Să cântăm cântecele vechi sau cele noi în biserică?

25
views

Christ Tomlin - adjudecat - imagine preluată de pe site-ul babylonbee.comZilele trecute văd pe internet o “știre” interesantă… Recunoscusem fotografia, era Chris Tomlin (foto alăturat), un cântăreț și compozitor de muzică creștină din SUA. Articolul spunea cum că… un tribunal din Atlanta, Georgia, a emis un ordin judecătoresc marția aceasta (adică pe 18 iulie 2017) prin care acest artist creștin era obligat să înceteze imediat și să se oprească din a mai adăuga coruri și punți la imnuri vechi bune. Acest ordin – continua relatarea – spunea că îi interzice totodată lui Tomlin să modifice, altereze, să șteargă sau să adauge la versurile cântecelor original publicate în cărțile de imnuri de biserică înainte de 1959.

Cică… Tomlin ar fi izbucnit în lacrimi când s-a citit verdictul

Ce să mai fac acum? Asta e viața mea!” a strigat el printre lacrimi. “Am găsit și un cor mai bun pentru imnurile Doxologice. Făceam acum milioane de dolari!

Un ordin similar ar fi fost dat anul trecut către cei de la Hillsong prin care li se interzicea să mai scrie cântece despre uragane

Am început să râd… pentru că articolul era parte a unui site de satiră creștină. Așa că puteți să vă relaxați, puteți asculta și cânta în continuare cântecele lui Chris Tomlin, Hillsong, etc.

audiență din cadrul unui serviciu de închinare - imagine preluată de pe site-ul christianmediamagazine.comDacă sunteți ca mine, probabil că aveți înmagazinat în creierul vostru sute de melodii de la cântece de închinare care au fost auzite în cele peste două mii o sută patruzeci de săptămâni petrecute în biserică. Probabil că aveți altă vârstă voi, așa că la unii matematica de mai sus s-ar putea să difere.

Ideea e că dacă ai o oarecare istorie în viața de biserică cu siguranță că ai cântat sau ai auzit o grămadă de cântece de închinare (și nu numai). Unele dintre ele au fost foarte mărețe, altele mai puțin; de unele poate ți cu drag în inima ta, de altele cred că ți se face rău! Dar… dacă biserica este un loc nou pentru tine, poate că nu ești familiarizat deloc cu toate cântecele de închinare și poate că nu e atât de evident sau chiar important pentru tine dacă acel cântec a fost scris în secolul 19, 20 sau 21.

Oare contează dacă ne închinăm lui Isus prin cântece care sunt noi sau vechi?

Pentru că am ceva vechime de când sunt în biserică și îmi pot amintit de sute dacă nu chiar de mii de cântece, știu prea bine că există anumite cântece care sunt complet eterne. Un exemplu aici este imnul clasic Mărețul Har al lui John Newton, care este bine cunoscut chiar și de oamenii care nu merg la biserică. Un alt cântec mai recent care cade în aceiași categorie este O Doamne Mare scris la circa o sută de ani după Mărețul Har, în secolul al nouăsprezecelea. Aceste două cântece, la distanță de o sută de ani, sunt încă folosite în mod regulat în bisericile din toată lumea pentru că ele sunt unse, daruri eterne pentru biserica din lumea întreagă.

Acum, ca o paranteză, câteva din aceste cântece vechi/eterne de închinare au fost remodelate pentru a oferi o versiune modernă pentru ca biserica să le poată cânta. Și funcționează și acestea. Vă redau mai jos o versiune a cântecului O Doamne Mare, în care este o digresiune de pian și o progresie diferită de corzi:


Există alte cântece de închinare care par să ajungă la o mare proeminență în viața globală a bisericii doar că acestea se ofilesc odată cu schimbarea vremurilor și a stilului. Îmi vin în minte câteva cântece care sunt în această zonă:

Primul, Strigați către Domnul, de Darlene Zschech a fost (și este) un cântec de închinare relativ modern care a ajuns să facă înconjurul lumii.  Cântat în sute și mii de biserici, acesta a devenit o nișă, un imn de biserică mondial din partea celor de la Hillsong în cadrul anilor 1990 și 2000. Totuși, deși mai sunt biserici care mai cântă acest cântec astăzi, acesta ar fi privit ca un cântec demodat și prin urmare devine unul folosit în mod ocazional. Un alt exemplu aici ar fi cântecul Lumina Lumii de Tim Hughes – un alt cântec fantastic care a fost și este folosit de toți în întreaga lume, dar care este mai puțin popular astăzi datorită stilului în schimbare.

Ceea ce accentuez aici este faptul că majoritatea cântecelor de închinare scrise în decursul secolului sunt supuse stilului în schimbare din cadrul bisericii evanghelice, carismatice, iar în cadrele mai mici nu sunt.

Așa că am răspuns cumva la întrebarea din titlul acestei postări prin ambele / și, dar nu vreau ca aceasta să fie o eschivare. Să vă restrâng ceea ce vreau să accentuez și gândesc:

Imnurile pe care le-am menționat la început vor avea întotdeauna un loc în cadrul vieții globale a bisericii și, probabil, la fel și cântecele lui Zschech și Hughes, dar noi avem nevoie și de cântece mai bune. Dacă există un loc ceresc nelimitate, nesfârșit, un tărâm plin cu slavă eternă (și există cu siguranță) care inspiră, provoacă și se alătură nouă în închinarea noastră, atunci noi ar trebui să scriem totdeauna cântece noi, inclusiv cele eterne!

Ocazional cântecele vor trece biserica printr-o stare precum o furtună deoarece ele au o melodie particulară frumoasă sau o mărturisire puternică, dar mai mult decât atât, biserica oferă prea multă energie (și finanțe) celor care ”produc albume” – adică cei care au un stil nememorabil și lin, cântă mai rar decât majoritatea albumelor de muzică creștină de închinare (există desigur excepții și suntem buni la a asculta care sunt acestea).

Pe scurt, avem cu certitudine nevoie să scriem/compunem mai mult astăzi să modelăm și cizelăm cântece care sunt curente dar și cu valoare eternă.

Deși sunt în favoarea și în susținerea încurajării de a scrie cântece noi pentru biserica de astăzi, aceasta trebuie făcută de cei care sunt înzestrați să o facă. Da, înzestrarea și dăruirea vine odată cu caracterul și practica, prin încercare și expunere, dar nimeni nu este înzestrat să scrie cântece de închinare care vor binecuvânta întreaga biserică!

Preocuparea mea de acum este că prea multe biserici și slujiri simt o nevoie de a scrie cântece cuceritoare de inimi, acele melodii și versuri pe care nimeni nu le-a mai văzut sau găsit; că ei sunt oarecum obligați și se așteaptă de la ei să publice albume sau piese unice ca acestea să rămână curente. Doar că lucrurile nu stau chiar așa! Dacă există o înzestrare autentică pentru această direcție într-o biserică individuală, prin intermediul liderilor care să creeze o cultură de încurajare și de împuternicire în scrierea de cântece, atunci slăvit să fie Dumnezeu! Doar că liderii trebuie să fie eliberați din orice sens de presiune care este asupra lor din partea bisericii ca ei să scrie cântece.

În umila mea opinie, orice cântec vechi, dovedit, este întotdeauna mai bun decât unul nou mediocru. De aceea avem nevoie de un echilibru și trebuie să discutăm mai mult despre astfel de lucruri. [Vă recomand și articolul Când s-au terminat bateriile de la compozitori şi e mai simplu să facem “xerox”…, care vorbește despre eșecul de a mai pune mâna pe a compune ceva prin înzestrarea de la Dumnezeu]

Mai presus de orice ”Cântați Domnului o cântare nouă, cântați Domnului, toți locuitorii pământului!” (Psalmul 96:1)

Nick Franks - imagine preluată de pe site-ul nicholasfranks.comNotă. Materialul de mai sus este o adaptare după un material scris de Nick Franks (foto alăturat) scris în Christian Media Magazine pe 17 mai 2017. Nick Franks este lider in arta digitală și trăiește în Edinburgh, Scoția. El învață să trăiască un stil de viață contagios de închinare și rugăciune; el transpiră sub ochi când mănâncă prea multă brânză, îi place de Liverpool FC și iubește ceaiul Earl Grey. El este căsătorit cu Mairi. Pentru mai multe detalii, vizitați site-ul său la www.nicholasfranks.com dacă doriți să îl implicați în proiecte de media de la biserica voastră, filme sau scris.