Puterea rugăciunii (Partea a doua)

24
views

Damian Ionde Damian Ion

BAZA RUGĂCIUNII APOSTOLULUI PAVEL

Scriindu–le tesalonicenilor în prima sa epistolă, Pavel îşi dezvăluie suportul rugăciunilor sale în capitolul 5, versetul 24: “Cel ce va chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.”Cu această ocazie Pavel subliniază baza rugăciunilor sale. El îşi are împlinirea rugăciunii asigurată de credincioşia lui Dumnezeu. În limba greacă adjectivul folosit este pistos şi are o conotaţie mai puternică decât cel folosit în limba română (“credincios”), acesta însemnând nu doar credincios (ca în traducerea D. Cornilescu din limba română) ci şi “demn de încredere, fidel: sigur, incontestabil.”[1] Folosind adjectivul pistos, apostolul Pavel exprima în mod direct baza rugăciunii sale. Rugăciunea apostolului îşi păşea suportul pe fidelitatea lui Dumnezeu. Creatorul este “demn de încredere”, astfel Pavel îi dezvăluie Acestuia starea inimii sale. Cu alte cuvinte, Pavel îşi clădea rugăciunea pe siguranţa oferită de Dumnezeu, siguranţă ce conferă rugăciunii apostolului baza solidă pe care el nu o putea găsi în altă parte.

În a doua sa epistolă destinată tesalonicenilor, apostolul Pavel, în capitolul 3, le cere acestora să se roage. Pentru a–i determina să se roage Pavel le aminteşte şi în această împrejurare, în versetul 3, baza rugăciunii: “Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” Adjectivul folosit în limba greacă este tot pistos. Pavel amintea faptul că Dumnezeu este “fidel”, astfel El îi va întări şi îi va păzi de rău. Datorită credincioşiei Sale, El împlineşte lucrarea cerută de credincios.

În ambele versete amintite puţin mai sus, se observă clar faptul că apostolul Pavel asociază credincioşia lui Dumnezeu (“Cel ce va chemat este credincios …”, “Credincios este Dumnezeu …”) cu împlinirea de către El a cererii (rugăciunii) făcută de credincios (“… şi va face lucrul acesta.”, “… El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.”). Din perspectiva apostolului Pavel, credincioşia lui Dumnezeu ocupă un loc important în temelia rugăciunii.

Apostolul Pavel mai dezvăluie un component al bazei rugăciunii, atunci când le transmite colosenilor, prin intermediul unei epistole, că el şi cei ce sunt cu el se roagă pentru ei. În capitolul întâi, versetul 11, Pavel afirma: “întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie”, el plasează răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune pe “puterea” lui Hristos. Verbul folosit de Pavel pentru verbul “a întări” este dunamow, care înseamnă “a fi întărit”, însă şi “a fi consolidat”.[2] Aceasta înseamnă că puterea lui Hristos se consolidează. Pavel a exprimat aici necesitatea implicării puterii lui Hristos ca baza rugăciunii. Apostolul, la rândul său, a simţit în viaţa sa puterea lui Hristos, putere pe care o aşează la temelia rugăciunii.

În cadrul Epistolei către Romani, apostolul neamurilor îşi exprimă dorinţa sa, ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Acest fapt se observă mai bine în capitolul 10 în rugăciunea lui Pavel. Vorbind în acest context apostolul menţionează încă un component ce stă la baza rugăciunii: “În adevăr, nu este nici o deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce–L cheamă.” (versetul 12) Din aceste cuvinte ale lui Pavel se distinge idea că Dumnezeu are multă îndurare pentru cei ce–L cheamă, adică cei ce se roagă Lui. Este bine de remarcat faptul că, în original, corespondentul pentru substantivul “îndurare” din traducerea română (D. Cornilescu) este “pantad” (panth), însemnând: “întru–totul, cu desăvârşire, total, în întregime”.[3] Prin afirmaţia “bogat în desăvârşire” Pavel reliefează faptul că Dumnezeu este gata oricând să–i asculte pe cei ce se roagă Lui. Apostolul aşează acestea la baza rugăciunii. Îndurarea lui Dumnezeu stând la baza rugăciunii, mai este întâlnită şi în 2Corinteni 9:8–9, Filipeni 4:19.

 

SCOPUL RUGĂCIUNII APOSTOLULUI PAVEL

Din rugăciunile sale se distinge faptul că el urmărea glorificarea lui Dumnezeu. 1Tesaloniceni 1:12: “pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi.” Când apostolul Pavel s–a rugat pentru credincioşi, nu a uitat să amintească şi scopul rugăciunilor sale. Deşi la o primă citire a versetelor 11 şi 12 scopul ar părea dublu, în versetul 12 Pavel accentuează prioritatea. “Mai întâi, Numele Domnului nostru Isus Hristos va fi proslăvit în ei.”[4] Pavel urmărea în rugăciune ca acei credincioşi să Îl prezinte pe Mântuitorul lumii aşa cum se cuvine şi să–I aducă onoare, ca mădulare a Trupului Său. În Epistola lui Pavel către Filipeni capitolul întâi cu versetul 11, apostolul îi vrea pe creştini să fie umpluţi cu roadele neprihănirii: “plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre lauda şi slava lui Dumnezeu”. Dacă izvorul acestor virtuţi este Domnul Isus, atunci scopul, adică “obiectivul lor este slava şi lauda lui Dumnezeu”.[5] Aceeaşi idee se regăseşte şi în epistola lui Pavel către Romani capitolul 15 versetul 6: “… toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu …” Se poate constata cu certitudine că Pavel, în rugăciunea sa, urmează credinţa Domnului Isus din Evanghelia după Ioan capitolul 14 versetul 13: “Orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl sa fie proslăvit în Fiul”. “Cu alte cuvinte, scopul final al rugăciunii este glorificarea Tatălui.”[6] Astfel rugăciunile îl smeresc pe creştin şi Îl înalţă pe Dumnezeul Atotsuficient.

Un alt aspect al scopului rugăciunii întâlnit la apostolul Pavel este acel pe care Fiul lui Dumnezeu l–a menţionat în Evanghelia după Ioan capitolul 16 versetul 24: “… cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Dacă scopul rugăciunii apostolului a avut de a face în primul rând cu Dumnezeu, în al doilea rând scopul rugăciunii are de a face cu creştinul. Astfel, în Coloseni 1:10 Pavel afirma; “pentru ca astfel sa vă purtaţi într–un chip vrednic de Domnul, ca să–I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.” Scopul rugăciunii era să facă din viaţa credinciosului o viaţă demnă de Hristos (Romani 15:13, 1Corinteni 1:8, 2Corinteni 1:4, Coloseni 1:11, Filipeni 1:10).

Unitatea acestor două scopuri reliefate mai sus se regăseşte în actul rugăciunii marelui apostol al neamurilor. “Măreţia lui Dumnezeu este sursa şi valoarea măreţiei rugăciunii.”[7] Dumnezeu este izvorul oricărei glorii, Lui I se cuvine toată slava, iar rugăciunea în concepţia lui Pavel trebuie să fie şi o manifestare a slavei lui Dumnezeu.

Va urma

Note de subsol:

[1] D. Bărnuţ, E. Hubert, J. Kovàcs, Dicţionar Grec–Român pentru studiul cuvintelor din Noul Testament, Editura Teologos, Cluj–Napoca, 1999, pag. 166;

[2] Ibidem, pag. 53;

[3] Ibidem, pag. 155;

[4] Willian MacDonald, Comentar la Noul Testament, C.L.V., 1998, pag. 874;

[5] Ibidem, pag. 785;

[6] John Piper, Să se bucure popoarele, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1998, pag. 67;

[7] Alexander Whyte, Lord teach us to pray, Doubleday, Doran and Company, Inc., USA, 1929, pag. 5;