Umblați prin credință – un verset înțeles greșit?

64
views

Drum prin deșert - foto de Johannes Plenio - unsplash.comMajoritatea dintre noi suntem familiarizați cu felul cum este transpus versetul din 2 Corinteni 5:7 în versiunea Cornilescu, ”pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere”. Dacă dați o căutare pe Google – în limba engleză de exemplu – veți găsi explicații a ceea ce înseamnă acest verset, cum ar fi ”Biblia ne provoacă să umblăm prin credință, nu prin vedere”, sau că trebuie ”să mergi prin credință nu prin vedere”, sau că tu ar trebui ”să mergi prin credință, nu prin vedere”. Și probabil că aceleași lucruri le-ați auzit și în diferite predici.

Ca să clarificăm lucrurile, cuvântul ”umblăm” din acest verset este, de sigur, folosit într-un sens metaforic ”a trăi”; versiunea BVA în limba română îl transpune astfel: ”pentru că trăim prin credință, nu bazați pe ce vedem”. În acest mod cuvintele lui Pavel sunt luate ca un îndemn sau o poruncă de ”a trăi prin credință”. Conform acestei păreri, noi suntem provocați să ne ridicăm mai presus de experiența noastră creștină normală și, mai degrabă decât să operăm dintr-o perspectivă lumească (”trăim prin vedere”), noi ar trebui să ne ghidăm viețile și să ne facem deciziile bazat pe credința noastră și să ne încredem în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Nu e nimic greșit cu privire la această idee în sine. Este corect din punct de vedere teologic să spunem și să insistăm asupra faptului că creștinul trebuie să caute mereu să trăiască prin credință și să se încreadă în Dumnezeu și promisiunile Sale, și să nu fie motivat doar de ceea ce el sau ea vede și aude în circumstanțele prezente.

Problema este că nu aceasta e ceea ce spune textul, și nici nu înseamnă acest lucru. Pavel nu poruncește corintenilor să ”trăiască prin credință”; el face o afirmație: corintenii trăiesc prin credință.

Textul nostru este de asemenea popular în cadrul mișcării Word of Faith (Cuvântul Credinței), pe care nu îl voi descrie aici. Un predicator popular de la TV din cadrul acestei mișcări, Frederick Price, își încheie fiecare predică prin a cita 2 Corinteni 5:7.

În toate aceste instanțe, textul a fost golit de contextul său și i s-a desemnat un nou înțeles. Pavel nu spune că noi ” trăim prin credință” sau că noi ”ar trebui să trăim prin credință”. Nu, el spune în mod direct și fără echivoc că noi, toți credincioșii, de fapt, trăim prin credință. Dar de ce face Pavel această afirmație?

Versetul 7 se înțelege în mod corect a fi paranteza din cadrul gândului versetelor 6-8:

(6 )Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, (7) pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. (8) Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Să mergem pentru un moment la începutul capitolului 5 pentru a vedea contextul mai larg. Pavel începe în versetul 1 prin a explica ceea ce se întâmplă cu un credincios care moare, ”dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc”. Din fericire, Pavel spune că noi putem privi înainte la un trup înviat, ”avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică”. Doar că până atunci noi ”gemem” (v. 2), știind că trupurile noastre din prezent sunt supuse afecțiunilor, rănilor și neputințelor. Și din moment ce știm că ”dacă suntem acasă în trup, pribegim departe [într-un sens spațial] de Domnul” (v. 6), nouă ”ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul” (v. 8). Toți credincioșii de pe pământ sunt în mod prezent ”departe de Domnul” în sensul pe care îl descrie Pavel în versetul 6.

Doar că raționamentul lui Pavel din versetele 6 și 8 ar putea lăsa o impresie greșită. De aceea el întrerupe versetul 6 cu versetul 7 înainte ca el să-și completeze gândul său în versetul 8. Acel ”pentru că” cu care începe versetul 7 este ceea ce dicționarul standard al limbii grecești (BDAG) numește drept ”marcatorul de clarificare”. Cineva ar putea lua cu ușurință afirmația lui Pavel din versetul 6 că ar însemna că… din moment ce credincioșii sunt în prezent ”departe de Domnul”, ei nu se bucură de nici o părtășie cu El. Dar, cu certitudine, aceasta este un fals absolut, pentru că, vedeți voi, spune Pavel (în versetul 7) ”noi trăim în prezent în tărâmul credinței [“prin credință“], nu în tărâmul vederii”. Pavel pune de fapt în contrast a-L vedea pe Domnul (”acasă cu Domnul”) cu experiența noastră prezentă de a-L crede pe Domnul fără să-L vedem (”departe de Domnul”). Pentru momentul de acum credincioșii ”trăiesc în tărâmul credinței”, încrezându-se în Domnul pe care ei nu L-au văzut, dar într-o zi ei vor ”trăi în tărâmul vederii”. Acesta este un fel de contrast pe care îl vedem și în Ioan 20:29 (”„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.””) și 1 Petru 1:8 (”pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită…”).

Așa că, deși suntem în prezent ”departe de Domnul”, aceasta nu înseamnă că suntem izolați de părtășia cu Domnul. Dar pentru moment noi trăim ”în tărâmul credinței”, care nu este nici o piedică spre comuniunea cu Salvatorul nostru, deși noi cu adevărat privim la ziua când voi trăi ”prin vedere”. Atunci, cum spune și scriitorul unui imn, ”credința va fi vedere”.

Notă. Materialul de mai sus este o adaptare a unui articol scris de Bill Combs de la Detroit Baptist Theological Seminary, apărut inițial în site-ul BibleStudyTools.com.