nr. 5 din 05.03.1938 „Frații din comuna Mediaș Râturi au avut o mare bucurie având în mijlocul lor pe fr. Miclăuș la 01 ianuarie, s-a făcut darea de seamă a bisericii și alegerea fruntașilor ei, iar în 2 Ianuarie fr.Miclăuș a ținut înmormântarea unei fetițe.” Tot pe această pagină mai citim:

„În comuna Drăgoșeni am avut o mare bucurie cu ocazia vizitei unui grup de frați. S-a tăiat gheața și s-a ținut botezul unui suflet. După serbare s-a ținut ședința anuală a bisericii și apoi câteva zile deevanghelizare.” Mai citim tot aici: „În biserica din Ferneziu a avut loc o frumoasă serbare cu ocazia binecuvântării unei fetițe. După serbare a urmat Cina Domnului, după care frații s-au hotărât că vor citiBiblia zilnic. Fr. Miclăuș a vorbit despre marea importanță a citirii zilnice a Bibliei și a luptei contra alcoolului.”

Farul Creștin nr. 27 din 09.07.1938: „În biserica din Râturi, jud. Satu Mare, cu ocazia serbării de 8 Iunie, s-a ținut un frumos serviciu și Cina Domnului de către fr. N. Miclăuș.

Fratele a mai vizitat, la Rusalii, biserica din Cămârzana, unde a vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt și a ținut Cina Domnului. Apoi a vizitat biserica din Turț, unde a împărțit Cina Domnului și a ținut binecuvântarea unei fetițe. A mai ținut serviciu de evanghelizare și Cina Domnului în Ferneziu și Baia Mare.”

Farul Creștin nr. 38-39 din 24.09-01.10.1938: „Fr. N. Miclăuș a ținut serviciu de evanghelizare, Cina Domnului și binecuvântarea unui copilaș la Satu Mare. Au luat parte frații din Ardud și mulțiprieteni din Satu Mare”.

Alte anunțuri:
„BISERICA BAPTISTĂ din Ardud, jud. Satu-Mare, a avut o mare bucurie la 17 Dec. având în mijlocul ei pe frații N. Miclăuș și Zdrânc, din Alba-Iulia, care au oficiat un botez de 3 persoane. Fr. Zdrâncle-a împărțit Cina Domnului. Sunt multe și nu le putem publica din lipsă de spațiu.” Farul Creștin, 1939.

După ce a organizat bisericile le-a adunat în cadrul unei Comunități. În anul 1940, la 1 Mai, era constituită Comunitatea Bisericească Baptistă din Satu Mare, condusă de fr. Miclăuș, iar secretar erafr. Galic Coloman. După reorganizarea teritorială, comunitatea se mută la Baia Mare și Biserica găzduiește adunările ce aveau loc. Nu știm când s-a desființat comunitatea, dar știm din ÎndrumătorulCreștin Baptist, mai-iunie 1951, lista comunităților din țară unde este specificată și Comunitatea de Baia Mare, condusă de fr. N. Miclăuș. De aici, nu am găsit nimic despre ea.

Satu Mare avea și o Comunitate Baptistă Maghiară. Monitorul Baptist – 1933 pag. 8. Îndrumătorul Creștin, anul I. nr. 15-16 1946 scrie că Biserica a fost invitată să participe la Congresul Regional ținutla Tulca, jud. Bihor, în data de 26-27octombrie 1946.

Într-un tabel din 1948 cu Comunitățile din R. P. R. scrie de Comunitatea Satu Mare, la poziția 28.

Nr. Localitatea Membri Aparținători Total Adresa respectivă
28 Satu Mare 395 229 624 GalicColomanBaia Mare,Lenin, 11.

Fr. Nicolae avea o voce foarte puternica si împuternicitul l-a întrebat de ce predica așa de tare, la care fratele a răspuns: „Pentru ca eu sunt un predicator al surzilor!”

„Cum adică?” „Păi eu predic tare și dumneata m-ai auzit de atâtea ori si nu te-ai predat Domnului.” L-au dus la Securitate si fratele le-a spus ca el trebuie sa asculte de Dumnezeu, dar nu i-au făcut nimic,deoarece avea 9 copii. A fost pârât că botează în mod clandestin pe oamenii care nu puteau aduce adeverință de la preot.

În anul 1981, fratele Miclăuș Nicolae, în cel de-al 84-lea an al vieții sale, a fost chemat în veșnicie. Soția fratelui, a plecat acasă la Tatăl în anul 1996. De-a lungul vieții sale, fratele MiclăușNicolae a lucrat fără întrerupere ca pastor itinerant, din anul 1928 când a fost ordinat și până în anul 1980. A fost un om cu o mare demnitate, școlit și cu prestanță, era hotărât și pretindea celor pe care îiboteza, zicându-le: „Să nu se spună despre voi: «Și acesta a fost pocăit…».” A tradus materiale pentru Calendarul Creștin, a scris poezii, a fost consecvent în lucrarea pe care a îndrăgit-o, a trăit frumos și afost chemat de Dumnezeu în slavă. Slăvit să fie Domnul pentru un astfel de om devotat în slujba Lui!

6.7. Rusu Simion

Fratele Rusu Simion s-a născut în 19.07.1928, ca fiu al lui Vasile și Maria, în localitatea Jac, județul Sălaj. Aici, credința baptistă a pătruns la începutul secolului al XX-lea, iar în 1905 s-aubotezat primii credincioși. A făcut școala primară în satul natal, iar liceul în orașul Zalău, terminându-l în 1946, fiind prima promoție după război. A avut o plăcere deosebită să asculte, încă depe când era copil, Cuvântul Domnului, care a lucrat în viața lui. L-a primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, iar în 22.08.1948 a fost botezat de către fratele Bălănean Ioan, pastor dinlocalitatea Brebi.

Era un tânăr căruia îi plăcea învățătura și, de aceea, în data de 01.10.1946 s-a angajat ca învățător în localitatea Lupoaica, unde a predat cu plăcere carte celor mici. După un an se mută înCiglean, tot ca învățător, până în 1950, când se angajează la „Trustul Minier Ardealul Sărmășag”, pe funcția de referent administrativ. În 1950 este încorporat, iar în 1951 este lăsat la vatră. În anul 1957 se retrage din câmpul muncii și pleacă laSeminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvă în 1961.

În timpul acestor mișcări de serviciu, mutări dintr-o parte în alta, se gândește că ar fi nevoie și de un ajutor potrivit, pe care îl găsește tot într-un leagăn baptist, în localitatea Cuceu undeera biserică mare87, surori tinere și credincioase. Dintre toate o alege pe sora Maria, fiica lui Gheorghe și Ana Copos, fată frumoasă și zâmbitoare ce locuia doar peste vale de biserică. În26.03.1952 are loc nunta, oficiată de fratele Ioan Bălanean, care i-a fost sfătuitor și model toată viața. Au avut patru copii: Cornelia, Corneliu, Elvira și Emilia.

În 1960 este angajat ca pastor la Comunitatea Baptistă de Cluj și activitatea o desfășoară la Biserica Baptistă din Bistrița. Ca un om iubitor de oameni și având un caracter comunicativ șiprietenos, dar având și o pregătire scolastică, intră în discuții cu oamenii din oraș, dar și cu elevi de la liceu, lucru ce supără autoritățile, care trec la măsuri.

Fratele George Colcer, fiind pastor în Bistrița și lucrând la teza de doctorat pe probleme de persecuție mi-a pus la îndemână de la arhivele Statului din Bistrița, documente ce arată că frateleera urmărit de autoritățile locale, care au informat Inspectorul din Departamentul Cultelor, Direcția pentru Supraveghere și Control București. Autoritățile îl acuză că se amestecă în problemaînvățământului, iar când a fost avertizat că poate să-l coste, fr. Simion a răspuns că nu-i pasă.88

În anul 1965 este ales ca președinte al Comunității Creștine Baptiste de Cluj, unde problemele i se adâncesc pentru că nu voia să asculte de autorități. Acestea îl acuzau că nu ia măsuri fațăde bisericile care nu se supuneau nici ele, ci făceau adunări fără să posede autorizație sau construiau case de adunare cu promisiuni vagi de la autoritățile locale, dar fără documente, iar când erachemat de autoritățile centrale la fața locului, fratele întârzia, sau nu mergea deloc, căci nu se grăbea în luarea unor decizii, trăgând cât de mult de timp.89

În luna februarie 1971 i se retrage autorizația de președinte și pastor, iar în luna octombrie primește autorizație de pastor pentru Biserica Creștină Baptistă Baia Mare, unde rămâne până laieșirea la pensie, în 1990, după 40 de ani de slujire intensă pe ogorul Evangheliei.

Biserica îl primește bine și fratele se acomodează și în oraș. Fiind o fire prietenoasă, oamenii au început să-l cunoască tot mai mulți așa că greu puteai să mergi cu dânsul pe trotuar fără să fie opritici și acolo de trecători.

Deși a avut experiențe negative cu autoritățile, nu s-a dat în lături să ia bătălia de la capăt și să lupte pentru a dobândi autorizație de construcție pentru Biserica demolată de pe BulevardulUnirii. Face demersuri și memorii la autorități și sprijinit de comitetul Bisericii obțin ceva, dar fac ceva mai mult când construiesc. Așa că, păstorul Rusu împreuna cu comitetul și Biserica,sprijiniți de mâna atotputernică a lui Dumnezeu și sub ocrotirea Lui, ridică o clădire ce atrage privirea.

Menționez că din informațiile pe care le dețin, din documentele consultate pentru redactarea acestei lucrări, fr. Rusu Simion nu a fost informator al Securității. Pe de altă parte, MariusSilveșan, istoric acreditat la CNSAS, care se preocupă de istoria baptiștilor din România în secolul XX, autor al mai multor cărți și studii de specialitate, nu a găsit numele fratelui în cercetărileefectuate. Am găsit însă în Arhivele Naționale, Filialele Bistrița și Baia Mare documente de unde reiese că era urmărit îndeaproape. Am avea multe de scris, dar spațiul nu ne permite, doar amintesc că avea multe cărți în bibliotecă, din care destul de multe erau scrise de dumnealui la mașina de scris, lucrări care nu circulau în acea vreme pe piață.

Prietenia și dragostea ce o arăta oamenilor dovedea că era, într-adevăr, vorba de un păstor care își înțelege bine chemarea, era călăuzit de dragostea Domnului de a căuta și a mântui ce era pierdut. Nu ținea la fața oamenilor, ci vorbea cu toți cei dispuși să-l asculte, pe care îi îndemna la pocăință.

6.8. Traian Drăgan

Fratele Traian Drăgan90 s-a născut la 18 august 1926 în localitatea Cuceu, unde credința creștină baptistă a prins rădăcini, înainte de anul 1920. Aici face școala primară de 7ani, așa cum era în vremea aceea și continuă să studieze și la Jibou.

După aceste cursuri fratele se gândește să își găsească un ajutor potrivit care să îl ajute și la direcția în viață, așa că o găsește rapid pe Estera, fată frumoasă din satul lui natal și în anul 1948 fac nunta.

Fratele găsește de lucru la Căile Ferate Române unde lucrează puțină vreme. Porniți în viață, împreună cu soția sa constată ca au mare nevoie de Dumnezeu și se decid să Îl urmeze pe Domnul în apa botezului, așa că spun bisericii din Cuceu, iau legătura cu fr. Ioan Bălănean și acesta îi botează în anul 1953, aparținând Bisericii Baptiste Cuceu.

Fr. Ioan Bălănean, văzând ca tânărul Traian are darul vorbirii, îl sfătuiește să plece la Seminar, lucru pe care îl face. La Seminar este îndrăgit de profesori, mai ales de Alexa Popovicipentru că avea darul oratoriei și parcă se potriveau în gândire și vorbire. Acest lucru s-a văzut peste ani, când îl auzeai vorbind pe fr. Traian, erai sigur că a învățat la „picioarele” lui Alexa Popovici.

Frații din București l-au rugat insistent să rămână acolo, dar având soție, părinți și ogoare a venit acasă, în Cuceu slujind în această zonă a Sălajului. Dar Domnul a îngăduit sa vină pestețară comunismul, care, fără comentarii, a luat ogoarele de la oameni, aceștia trebuind să se reorienteze. Astfel, fr. Traian își ia soția și pleacă cu fiica lor, Viorica, tocmai în județul Bacău, orașulMoinești unde își completează studiile în domeniul sondelor de țiței. Aici Domnul îl binecuvântează cu o a două fetiță, Lidia.

În anul 1962, la insistențele unei rudenii, vine la Baia Mare și se angajează la Cercetări Miniere unde lucrează până la ieșirea la pensie. La biserică era pastor fr. Dragu care nu l-a văzutbine pe fr. Traian, care nu avea de gând să fie pastor.

Cu timpul, a venit la cârma bisericii fr. Rusu, cu care s-a înțeles foarte bine și fr. Traian era activ, conducea studiul biblic ca un bun predicator, cu un dar plăcut de predicare, cu claritate șimult patos, era zâmbitor și vesel și a făcut parte din comitetul bisericii. Era prietenos și comunicativ de aceea și preotul ortodox îl chema la înmormântări să aibă un cuvânt, lucru nu preaîntâlnit, iar când a murit fratele, preotul a cerut voie familiei să se roage. Familia l-a încuviințat, preotul și-a dat hainele de preot jos și, fără să își facă cruce, s-a rugat cu foc și lacrimi.

S-a pensionat de la “Cercetări miniere” în 1991, după care s-a mutat cu soția Estera la Cuceu. Aici nu s-a oprit din predicare, era foarte dinamic și bisericile se bucurau nespus de prezența lui, aveacuraj, îmbărbăta frații și bisericile mici.

Cele doua fete îl vizitau, dar în anul 2000, când ajung fetele acasă, tata le spune ceva înduioșător. Redăm declarația fiicei fr. Traian, Lidia:

„Bine c-ați venit dragele mele, altă întâlnire nu vom mai avea, decât în cer, să știți ca eu mor, simt că mi-a venit ceasul”! Cât am stat acolo, 2 zile ne-a tot repetat, ne-a dat sfaturi, ne-a explicat cum să ne împărțimce va rămâne după el, să nu ne certăm că suntem surori, și, cel mai frumos lucru, le-a îndemnat pe fiica mare si pe nepoată să se împace cu Tatăl! Bineînțeles, am zâmbit toate, cu mama împreună, pentru că nu nise părea nimic în neregulă.

În săptămâna următoare, marți a venit la Baia Mare, cu o problema legată de pensie și să-l consoleze pe soțul meu în legătură cu soacra mea, care făcuse un ACV. I-a spus: „Dragul tatii, încrede-te în D-zeu căcieste mare, n-am venit de-odată și nu ne putem duce de-odată.” M-a rugat să-l plimb cu mașina prin oraș, parcă-l apucase așa un dor, și tot repetându-mi că va muri, s-a întors la Cuceu și vineri a făcut unACV, iar duminică a murit.

La Cuceu s-a ținut o slujba de înmormântare, oficiată de către fratele Teofil Mihoc, la care a participat tot satul, l-am dus la Baia Mare, l-am îngropat în cripta lui din Horia1. Slujba a fost ținută de fr. MorcanIosif, fr. Chereji Daniel și fr. Rusu Simion. Au participat cca. 100 de oameni, a avut o înmormântare frumoasă, cum viața i-a fost frumoasă!

Mulțumim Domnului pentru așa oameni de nădejde!

6.9. Bălănean Ioan

Bălăneanu Ioan 91a venit în lumea aceasta pe 08.09.1885, în comuna Brebi, județul Sălaj. Familia dumnealui este printre primele care primesc Cuvântul Domnului și în 1905 este botezat defratele Ioan Țirban. De la această dată a început să lucreze în via Domnului.

Peste puțin timp fratele Ioan Bălănean a fost ordinat ca pastor în cercul Sălaj, dar a străbătut meleagurile noastre străbune din zona Maramureș, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, petoată zona Someșului. A plecat ca un neînfricat față de vitregiile din acea vreme, a știut ca are cu el un braț atotputernic, că are un scut ce-l apără, ca se încrede în Dumnezeul atotputernic și biruitor.

Figura lui era blândă, vorbele lui erau alese cu grijă, vorbea rar, dar plin de învățătură, a fost un om care nu a știut să urască pe nimeni, ci a iubit oamenii din preajma lui. Caracterul luiplăcut l-a ajutat să adune oameni, să facă ucenici după porunca Domnului Isus, dar să își aleagă dintre ei ucenici care să îi calce pe urme în predicarea Evangheliei. Așa l-a găsit pe un tânăr, dartrecut prin vâltoarea vieții (război, luptă la baionetă, a fost rănit grav, luat prizonier, dar mâna Domnului l-a ajutat să ajungă acasă) pe nume Nicolae Miclăuș, care era cercetat de Cuvânt, iar cei doi, călăuziți de Duhul, se întâlnesc.

Fratele Bălenean Ioan stă de vorbă cu Nicolae, îl învață, îl sfătuiește prezentându-i mărturisirea de credință baptistă și tânărul cere botezul. Apoi, îl sfătuiește să se pregătească pentru câmpul Evangheliei. Fratele îi vorbește despre Seminar și îl îndeamnă să meargă să studieze, ceea ce și face tânărul.

Un alt ucenic folositor bisericii din Baia Mare, dar format de fr. Bălănean, a fost fr. Rusu Simion care de multe ori îmi povestea cu mare drag de învățătorul său, iar ca semn de prețuire frateleRusu își lasă mustață, asemenea învățătorului său.

Mesajul fratelui Rusu la înmormântarea învățătorului său este plin de emoție, de dragoste, de durere, de lacrimi. Eu am citit cu plăcere acest mesaj, dar soția mea Aurelia l-a auzit, pentru cămama ei a luat-o de mână și au mers la înmormântare.

Fratele Bălănean a fost ales în comitetul de conducere al Comunității Bihor92, Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor, îndeplinindu-și foarte bine slujba.
Acesta a fost slujitorul Bălănean, om cu o ținută înaltă, responsabil ce și-a făcut bine slujba. Iată cum a plecat la Domnul, citez ce spune fr. Rusu:

Ajuns aici, (în biserică) în timp ce fratele Alexa Taloș, diaconul bisericii din loc (Jibou) s-a dus la amvon pentru a ține ora de rugăciune, fratele Ioan Bălănean a condus cântarea 523, (Fii cu mine, acuși se-nserează Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n brațe.) pe care a cântat-o în întregime cu plăcere și voie bună, împreuna cu biserica. După cântare fr. Alexa citește textul Bibliei arătând apoi importanța rugăciunii în viațanoastră de credincioșie, iar după câteva îndemnuri, biserica se pleacă pe genunchi pentru rugăciune, și cel dintâi care se roagă este fr. Ioan Bălănean. În timp ce rostea primele cuvinte ale rugăciuni sale și anume:„Cu milostivii Tăi ochi Dumnezeul nostru sfânt privește spre copiii Tăi”, sufletul lui s-a desprins de trup și s-a înălțat la Tatăl Ceresc. Frații așteptau în zadar să-și continue rugăciunea, dar nu au mai auzit nici uncuvânt, căci fratele nostru scump Ioan Bălănean plecase la Domnul. La înmormântarea sa au luat parte frați din toate împrejurimile.

Note de subsol:

74 Biografia este alcătuită pe baza registrelor bisericii și cu ajutorul sorei Ana Margareta, sora fratelui.
75Farul Creștin, anul VII, nr. 27, 8 iulie 1939.
76 Arhivele Naționale Direcția jud. Maramureș, Fond nr. 507 INU nr.1095, Inspectoratul Teritorial al Cultelor jud. MM, registru nr.4, fila 1.
77Îndrumătorul Creştin Baptist, Anul IV Nr.3, Martie 1948, p. 12.
78 Calendarul Poporului Creștin Baptist,1942, p. 30.
79 Calendarul Poporului Creștin Baptist, 1944, pp. 61-63.
80 AUBR, Fond Fișe personale ale păstorilor.
81 AUBR, Fond Coresp. D191, Rezoluția Serviciilor Divine 1954.
82 AUBR, Fond Coresp. D191, Rezoluția Serviciilor Divine 1954, p. 88.
83Ibidem.
84 AUBR. Fond Coresp. D147, Corespondență Uniune către Com. Baia Mare, 1951-1954, Ghiță Alexandru.
85Îndrumătorul Creștin Baptist, 1-15 noiembrie 1948, p. 19.
86Farul Mântuirii, Anul XI, Nr.7-8, 1și 15 Aprilie 1930, pp. 1, 3.
87 De prin 1918.
88 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Bistrița-Năsăud (de acum înainte se va folosi ANDJBN), Fond, Inspectoratul de stat pentru culte, Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58.
89 ANDJBN Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58; Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1978, p. 10.
90Biografie realizată împreuna cu Lidia Drăgan, căsătorită Morariu, fiica cea mică a fratelui Traian Drăgan.
91 Acest portret este făcut pe baza mesajului rostit de fratele Rusu Simion în data de 17.04.1964, scris pe 7 pagini și rostit la înmormântarea fr. Bălănean Ioan.
92Farul Creștin, anul IV nr. 2, 15.01.1938 p.7.

VA URMA