Când ne tragem singur de păr că alții nu pot să se tragă singuri…

31
views

Uneori chiar ne vine să ne tragem de păr... - imagine preluată de pe commons.wikimedia.orgExistă așa de multe momente în viață când dăm de oameni stupizi. Nabal – din Vechiul Testament – măcar a avut o soție bună care i-a salvat viața. Dar există și momente când dăm de oameni stupizi și nu are cine să-i scape din prostia și naivitatea lor.

Pentru aceștia parcă ne vine câteodată să ne tragem de păr, să ne dăm cu capul de pereți că… nu au minte ei și îi complacem. Dar poate că nu ar trebui să ne tragem de păr, deși este o reacție rapidă, de moment, care poate ar transmite un mesaj către ceilalți din jur. Trasul de păr este un lucru violent – atunci când îl facem altora, dar este și o boală care are un termen pe care probabil că mulți dintre noi nu l-am auzit, nu îl folosim, nu îl înțelegem… dar l-am văzut sau poate l-am și practicat: tricotilomania.

Dr. Douglas W. Wood de la Universitatea din Wisconsin, Milwakee (SUA) spunea că ”Trasul de păr pare să ajute anumite persoane să scape de tensiunea nervoasă din anumite momente, dar se știe foarte puțin despre modul în care se ajunge să suferi de aceasta boală sau dacă nu cumva această afecțiune este legată de alte probleme psihologice, cum ar fi depresia și anxietatea.” Aceasta de fapt era una din concluziile trase de el în urma unui studiu efectuat asupra persoanelor care… se trag de păr.

Ulterior s-a creat și iconița de emoție care nu denotă altceva decât… emoția pe care o producem atunci când… cineva ne scoate din sărite, când suntem enervați, când cineva a depășit limitele.

Nu pretind că aș avea remediul la astfel de ”boală”, dar admit că și mie îmi vine uneori să îmi smulg părul din cap atunci când dau de oameni care… au mintea scurtă și aia pe care o au… nu o folosesc.

Auzim în jur oameni care vorbesc lucruri atât de ciudate încât dacă i-ai înregistra și i-ai pune să se audă ce au vorbit, o să zică ceva de genul ”cine, eu am zis asta? nu, nu cred!!!” sau ”e trucat, nu e adevărat!” Sau dacă le faci o înregistrare video și le spui că deja este pe internet gafa lor… o să ai probleme mari. Probabil că unii oameni cu mintea naivă și îngustă chiar merită să fie făcuți de râs… pentru că poate fiind făcuți de râs ar învăța și ei că au o problemă care trebuie să o rezolve urgent.

Astăzi treceam pe drum pe lângă o persoană care avea un defect la mers și prin minte îmi treceau tot felul de gânduri. Vroiam să o întreb dacă vrea să scape de acel mers, dacă vrea să meargă normal ca restul lumii, vroiam să întreb dacă s-a săturat de acel stil de mers șchiopătat, dacă privirile care se îndreaptă spre ea nu cumva aduc asupra sa condamnare, complacere, milă și rușine. Nu am văzut să schițeze ceva negativ pe figură, a continuat să meargă mai departe, avea o atitudine care mulți oameni – care au picioare și mâini și nu le folosesc corespunzător – nu o au.

Am tăcut, a tăcut și persoana respectivă. Nu mi-am întors capul, nu vroiam să atrag atenția acelora din jur. Dar am văzut ceva interesant acolo.

Există oameni care au defecte vizibile și care își folosesc mintea lor și luptă și merg mai departe în viață. Și sunt alții care nu au nici un defect fizic, nimic aparent, și mintea lor îi dă de gol, gura lor le merge înainte și ea spune cât de naivi și de stricați la minte sunt ei.

Nu-i așa că cunoașteți persoane care vorbesc lucruri care nu le-ai putea reproduce tu însuți dacă ar fi să le repeți înaintea Creatorului cerului și al pământului?

Nu-i așa că cunoașteți persoane care rostesc cuvinte fără să gândească înainte ce efecte vor avea, cât de profund vor răni, și nu își dau seama că prin cuvintele lor arată cât îi duce mintea, câtă educație au, câtă stăpânire de sine au – sau nu au – și cât respect au față de cei din jur?

Nu-i așa că cunoașteți oameni care au învățat să-și țină gura închisă dar îi vezi făcând gesturi ciudate, oarecum încercând să se elibereze de starea de nervi, de presiune, de frustrare la care au ajuns la un anumit punct, într-o oarecare circumstanță?

Dacă nu cunoașteți, o să cunoașteți curând. O să fiți mai atenți față de cei pe lângă care stați și pe lângă care treceți zi de zi. O să începeți să vă uitați și să vă comparați cu ei, cu tine, cu alții. Apoi o să îți analizezi atitudinile și viața și o să spui, ”ce aș putea face eu să fiu mai diferit?” ”ce atitudine de-a mea ar face diferența în jur?” Și multe alte întrebări.

Nu este greu să admitem că avem în jurul nostru oameni care nu sunt maleabili, care nu vor să înțeleagă lucrurile atunci când și cum le explici, care nu vor să se schimbe. Nu este greu să recunoaștem în atitudinea lor mândria și eșecul naturii lor păcătoase de a se da că sunt ceea ce nu vor fi niciodată și că nu își recunosc starea decăzută moral, emoțional, relațional, sociologic, etic, și câte alte domenii ar mai fi în care ei sunt repetenți de o viață. La astfel de materii din viață nu se trece prin teste, prin confruntări, prin ajustări… se trece prin zdrobire, prin acceptarea învățăturii…

Cine are o inimă înțeleaptă primește învățăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădește singur (Proverbe 10:8).

Unii oameni au nevoie să audă acest proverb din nou astăzi, sau să îl audă acum pentru prima dată. Cuvintele și acțiunile noastre sunt înaintea noastră și pentru ele vom da într-o zi socoteală – fie că credem sau nu că într-o zi vom sta înaintea Marelui Tron Alb de Judecată al lui Dumnezeu –

Și pentru ei a prorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.” (Iuda v. 14-15

Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. (Apocalipsa 20:12)

Acești ”păcătoși nelegiuiți” sunt acei oameni pentru care noi ne tragem uneori – sper să fie tot mai rar aceasta – de păr pentru că ei nu se pot trage singuri, să vadă că greșesc, că folosesc cuvinte nelegiuite, că trăiesc de parcă ziua de azi ar fi a lor și grija zilei de mâine o înghit în mândria și în pufăitul inimii lor, fără să știe că pentru orice vorbă, pentru orice acțiune negândită, nechibzuită este o răsplată, o pedeapsă, o condamnare. Păcat că la judecata de apoi, la care vor ajunge cu siguranță și pe care nu doresc să o creadă pentru că pentru ei este ceva ”poveste religioasă bisericească”, vor putea privi la înregistrarea vieții lor și nu vor mai putea spune că nu eu am fost acela. Nu vor mai putea spune că e trucată înregistrarea. Se vor smulge ei atunci de păr, dar se vor smulge degeaba. Se vor smulge poate unii și acum – cu gândul la ce va fi cu ei atunci – dar se pot opri din smulsul ăsta de păr dacă își deschid ochii acum, cât încă nu e prea târziu, să-și schimbe atitudinea și să se îndrepte pe cale. Nu am auzit persoane care să fi trăit cu regrete pentru că s-au pocăit, s-au întors către Dumnezeu și au lăsat ca viața lor să fie în controlul și influența Dumnezeului celui viu și adevărat. Doar că această decizie nu o pot face cei încăpățânați și cei care în mândria lor nu vor niciodată să schimbe ce sunt, cine sunt și ce fac ei. Până la urmă viața se va încheia. Până la urmă viața și cursul pe care îl urmează fiecare – fie că te face să te tragi de păr uneori ceea ce faci tu sau alții – este înaintea fiecăruia, și fiecare va da socoteală de calea pe care a urmat-o.

Câte fire de păr mai ai pe cap acum?