Puterea rugăciunii (Partea 6)

11
views

Damian Ionde Damian Ion

PRINCIPALELE RUGĂCIUNI ALE APOSTOLULUI PAVEL

Rugăciunea pentru coloseni (Coloseni 1:9–11)

Apostolul lasă să curgă dragostea din inima sa şi grija ce o are pentru coloseni. Rugăciunea e focalizată în jurul creştinilor, ei având prioritate. Cât despre sine, Pavel nu aminteşte ceva, deşi era prizonier în Roma. Comentatorii biblici consideră că din cauza sănătăţii sale, Pavel şi–a dictat epistola. Este de aşteptat faptul că oameni sănătoşi să se roage pentru cei bolnavi sau cei ce deţin o situaţie materială pentru săraci, dar Pavel dă un exemplu demn de urmat. El mijloceşte pentru alţii, deşi situaţia lui era una dificilă din punct de vedere omenesc. “Este neobişnuit pentru săraci să se roage: Doamne binecuvintează pe bogaţi. Este straniu să–i auzi pe cei bolnavi rugându–se pentru cei sănătoşi”[1], însă Pavel a făcut aşa. După cât se cunoaşte, Pavel nu a fost niciodată la Colose, dar el se roagă pentru oameni pe care nu i–a văzut niciodată fiindcă îi iubeşte. “Am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus” (Coloseni 1:4) Pavel se roagă pentru cei pe care îi iubeşte, să aibă o atitudine corespunzătoare, cel mai important lucru pentru ei era să cunoască voia lui Dumnezeu. Ei nu puteau să facă ceea ce nu ştiau. (Faptele Apostolilor 1:9). “Să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, … pentru ca astfel să vă purtaţi într–un chip vrednic de Domnul …” (Coloseni 1:9–10) “Întăriţi, cu toată puterea” (Coloseni 1:11), tăria de care are nevoie credinciosul este în puterea lui Hristos. Înţelegerea voii lui Dumnezeu, înţelepciunea, o viaţă curată şi plină de roade, toate acestea izvorăsc din Duhul Sfânt, care dă putere credinciosului.

Rugăciunea pentru corinteni (1Corinteni 1:4–9)

În această scurtă rugăciune, în 6 versete Pavel se referă la 5 perioade ale lui Hristos. El voia ca ei să înţeleagă poziţia lor în Hristos. Apostolul Pavel se asigură că securitatea vieţii corintenilor în Hristos era năzuinţa şi speranţa lor. “Mărturia despre Hristos a fost întărită în mijlocul vostru … în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.” (1Corinteni 1:6–7).

Pavel le aminteşte motive pentru care îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ei. Aceste adevăruri au rolul de a–i însănătoşi pe cei ce au probleme spirituale.

“Mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul care v–a fost dat prin Isus Hristos.” Pavel voia ca cititorii lui să înţeleagă că ceea ce ei sunt se datorează lui Hristos. Acesta era primul pas în motivarea lor pentru a se însănătoşi spiritual. Pavel identifică patru insuficienţe spirituale în viaţa corintenilor: certurile fiindcă privirea nu le mai era aţintită spre Hristos; îndreptarea ochilor spre fire; şi–au luat ochii de la Evanghelie; şi–au luat privirea de la puterea lui Dumnezeu lăsându–se călăuziţi de lucrurile omeneşti păcătoase. Toate acestea au stat la baza divizării bisericii 1:15.

Versetul 5 constituia al doilea motiv de mulţumire pentru Pavel, “căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.” Corintul era cunoscut pentru educaţia sa, ei cunoşteau despre Dumnezeu, însă nu experimentaseră reala putere a lui Dumnezeu în inimile lor. Pavel îi îndemna să se bazeze pe suficienţa lui Hristos indiferent de marea educaţie primită. (1Corinteni 1:26–27)

În versetul 6 apostolul mulţumeşte datorită bunei mărturii: “mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru.” Mărturia era posibilă fiindcă darurile manifestate în viaţa creştinilor confirmau lucrarea lui Dumnezeu în vieţile lor.

Mergând mai departe în versetul 7, Pavel mulţumea pentru darurile existente în Biserica Corintului, însă paradoxal, corintenii nu erau echipaţi cu virtuţile scripturii pentru ai sluji pe credincioşi în timp ce aşteptau întoarcerea lui Hristos.

Un alt motiv de mulţumire a lui Pavel este enunţat în versetul 9: “Credincios este Dumnezeu, care v–a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” Apostolul mulţumeşte Creatorului pentru garantarea succesului creştinilor. Păstrarea lor în har validează experienţele, darurile şi stă la baza sfinţeniei care aduce succesul.  Acest verset exprimă bază unei sănătăţi spirituale.

Ţinându–se cont de situaţia corintenilor, Pavel putea începe epistola prin reproşuri la adresa corintenilor, însă el debutează cu o rugăciune a mulţumirii, o rugăciune a înţelegerii pentru ei. După această pregătire, corintenii au fost gata pentru intervenţia spirituală, cunoscând în acelaşi timp dragostea apostolului.

Rugăciunea pentru tesaloniceni (1Tesaloniceni 1:2–3)

Prin cele două scrisori trimise de apostolul Pavel tesalonicenilor, creştinii din Tesalonic sunt încurajaţi. “Tema generală a rugăciunii lui Pavel pentru această biserică este de a–i complimenta pentru mărturia lor spirituală, de a–i încuraja să meargă înainte.”[2] Sunt trei lucruri în viaţa Tesalonicenilor pentru care apostolul mulţumeşte lui Dumnezeu: lucrarea credinţei, lucrarea dragostei şi răbdarea speranţei.

În 1Timotei 3:9 Pavel subliniază faptul că credinţa este o caracteristică de bază a slujitorului lui Dumnezeu. “Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, … căci ne aducem aminte fără încetare, … de lucrarea credinţei voastre …” (1Tesaloniceni 1:2–3). Lucrarea credinţei se referă la a–L sluji pe Dumnezeu ascultând Cuvântul Său. Tot ce ţine de lucrarea creştinului poate fi inclus în lucrarea credinţei. Tot ce face creştinul trebuie să facă în şi prin credinţă “crezând că Dumnezeu va binecuvânta eforturile noastre în concordanţă cu promisiunea Cuvântului Său.”[3] Unii lucrează pentru o răsplătire materială, însă adevăratul creştin ştie că serviciul său va fi răsplătit de Dumnezeu; prin aceasta I se aduce slavă, laudă şi onoare lui Dumnezeu. De remarcat în acest sens este faptul că propăşirea Împărăţiei lui Hristos era cel mai important lucru din viaţa bisericii din Tesalonic.

Creştinul din perspectiva lui Pavel trebuie să lucreze în puterea Duhului. “Truda cărnii şi efectele acesteia conduc repede la o moarte finală care spulberă visul iluzionat.”[4] Dar când totul e făcut prin puterea Duhului Sfânt, totul e câştigat.

Lucrarea dragostei este de asemenea menţionată de Pavel, fiindcă ea motivează şi susţine pe credincios. “Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, …” (1Tesaloniceni 3:12). Tesaloniceni se făcuseră într–adevăr demni de toată lauda prin autentica dragoste creştină de care au dat dovadă. Pavel consideră că mai este loc de dragoste, astfel el se roagă ca ei să cunoască o măsură îndoită a acestei iubiri. Dragostea pentru Hristos trebuie să fie din abundenţă, să–i îmbogăţească pe alţii în urma slujirii creştinului. Iubindu–L pe Dumnezeu creştinul îi iubeşte şi pe oamenii ce trăiesc cu el.

Progresul spiritual al tesalonicenilor îl determină pe Pavel să îi laude. Însă, el nu uită să menţioneze baza acestui progres, statornicia şi plinătatea credinţei în pofida prigoanelor pe care le îndurau. “De aceea ne lăudăm cu voi … pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigoanele şi necazurile …” (2Tesaloniceni 1:4).  Se remarcă clar din scrierile apostolului Pavel, că întotdeauna el compară răbdarea cu slava şi cu gloria viitoare.

În rugăciunea sa, Pavel cere ca tesalonicenii să rămână credincioşi speranţei lor (1Tesaloniceni 3:10–13) şi în acelaşi timp el este mulţumitor fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu a fost primit cu bucurie de ei.

Rugăciunea pentru efeseni (Efeseni 1:15–19)

“… nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele …” Pavel include în rugăciunea sa trei componente importante: speranţă, bogăţie şi putere. Această rugăciune pentru credincioşii din Efes este făcută pentru a primi cunoştinţa, “nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui.”

Apostolul face o aplicaţie practică pentru a combina componentele rugăciunii sale. Aceasta a fost făcută pentru luminarea efesenilor la acel moment. El s–a rugat ca “să vă dea un duh de cunoaştere şi de descoperire în cunoaşterea Lui.” Dorinţa lui Pavel este ca prin această înţelegere spirituală să–şi trăiască viaţa spirituală la maxim. Înţelegerea voii lui Dumnezeu creează o diferenţă în modul de a trăi. Cunoaşterea voii lui Dumnezeu afectează gândirea noastră, iar aceasta afectează trăirea noastră.

Nădejdea credinciosului este pusă în contrast cu lipsa de nădejde a necredinciosului. Modul lumii de a privi speranţa este de fapt o totală lipsă de speranţă, deoarece ea este trăită fără Dumnezeu. EL este nădejdea slavei. Nădejdea lumească are acelaşi randament pe care îl are un om trăgând la ţintă în întuneric. Speranţa nu este o cărare întunecată pentru credincios. Nădejdea chemării creştinului, pentru care se roagă Pavel, este o realitate ultimă către care se îndreaptă esenţa credinţei creştine. Deşi, nădejdea biblică nu priveşte fatalismul, ci este o încredere că tot ceea ce este pe pământ, în trup, în tot universul se mişcă pentru glorificarea lui Dumnezeu.

Pavel a folosit cuvântul nădejde ca şi cum aceasta ar fi avut deja loc. Speranţa creştinului e sigură în ceruri datorită a ceea ce Dumnezeu a hotărât să facă înainte de crearea lumii. El a ales pe oameni. Ceea ce a înfăptuit Creatorul prin moartea pe cruce a Fiului Său pentru omenire, ceea ce face acum, lucrarea de sfinţire, este garanţia a ceea ce va face în viitor.

Al doilea lucru pentru care se roagă apostolul Pavel este posesiunea creştinului; Dumnezeu doreşte ca credinciosul să aibă parte de bogăţia gloriei şi moştenirii Sale. Acest lucru are o importanţă deosebită, în altă împrejurare apostolul afirma: “Şi Dumnezeul meu nu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19). Apostolul vorbeşte despre ceea ce aparţine creştinului în bogăţia gloriei moştenirii lui Dumnezeu “în sfinţi”. “Expresia folosită de Pavel “în sfinţi” indică o sferă locativă unde bogăţiile gloriei Sale există. Tot ceea ce este acolo reprezintă nădejdea chemării şi a victoriei în Hristos, dar apostolul ne va aduce înapoi pe pământ şi spune în final “nu fiţi atât de preocupaţi de ea încât să–i pierdeţi valoarea pământească.”[5] Bogăţiile gloriei lui Dumnezeu sălăşluiesc în cele mai mari comori pământeşti, “în sfinţi”.

Sunt trei sensuri în care gloria lui Dumnezeu este “în sfinţi”. “În primul rând, Dumnezeu îi va glorifica pe sfinţi. În al doilea rând, El este glorificat în fiecare zi de sfinţi şi în al treilea rând, Dumnezeu spune că prioritatea noastră acum este ca El să fie glorificat în sfinţi: Ioan 17:21.”[6]

Pavel se roagă “şi care este de faţă de noi, credincioşi, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui.” (Efeseni 1:19). Apostolul subliniază că înfăptuirea este posibilă prin puterea lui Dumnezeu şi nimic nu trebuie lăsat să se oprească manifestarea acestei puteri.

Nu diviziune în părtăşie, nu erori doctrinare, nu rău şi nu răzvrătire. Trupul lui Hristos trebuie să fie în armonie cu el însuşi, sfânt cu Dumnezeu. “Dacă înţelegem bine nădejdea chemării noastre, a bogăţiei gloriei moşteniri noastre şi a măreţiei nemărginite a puterii lui Dumnezeu, cu siguranţă vom purta coroana vieţii veşnice cu Hristos.”[7]

Va urma

 NOTE DE SUBSOL:

[1] John Bisagno, The secret of positive praying, Zondervan Corporation, Michigan, 1986, pag. 114;

[2] John Bisagno, The secret of positive praying, Zondervan Corporation, Michigan, 1986, pag. 133;

[3] Harold Dood, The meaning of Paul for Today, Unwin Brothers Ltd., London, 1937, pag. 164;

[4] Ibidem, pag. 135;

[5] Ibidem, pag.246;

[6] Merlin R. Carothers, Power in praise, Logos International, Plainfield, 1972, pag. 83;

[7] John Bisagno, The secret of positive praying, Zondervan Corporation, Michigan, 1986, pag. 124;