Rugăciunea care n-ai rosti-o încă, dar la care îți răspunde Dumnezeu

3
views

Om care se roagă în public, fotografie de whoislimos - unsplash.comTe-ai rugat astăzi? Dar de respirat ai respirat aer în plămâni?

Cineva spunea prea bine că rugăciunea este respirația sufletului, dar mă minunez de ce sunt așa de mulți asfixiați spirituali în jurul nostru. Nu, azi nu ai uitat să respiri, pentru că nu ține de memoria ta să faci acest exercițiu, este un instinct al trupului tău pe care nu îl poți controla tu – este de fapt parte din tine, este ceea ce ești – fără aer nu poți să mergi mai departe. În somn respirăm, în timp ce fugim respirăm, în timp ce bem apă respirăm, în timp ce înotăm respirăm, în timp ce vorbim respirăm, în timp ce mâncăm respirăm, în timp ce tăcem respirăm.

De ce respirăm mai des și ne rugăm mai rar?

Sunt întrebări care nu avem acum răspunsuri pentru că suntem de fapt ceea ce am spus despre alții că sunt – laodiceni, căldicei, adică nici în clocot, nici reci, numai buni de scuipat afară – și acum de fapt ne uităm și reflectăm la un singur lucru din viața noastră spirituală pe care îl consideră mulți oxigenul și vitalitatea vieții de credincios, de creștin, de ucenic al lui Isus, de om care mergi la biserică, și care ai așteptări de la tine, de la alții, de la cei care sunt în jur. Ai așteptări să se facă lucrurile cum le vezi tu și cum ai credea tu că ar fi bine, dar nu se întâmplă așa mereu. De fapt poate nu se întâmplă așa niciodată. E ca și atunci când îți auzi respirația ta fizică, te uiți la modul cum intră și iese aer în pieptul tău și nu îți dai seama că de fapt ai respirat.

De fapt tu ești viu. De fapt răsuflarea ta este ceea ce a fost mai dinainte programat pentru corpul tău fizic să facă pentru a putea crește, a se dezvolta, a se menține în formă, a merge înainte.

Nu poți să vezi rugăciunea în același fel pentru ca nu ai ochii spirituali să vezi și să înțelegi realitatea spirituală în același fel cum percepi lumea fizică: respirația ta. Interesant este însă faptul că noi îl percepem pe Dumnezeu în termeni umani, deși El este nevăzut, necuprins, infinit de misterios, El este accesibil. El este… la o rugăciune distanță. Cum este aerul pentru respirația ta. E ușor de zis, mai greu de priceput.

Astăzi citeam un articol despre un om care a fost ridiculizat pentru că a spus să ne rugăm pentru victimele împușcăturilor recente din Texas. Nu doar că mulți au început să-l batjocorească pe acest om, dar însăși ideea de ”comunicarea cu Dumnezeu și linia cu cerul” au luat-o în derâdere. Citeam acele rânduri scrise în batjocură de niște oameni care sigur nu știau ce înseamnă să ai o relație cu Dumnezeu, dar care știau ce înseamnă să ai viață, să respiri, să ai toate mădularele în corpul tău. Înțelegeam că sunt și ei oameni ca noi, că au nemulțumiri, că au necredință, că nu au văzut niciodată rugăciuni răspunse, dar cărora le era mai ușor să dea cu pietre și să vorbească cuvinte de ofensă profunde despre acest act simplu de credință: comunicarea cu Dumnezeu.

De fapt, am realizat că ei nu știu sau nu au fost învățați niciodată să se roage. Sau poate dacă au fost învățați, au fost îndoctrinați, și nu instruiți că ”ceea ce cereți prin credință veți primi”, și orice rugăciune ar fi spus ei vreodată a fost și va rămâne pentru ei precum o vorbă aruncată-n vânt. Precum o răsuflare care ai avut-o, știi de ea, dar nu ai numărat-o, a trecut de tine, și a trecut și ignorată și neglijată și sfidată.

Am realizat că oamenii nu se roagă pentru că nu înțeleg ce înseamnă rugăciunea sau dacă o înțeleg și o definesc, au o definiție învechită și demodată dintr-un dicționar laic, unde cuvintele sunt aranjate doar să descrie sau să definească un act care este așa de mult ignorat, trecut cu vederea și chiar uitat printre cei care se mai numesc creștini.

Am uitat să ne rugăm cu credință, dar duminica știm sigur că dacă spunem ”Tatăl Nostru” la biserică o să fie de ajuns! Sau la masă, sau la culcare, sau… când mai spunem noi rugăciuni în grabă…

Adevărul despre rugăciune pe care nu îl spune nimeni este că Dumnezeu răspunde la rugăciune.

”Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine.” (Psalmul 65:2)

El aude atunci când strigăm către El. Oftatul nostru este de fapt rugăciunea noastră atunci când nu știm ce să spunem. Am învățat de la alții care se roagă în public tot felul de ”formule” de adresare în rugăciune, dar am uitat că lui Dumnezeu ne putem adresa… simplu, direct, concret, fără sfială. Rugăciunea noastră nu este rugăciune decât dacă dă definiția cineva dintr-un comitet de biserică, dintr-un cult, dintr-o carte care are milioane de vânzări? Nu. De respirație de ce nu dă nimeni din biserică definiții diferite? Pentru că ne este mai ușor să vorbim ce este rugăciunea, dar mai greu să o explicăm și să o practicăm.

Există rugăciuni pe care le-ai rostit și la care nu ai primit răspuns. Există rugăciuni pe care nu le-ai rostit încă cu vocea ta, dar Dumnezeu deja le-a auzit. La toate răspunde Dumnezeu. Răspunde dacă dorești să auzi răspunsul. Pentru că mulți care cred că rugăciunea ar trebui să fie batjocorită în momente de disperare din națiune au de fapt în urechile lor căști și megafoane la care sună orice altceva dar nu vocea lui Dumnezeu! Se aude mai bine corectitudinea politică, dar nu chemarea la sfințire. Se aude mai bine faptele care le văd alții, dar nu și vocea care te cheamă la pocăință.

Realizăm de fapt că cei care batjocoresc cel mai mult rugăciunea sunt cei care au nevoie de fapt de ea! Dar nu vor să o recunoască pentru că a recunoaște starea în care se află arată de fapt că par slabi, par neajutorați, îi pune în lumină ”neplăcută”. Dacă despre respirația lor s-ar spune la fel… oare ce s-ar putea spune? Au prea mult aer? Au prea mulți bani lângă plămânii cu care pompează aerul? Au hainele prea scumpe și filtrează prea tare aerul care ajunge la corpul lor?

Cum te rogi tu? Ce înseamnă rugăciunea pentru tine? De ce te rogi tu? Ce reprezintă rugăciunea pentru tine? Există rugăciuni care pare că le-ai spus dar la care nu ai primit răspunsuri?

Material preluat de pe site-ul Canaan.ro