Slujirea este la îndemana fiecărui credincios

25
views

Damian Ionde Damian Ion

In călătoria noastră spre veşnicie trecem prin incercări, greutăţi, bucurii, uneori căderi, insă suntem mereu biruitori impreună cu Domnul Isus. Cel mai important lucru este increderea in Dumnezeu şi credincioşia noastră faţă de El. Ferice de cei care işi incheie călătoria alături cu Domnul Isus (Apoc.14:13). Credincioşii vor rămane pentru totdeauna cu Domnul (1Tes.4:14–18).

Cand Biserica se roagă trăieşte prin puterea rugăciunii şi se poate avanta in slujirea si in misiunea lui Dumnezeu. Slujirea este la indemana fiecărui credincios, aceasta cultiva smerenia, atinge inima şi produce roade. Ştim ce ne cere Domnul să facem, insă există şi pericolul de a dilua voia şi planul Domnului cu dorinţele şi gandurile proprii. Cand facem ceea ce trebuie să facem, suntem binecuvantaţi de Dumnezeu. Privind retrospectiv viaţa, am dori de multe ori să fim din nou copii sau tineri pentru a putea lua totul de la inceput. Cu un sentiment de neimplinire, de insatisfacţie, mulţi dintre noi ne simţim secătuiţi de puteri in faţa tuturor cerinţelor vieţii, iar gandul la viitor ne umple de o şi mai mare nelinişte. Cu mintea răscolită, probabil te intrebi: „Voi fi capabil să realizez ceva in anii ce vor urma?” Totul depinde de modul in care folosim fiecare lună, săptămană, zi, oră, minut sau secundă: „Invaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă inţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Timpul reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale „patrimoniului” pe care il avem in viaţă, iar controlul asupra timpului poate face diferenţa dintre succes şi eşec. Oare focul jertfei noastre, cum arde pe altarul lui Dumnezeu? Oare suntem plini de dragoste faţă de Dumnezeu arătandu-I aceasta zilnic prin ceea ce Ii oferim, fiind responsabili de realitatea trăirii noastre in prezenţa Lui – „Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.” Levetic 6:13 Superficialitatea este o mare ispită a zilelor noastre. Azi este nevoie, nu de mai mulţi oameni inteligenţi, ci de oameni profunzi.

Să petrecem tot mai mult timp in părtăşie cu Dumnezeu citind şi meditand la Cuvantul Lui. Este dureros pentru că azi mulţi creştini nu mai citesc Scriptura ca să mediteze personal la Cuvantul Domnului, ci se mulţumesc doar cu faptul că li se citeşte la biserică. In felul acesta unii creştini urmează un fel de tradiţie orală, fiindcă işi aduc aminte că parcă cineva ar fi spus ceva şi nu ei au citit despre acel ceva.

Pasiunea pentru misiune trebuie să-l insufleţească pe fiecare credincios baptist. Facă Bunul Dumnezeu ca tot mai multe inimi să-şi găsească bucuria şi implinirea slujind in lucrarea Lui prin darurile primite de la Duhul Sfant. Fie, cu ajutorul Domnului, să valorificăm orice oportunitate deschisă de El in vestirea Evangheliei atat in cadrul bisericii locale, cat şi in orice alt loc din societate.

Inaintaşii nostri credincioşi şi-au făcut partea inaintea Domnului şi au lăsat in urma lor o lucrare bine făcută, iar noi suntem chemaţi să o ducem mai departe. Oare ravna, inţelepciunea, credincioşia şi jertfa care au caracterizat generaţiile anterioare ne insoţesc şi pe noi astăzi? Generaţiile anterioare şi-a făcut datoria, iar acum se bucura alături de Dumnezeu pe care L-au slujit. Astăzi este randul generaţiei noastre. Aşa cum noi scriem astazi despre generaţia trecută, generaţia care va veni va scrie despre generaţia noastră. Oare ce lăsăm in urmă ca istoria să consemneze? Cu ajutorul lui Dumnezeu, dorim din toată inima să fim creştini autentici şi o biserică relevantă societăţii faţă de care suntem responsabili, inaintea lui Dumnezeu, să-i vestim Evanghelia.