De ce sunt un calvinist – partea 1

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 1: este Arminianismul o erezie condamnabilă? Iubesc doctrinele harului şi nu evit eticheta de „Calvinist.” Eu cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Eu sunt convins că Scriptura învață că Dumnezeu este complet complet suveran nu doar în mântuire (chemarea eficace şi acordarea credinţei celor pe care El îi alege); dar de asemenea în fiecare detaliu din strădania Providenței. „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8:30). Şi El face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi...

Învierea lui Isus – un fapt sau o poveste învechită?

Învierea lui Isus este crezul religios creștin al faptului că Mântuitorul, după ce a fost pus într-un mormânt, după constatarea morții Sale, Acesta a înviat din morți.  Învierea nu este doar un crez religios, ci și doctrina principală din cadrul teologiei creștine, însăși Crezul de la Niceea declară că ”A treia zi El a înviat conform scripturilor” Deși învierea lui Isus Hristos din morți a avut loc după trei zile, fapt confirmat și de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:3-4 (”...Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat, că a înviat a treia zi…”) , și avem mărturia tuturor ucenicilor lui Isus, care au fost martori ai învierii și arătărilor Sale după acest eveniment istoric, încetul cu încetul acest eveniment a început să devină o ”relatare” care își pierde din esență...

Ce credem noi despre cele cinci puncte ale Calvinismului

NOTĂ: Deoarece acest material este mai lung și prezintă un singur subiect în întregime, am decis ca în următoarele 3 luni să nu mai postăm alt material la această pagină de apologetică, urmând să reluăm seria despre Calvinism în iunie 2017. Revizuită în martie, 1998 1 Martie, 1985 De: John Piper Subiect: Doctrinele harului / Calvinism Articolul a fost revizuit semnificativ şi extins şi publicat în formă de carte în 2014 sub titlul Cinci Puncte: Spre o experiență mai adâncă a harului lui Dumnezeu. Versiunea în engleză în format PDF este disponibilă gratuit aici. Această explicație, redactată de John Piper şi Consiliul Bătrânilor, reprezintă poziția doctrinală a Bisericii Baptiste Bethlehem. Prefață Informații istorice Depravarea totală Harul Irezistibil Ispăşirea limitată Alegerea necondiționată Perseverența sfinţilor Mărturii finale Un apel final 1. Prefață Noi îl iubim pe Dumnezeu. El...

PĂRINȚII BISERICII: Importanța lor pentru Iudaism

Învăţătorii şi apărătorii timpurii ai creștinătății. Cel mai important dintre părinți a trăit şi a lucrat într-o perioadă când creștinătatea avea încă multe puncte de contact cu Iudaismul, şi ei au aflat că cel din urmă era un sprijin splendid în lupta împotriva păgânismului, deşi acesta trebuia să fie combătut în dezvoltarea doctrinei creştine. Astfel, Părinții Bisericii sunt văzuți la un timp ca ținând de o concepție evreiască despre univers şi folosind argumente evreiești, iar la un alt timp ca respingând o parte dintr-o astfel de învăţătură şi formulând una nouă. În contextul creștinătății împotriva păgânismului, Părinții Bisericii au folosit limbajul literaturii Eleniste aşa cum se găsește în Philo, Josephus, Apocrifele, și cărțile Sibylline, care toate se inspiră din Profeții din Vechiul Testament. Astfel, practic, doar trăsăturile polemice în...

Îndumnezeirea în gândirea Patristică greacă

Adaptarea strategică a unei tradiții a Părinților Capadicieni  J.A. McGuckin O definiție funcțională Nu ar fi greșit, probabil, să începem conferința 1 noastră cu o încercare preliminară de a defini şi a contextualiza termenul nostru cheie. Îndumnezeirea în înțelegerea creştină greacă a acelui concept 2 este procesul de sfinţire al creştinilor prin care ei devin progresiv în acord cu Dumnezeu; o conformare care este în final demonstrată în transfigurarea glorioasă a celor drepți în Împărăţia cerească, când nemurirea şi o viziune mai perfectă (şi o cunoştinţă şi experiență) a lui Dumnezeu sunt clar manifestate în glorificarea (Doca) celor credincioşi. Aceasta va sluji ca o scurtă introducere la o noțiune a căror nuanțe vom începe să le rafinăm considerabil în următoarele două zile în lucrarea noastră comună. Este o noțiune care mișcă cu...

De ce sunt calvinist – Partea 8

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 8: Pentru a sumariza… Am luat nută de cinci adevărui importante implicate în opt cuvinte din 1 Ioan 4:19 („Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi”). Am aliterat cele cinci implicații din acel text pe care le-am subliniat pentru voi, dar dacă le dați nume puţin diferite, ele se pronunță TULIP (în Engleză înseamnă lalea, n. tr.): Perseverența stării noastre căzute – aceasta este doctrina Depravării Totale. Prioritatea harului alegător al lui Dumnezeu – aceasta este doctrina Alegerii Unice Necondiționate Particularitatea lucrării Sale mântuitoare – care, aşa cum a văzut, necesită doctrina care este adesea numită Ispășirea Limitată. Puterea eliberării iubitoare a Lui – care, încă o dată, este doctrina Harului Irezistibil. Perseverenţa planului său...
Robert Lewis Dabney

Cele cinci puncte ale Calvinismului (Partea 3)

de R. L. Dabney 3. Alegerea lui Dumnezeu În Mărturisirea noastră, Capitolul 3, Secțiunile 3, 4, şi 7, avem această descriere a ei: „Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” (3). „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat” (4). „Restul omenirii, Dumnezeu a fost mulțumit, potrivit cu sfatul misterios al voii sale, prin care el exinde şi refuză mila lui după cum îi place lui, pentru slava puterii lui suverane peste creatura lui, de a nu băga în seamă, şi de a-i rândui spre dezonoare şi mânie pentru păcatul lor, spre...

De ce sunt un calvinist – partea 2

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 2: Spurgeon: „Calvinismul ESTE Evanghelia” În zilele acestea, există Calviniști auto-intitulați care nu sunt de acord cu afirmaţia mea despre Arminianism şi insistă că Arminianismul impune o negare absolută a unor adevăruri fundamentale evanghelice. Cei care doresc să susțină acel argument vor cita neîncetat un citat faimos al lui Spurgeon, luat din capitolul din autobiografia lui, intitulat „O apărare a Calvinismului” în care Spurgeon a spus aceasta: Am propria mea opinie particulară, că nu există un astfel de lucru precum predicarea lui Cristos şi a Lui răstignit, decât dacă predicăm ceea ce este numit în zilele noastre Calvinism. Este o poreclă să o numim Calvinism; Calvinismul este evanghelia, şi nimic altceva. Eu nu cred că putem predica evanghelia,...

Patristici pentru Baptiști? Observațiile Ortodoxe asupra Dezbaterilor recente printre Baptiștii din Sud

de Robert Arakaki Teologia reformată și-a făcut prezența în diferite locuri neașteptate. Creștinismul de astăzi, într-un articol recent, a făcut o declarație asupra unui trend surprinzător printre pastorii Convenției Baptiștilor din Sud (SBC). Un studiu din 2006 a descoperit că doar 10 la sută din pastorii SBC s-au identificat drept "Calviniști". Totuși, un studiu din 2007 a descoperit un procent surprinzător de 35 la sută dintre preoții SBC care au absolvit recent seminariile SBC s-au indentificat drept "Calviniști". Acest lucru a creat o izbucnire sub forma unei declarații teologice:  lucrarea A Statement of the Traditional Southern Baptist Understanding of God’s Plan of Salvation. Articolul Doi: "Păcatul Omului" conține o respingere explicită a doctrinei Reformei a depravării totale: Negăm faptul că păcatul lui Adam a rezultat în negarea liberului arbitru a oricărei persoane sau...

Paideia (Educația) Elenică şi Părinții Bisericii – principii educaționale şi moștenire culturală

de Demetrios J. Constantelos Deşi tensiunea dintre gândirea greacă şi credinţa creştină nu a fost niciodată absentă din istoria şi experienţa Elenismului, o sinteză şi o balanță a fost dobândită în secolul patru mulțumită intelectului unor persoane precum Vasile cel Mare, Grigorie din Nisa, Grigorie teologul, Cynesios din Cirene, Socrates Scholastikos şi alții care au fost instruiți în clasicii greci şi Sfintele Scripturi. Un student al creştinismului timpuriu descoperă curând cât de des idei din înţelepciunea greacă antică le complementează rațional pe unele dintre cele din Evanghelii şi literatura din Noul Testament. Gândirea corectă, presupunerile rezonabile, un dialog abordare a chestiunilor şi problemelor care despart națiuni şi comunități; o căutare pentru o balanță în conflictul dintre credință şi rațiune; un simț a ceea ce este drept şi ceea ce este greșit;...

La 15 ani de Publicație de Apologetică – video mărturie la ultimul număr al Publicației…

de Caius Obeada - Președintele Misiunii Vox Dei https://www.youtube.com/watch?v=MP7GNGWHf8s

De ce sunt un calvinist – partea 3

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 3: Câteva recomandări de cărți Înainte să merg mai departe în această serie, lăsați-mă să recomand câteva cărți. Prima carte pe care vreau să o recomand este o carte nouă scrisă de Roger Olson, care este el însuși un Arminian, şi a scris o apărare a Arminianismului intitulată Arminian Theology: Myths and Realities (Teologia Arminiană: mituri şi realități, n. tr.). Ai putea fi surprins să mă auzi că recomand această carte pentru că am publicat o recenzie a ei pe blogul meu cu câteva luni în urmă, şi recenzia nu a fost cu totul pozitivă. Această recenzie a fost scrisă de prietenul meu, Gary Johnson, care este pastor la Biserica Răscumpărătorului din Mesa, Arizona. Mentorul lui Gary,...

Cele cinci puncte ale Calvinismului (partea 4)

de R. L. Dabney 4. Răscumpărarea particulară „A murit Cristos doar pentru cei aleși, sau pentru toţi oamenii?” Răspunsul a fost mult prejudiciat prin termeni ambigui, cum ar fi „ispășirea particulară,” „ispășirea limitată,” sau „ispăşirea universală,” „ispăşirea nelimitată,” „ispăşirea nedeterminată.” Ce vor să spună ei prin ispășire? Cuvântul (ispășire) este folosit doar o dată în Noul Testament (Romani 5:11), şi acolo el înseamnă în mod expres şi exact împăcarea. Aceasta este dovedit astfel: acelaşi cuvânt grecesc în următorul verset, purtând chiar acelaşi înțeles, este tradus împăcare. Acum, oamenii continuă să amestece două idei când ei spun ispășire: Unul, este cel al expiației pentru vină oferite în jertfa lui Cristos. Celălalt, este împăcarea individuală a credinciosului cu Dumnezeul lui, întemeiată pe jertfa făcută de Cristos odată pentru toţi, dar de fapt îndeplinită...