Părinții Bisericii – Un ghid al Cronologiei Patristice

”Patrologia„ sau ”patristica„ este studiul aşa-numitor ”Părinți (patres) ai Bisericii.„ Durata de timp este luată în general a include ”în vest, toţi autorii creştini până la Grigore cel Mare (m. 604) sau Isidore din Sevilia (m. 636) şi, în est, aceasta se extinde de obicei până la Ioan Damaschinul (m. 729).„ Părinții Bisericii Pentru a fi un Părinte al Bisericii, un autor creştin trebuie să arate: Ortodoxia învățăturii. Pot fi greșeli în doctrină, din poziția dominantă ulterioară dar fără nici o opoziție fățișă față de o învățătură dogmatică clară la acea vreme. Sfinţenia vieții. Nu toţi au ajuns la sfinţenie, dar păcătoșii neregenerați sunt descalificați. Aprobarea Bisericii. Autorul fost recomandat sau citat în susținerea doctrinei va atesta aceasta. Antichitatea. Se referă la datele date mai sus. Doctori ai Bisericii Un Doctor al Bisericii...

De ce sunt Calvinist – Partea 7

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 7: A doua privire spre unul dintre cele mai scurte versete din Biblie Ne uităm la cinci implicații doctrinale ale unui verset foarte scurt, 1 Ioan 4:19: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.” Am ajuns la punctul trebui. Acest verset nu doar subliniază perversitatea stării noastre căzute; şi ne învață despre prioritatea algerii lui Dumnezeu; dar, în al treilea rând, el ne arată – PARTICULARITATEA LUCRĂRII LUI MÂNTUITOARE Ce vreau să spun prin aceasta? Priviți din nou la verset: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.” Acele cuvinte exprimă convingerea lui Ioan că Dumnezeu a făcut ceva special pentru noi. „Noi Îl iubim…” dar nu toţi Îl iubesc. Dumnezeu a făcut ceva pentru...

Paideia (Educația) Elenică şi Părinții Bisericii – principii educaționale şi moștenire culturală

de Demetrios J. Constantelos Deşi tensiunea dintre gândirea greacă şi credinţa creştină nu a fost niciodată absentă din istoria şi experienţa Elenismului, o sinteză şi o balanță a fost dobândită în secolul patru mulțumită intelectului unor persoane precum Vasile cel Mare, Grigorie din Nisa, Grigorie teologul, Cynesios din Cirene, Socrates Scholastikos şi alții care au fost instruiți în clasicii greci şi Sfintele Scripturi. Un student al creştinismului timpuriu descoperă curând cât de des idei din înţelepciunea greacă antică le complementează rațional pe unele dintre cele din Evanghelii şi literatura din Noul Testament. Gândirea corectă, presupunerile rezonabile, un dialog abordare a chestiunilor şi problemelor care despart națiuni şi comunități; o căutare pentru o balanță în conflictul dintre credință şi rațiune; un simț a ceea ce este drept şi ceea ce este greșit;...

De ce sunt un calvinist – partea 1

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 1: este Arminianismul o erezie condamnabilă? Iubesc doctrinele harului şi nu evit eticheta de „Calvinist.” Eu cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Eu sunt convins că Scriptura învață că Dumnezeu este complet complet suveran nu doar în mântuire (chemarea eficace şi acordarea credinţei celor pe care El îi alege); dar de asemenea în fiecare detaliu din strădania Providenței. „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8:30). Şi El face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi...

PĂRINȚII BISERICII: Importanța lor pentru Iudaism

Învăţătorii şi apărătorii timpurii ai creștinătății. Cel mai important dintre părinți a trăit şi a lucrat într-o perioadă când creștinătatea avea încă multe puncte de contact cu Iudaismul, şi ei au aflat că cel din urmă era un sprijin splendid în lupta împotriva păgânismului, deşi acesta trebuia să fie combătut în dezvoltarea doctrinei creştine. Astfel, Părinții Bisericii sunt văzuți la un timp ca ținând de o concepție evreiască despre univers şi folosind argumente evreiești, iar la un alt timp ca respingând o parte dintr-o astfel de învăţătură şi formulând una nouă. În contextul creștinătății împotriva păgânismului, Părinții Bisericii au folosit limbajul literaturii Eleniste aşa cum se găsește în Philo, Josephus, Apocrifele, și cărțile Sibylline, care toate se inspiră din Profeții din Vechiul Testament. Astfel, practic, doar trăsăturile polemice în...

Cele cinci puncte ale Calvinismului (partea 4)

de R. L. Dabney 4. Răscumpărarea particulară „A murit Cristos doar pentru cei aleși, sau pentru toţi oamenii?” Răspunsul a fost mult prejudiciat prin termeni ambigui, cum ar fi „ispășirea particulară,” „ispășirea limitată,” sau „ispăşirea universală,” „ispăşirea nelimitată,” „ispăşirea nedeterminată.” Ce vor să spună ei prin ispășire? Cuvântul (ispășire) este folosit doar o dată în Noul Testament (Romani 5:11), şi acolo el înseamnă în mod expres şi exact împăcarea. Aceasta este dovedit astfel: acelaşi cuvânt grecesc în următorul verset, purtând chiar acelaşi înțeles, este tradus împăcare. Acum, oamenii continuă să amestece două idei când ei spun ispășire: Unul, este cel al expiației pentru vină oferite în jertfa lui Cristos. Celălalt, este împăcarea individuală a credinciosului cu Dumnezeul lui, întemeiată pe jertfa făcută de Cristos odată pentru toţi, dar de fapt îndeplinită...
Robert Lewis Dabney

Cele cinci puncte ale Calvinismului (Partea 3)

de R. L. Dabney 3. Alegerea lui Dumnezeu În Mărturisirea noastră, Capitolul 3, Secțiunile 3, 4, şi 7, avem această descriere a ei: „Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” (3). „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat” (4). „Restul omenirii, Dumnezeu a fost mulțumit, potrivit cu sfatul misterios al voii sale, prin care el exinde şi refuză mila lui după cum îi place lui, pentru slava puterii lui suverane peste creatura lui, de a nu băga în seamă, şi de a-i rândui spre dezonoare şi mânie pentru păcatul lor, spre...

Învierea lui Isus – un fapt sau o poveste învechită?

Învierea lui Isus este crezul religios creștin al faptului că Mântuitorul, după ce a fost pus într-un mormânt, după constatarea morții Sale, Acesta a înviat din morți.  Învierea nu este doar un crez religios, ci și doctrina principală din cadrul teologiei creștine, însăși Crezul de la Niceea declară că ”A treia zi El a înviat conform scripturilor” Deși învierea lui Isus Hristos din morți a avut loc după trei zile, fapt confirmat și de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:3-4 (”...Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat, că a înviat a treia zi…”) , și avem mărturia tuturor ucenicilor lui Isus, care au fost martori ai învierii și arătărilor Sale după acest eveniment istoric, încetul cu încetul acest eveniment a început să devină o ”relatare” care își pierde din esență...

De ce sunt un calvinist – partea 2

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 2: Spurgeon: „Calvinismul ESTE Evanghelia” În zilele acestea, există Calviniști auto-intitulați care nu sunt de acord cu afirmaţia mea despre Arminianism şi insistă că Arminianismul impune o negare absolută a unor adevăruri fundamentale evanghelice. Cei care doresc să susțină acel argument vor cita neîncetat un citat faimos al lui Spurgeon, luat din capitolul din autobiografia lui, intitulat „O apărare a Calvinismului” în care Spurgeon a spus aceasta: Am propria mea opinie particulară, că nu există un astfel de lucru precum predicarea lui Cristos şi a Lui răstignit, decât dacă predicăm ceea ce este numit în zilele noastre Calvinism. Este o poreclă să o numim Calvinism; Calvinismul este evanghelia, şi nimic altceva. Eu nu cred că putem predica evanghelia,...

De ce sunt Calvinist – Partea 6

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist.  Partea 6: Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Observaţie: acest text profund este o afirmaţie clară despre puterea suverană a iubirii lui Dumnezeu. Este o lecție despre suveranitatea scopului mântuitor al lui Dumnezeu. Este o sărbătorire a slavei iubirii suverane. Acest verset, în ciuda scurtimii lui, de asemenea se dovedește a fi incredibil de bogat în semnificație. Priviți la acesta îndeaproape şi veți vedea cel puţin cinci lecții doctrinale pe care acest verset ne învață. Azi, vom considera două dintre ele; apoi ne vom uita la altele trei în articolul de mâine. Mai întâi, textul ne învață despre: PERSEVERENȚA STĂRII NOASTRE CĂZUTE Cu alte cuvinte, el subliniază pentru noi cât de rău este păcatul nostru, şi cât...

Îndumnezeirea în gândirea Patristică greacă

Adaptarea strategică a unei tradiții a Părinților Capadicieni  J.A. McGuckin O definiție funcțională Nu ar fi greșit, probabil, să începem conferința 1 noastră cu o încercare preliminară de a defini şi a contextualiza termenul nostru cheie. Îndumnezeirea în înțelegerea creştină greacă a acelui concept 2 este procesul de sfinţire al creştinilor prin care ei devin progresiv în acord cu Dumnezeu; o conformare care este în final demonstrată în transfigurarea glorioasă a celor drepți în Împărăţia cerească, când nemurirea şi o viziune mai perfectă (şi o cunoştinţă şi experiență) a lui Dumnezeu sunt clar manifestate în glorificarea (Doca) celor credincioşi. Aceasta va sluji ca o scurtă introducere la o noțiune a căror nuanțe vom începe să le rafinăm considerabil în următoarele două zile în lucrarea noastră comună. Este o noțiune care mișcă cu...

Cele cinci puncte ale Calvinismului (partea 5)

de R. L. Dabney 5. Perseverența sfinţilor Mărturisirea noastră, în Capitolul 17, Secţiunile 1 şi 2, afirmă această doctrină astfel: „Cei pe care Dumnezeu i-a acceptat în preaiubitul lui, eficient chemați şi sfinţiți prin Duhul său, nu pot nici cădea total din starea de har, ci vor persevera cu siguranţă în aceasta până la sfârşit, şi sunt mântuiți veşnic” (1). „Această perseverență a sfinţilor nu depinde de voința lor liberă, ci de caracterul neschimbător al decretului alegerii, curgând din iubirea liberă şi neschimbătoare a lui Dumnezeu Tatăl; pe eficiența meritului şi mijlocirii lui Isus Cristos; locuirea Duhului şi a seminței lui Dumnezeu din ei; şi natura legământului de har, din care toate reiese de asemenea siguranţa şi infailibilitatea din ea.” Eu implor cititorul să cântărească aceste afirmaţii cu atenție imparțială şi strânsă,...

De ce sunt un calvinist – partea 4

de Phil Johnson … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist. Partea 4: Încă o recomandare, şi o explicație de ce această chestiune este importantă pentru mine Aici este o recomandare pentru iPod-ul vostru: Dacă eşti cineva care este rezistent la Calvinism, sau nu simți că înțelegi pe deplin destul despre acesta, şi vrei o singură, simplă privire generală despre substanța şi istoria Calvinismului, am oferit un mesaj către studenții noștri la colegiu în urmă cu aproximativ doi ani, intitulat „The Story of Calvinism” („Istoria Calvinismului,” n. tr.), în care m-am străduit cât de bine am putut ca să acopăr tot terenul dintr-o lovitură. Mesajul este pe internet împreună cu restul predicilor mele, şi îl puteți descărca în mod gratuit. Adresa de internet este TheGraceLifePulpit.com, şi căutați titlul „The...