De ce sunt calvinist – partea 5

23
views

de Phil Johnson

… şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist.

Partea 5: De ce această chestiune este mult mai simplă decât gândesc majoritatea oamenilor

La sfârşitul articolului anterior, am descris cum chiar în vremea zilelor mele Arminiane, am afirmat destul de mult adevăr despre suveranitatea lui Dumnezeu: aș fi afirmat fără nici o rezervă oricum că Dumnezeu este Dumnezeu; că El face toată buna Lui plăcere; că nimeni nu Îl poate face să facă altfel; că El este în control şi responsabil indiferent cât de mult zgomot încerc rău făcătorii să îl facă; şi nu doar că El este responsabil, El lucrează toate lucrurile pentru binele meu şi pentru slava Lui. De fapt, încrederea mea în promisiunea din Romani 8:28 a fost ceea ce a motivat viața mea de rugăciune.

Acesta este Calvinismul. Dacă tu crezi acele lucruri, ai afirmat inima Calvinismului, chiar dacă tu te numești un Arminian. Acestea sunt adevărurile de bază din Calvinism, şi dacă tu deja crezi aceste lucruri, tu funcționezi cu presupoziții Calviniste.

De fapt, adevărurile din Calvinism atât de mult pătrund inima mesajului evangheliei, încât chiar dacă tu gândești că eşti un propunător dedicat şi consecvent al Arminianismului, dacă tu afirmi cu adevărat evanghelia deja ai recunoscut punctele principale ale Calvinismului oricum.

Vreau să mă întorc la Scripturi şi să ilustrez pentru voi dintr-un pasaj tipic din Scriptură de ce gândesc eu că aceasta este adevărat. Pentru restul acestei serii, ne vom concentra asupra unui text foarte scurt din Scriptură care ilustrează perfect punctul pe care îl expun.

Haideți acasă într-un adevăr pe care Arminienii îl susțin în special cu o mare considerație, şi în mod respectuos aşa: dragostea lui Dumnezeu. Am ales un scurt verset, şi unul familiar, pentru a face aceasta cât de simplu este cu putință – 1 Ioan 4:19. Acesta este unul dintre acele versete de memorat pe care copiii AWANA (club creştin de copii, n. tr.) îl iubesc pentru că este ușor să obțină credit pentru memorarea unui veset întreg, şi acesta are doar opt cuvinte în limba engleză: 1 Ioan 4:19: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.”

Îmi amintesc foarte bine prima dată când am observat acest verset. Eram un creştin destul de nou la acel timp, şi am fost surprins să găsesc acest adevăr în Biblie.

Am fost îngrozitor de ignorant față de Biblie atunci când am fost un creştin nou-nouț. Am crescut mergând la biserici liberale în care Biblia era cu greu menționată decât dacă învățătorul de la Școala Duminicală dorea să fie în dezacord cu ceva care a fost spus de Biblie.

Astfel îmi amintesc că am dădeam un examen despre cunoştinţa din Biblie când am intrat la Institutul Biblic Moody, încă fiind un credincios destul de nou. Urăsc să mă gândesc la ce fel de notă am luat la acel examen. Sunt sigur că ea era îngrozitor de mică. Cantitatea pe care o cunoşteam despre Biblie era stânjenitor de săracă. Știam, desigur, că Moise a primit cele Zece Porunci pe Muntele Cyanide, dar singura pe care nu am putut-o să o menționez a fost „Să nu preacurvești.”

Dar noi încă cântam unele dintre vechile imnuri, şi unul dintre cele care îmi erau familiare era, „O, cât de mult Îl iubesc pe Isus!” Şi am fost întotdeauna intrigat de versetul final din acel cântec: „O, cât de mult Îl iubesc pe Isus, căci El m-a iubit întâi.” Astfel eram familiarizat cu cuvintele, dar am fost cu adevărat surprins să descopăr că aceasta este ceea ce spune Biblia: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.”

Dintr-un anumit motiv, din cea mai timpurie copilărie a mea, auzind corul acelui cântec, care întotdeauna m-a uluit ca un motiv destul de slab pentru a-l iubi pe Isus. Desigur, în starea mea neregenerată, aproape că nu am avut nici o înțelegere în vre-un fel a iubirii lui Cristos pentru mine. Am știut că El m-a iubit şi se aștepta de la mine să Îl iubesc, pentru că noi am cântat despre aceasta şi toate. Dar iubirea Lui doar pentru că El m-a iubit mai întâi nu mi s-a părut ca un motiv particular nobil sau admirabil pentru a-L iubi. De fapt, acesta întotdeauna mi s-a părut un pic copilăresc, pentru că acesta era chiar acelaşi motiv pe care întotdeauna îl dădeam mamei mele când ea m-a întrebat de ce l-am lovit pe fratele meu: Pentru că el m-a lovit mai întâi!

Am înțeles că reciprocitatea nu este un motiv bun pentru a determina felul cum acționăm față de alți oameni. „Tu mă iubeşti, şi eu te voi iubi în schimb” este la fel de falimentară moral precum este zicala, „Tu mă lovești, şi eu te voi lovi înapoi.” Iubirea este presupusă a fi necondiţionată, nu-i aşa? Astfel, „pentru că El m-a iubit întâi” niciodată nu a sunat ca un motiv adecvat pentru a-l iubi pe Isus.

Astfel că am fost destul de surprins după ce am devenit creştin şi am început să citesc Biblia, când am găsit că aceste cuvinte sunt luate direct din Scriptură: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.”

Dar ceea ce nu am înțeles atunci, dar înțeleg acum, este că acest verset nu vorbeşte doar despre motivul iubirii noastre. El este o afirmaţie profundă despre harul lui Dumnezeu care asigură în mod suveran dragostea noastră şi ne transformă din duşmani urâtori-de-Dumnezeu în fii şi fiice adoptate ale căror inimi se revarsă în mod natural cu cel mai curat fel de iubire – nu doar iubirea pentru Dumnezeu, ci de asemenea iubirea unul pentru altul.

Accidental, există o chestiune textuală minoră în acest verset pe care trebuie să o menționez. În Versiunile King James şi New King James (ale Bibliei), acest verset este tradus exact în felul în care l-am citit: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.” Aceasta este aşa pentru că textele grecești din care Versiunea King James a fost tradusă, include obiectul Îl.

În final nu contează care versiune o preferi, pentru că amândouă lucrurile sunt de fapt adevărate, şi capacitatea noastră de a-L iubi pe Dumnezeu este dependentă de abilitatea noastră de a avea iubire adevărată. Dacă noi nu puteam iubi deloc, cu siguranţă nu puteam să îl iubim pe Dumnezeu. Deci, în orice fel, înțelesul acestui verset include adevărul că „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.”

© 2008 de Phil Johnson
Director Executiv
Har vouă