A murit un erou al credinței pe care nu îl va plânge nimeni

Pe 21 februarie 2018 am fost plecat din localitate și seara am revenit acasă. Undeva pe la gara Sinaia era un banner mare cu chipul Regelui Mihai (când era mai tânăr) și am întors capul să văd pe ce clădire era pus. Eram prea în viteză și nu am observat ceea ce scria pe banner, dar cred că încă mai este pe acea clădire a gării din Sinaia. Când am ajuns acasă am deschis computerul să îmi verific mesajele care le primisem și văd pretutindeni fotografii și articole și postări cu chipul lui Billy Graham (foto alăturat), care... murise pe 21 februarie 2018. Au trecut câteva zile de la acest eveniment și încă mai scriu mulți despre el, postează fotografii făcute cu el din timpul vieții, sau poze făcute la...

Scade numărul ortodocșilor din România

Vestea aceasta șochează, dar n-ar trebui. Mulți români s-au declarat ortodocși imediat după revoluție ca să ascundă teribila lor criză de identitate, lăsată în urma anilor de dictatură comunistă atee. Încet, încet, acești oameni și-au revenit și nu le mai este rușine să spună cine sunt de fapt. Statisticile remarcă nevoia mare de evanghelizare a României, nu cu ,,taine“, obiceiuri și superstiții, ci cu Biblia, cartea care a dus la civilizarea euro-americană. Trebuie să intensificăm eforturile. Spor la treabă tuturor celor care lucrăm pentru Evanghelie. Domnul este de partea nostră! Trebuie să continuăm să fim și noi de partea Lui! Am preluat acest material în întregime pentru o mai bună vizibilitate. Mulțumim celor de la alfaomega.tv Interviu cu Mihai Lundell, director al OC România, ușor editat pentru claritate Asociaţia OCI lucrează în România din...

Trei feluri de slujitori

de Daniel Branzei La înmormântarea unui înalt demnitar al Bisericii Anglicane, un prieten al decedatului, el însuși om însemnat în ierarhia eclesiastică, a rostit câteva fraze rămase în istorie: “Slujirea în biserică cunoaște trei feluri de oameni: oameni ai uniformei, oameni ai sistemului și oameni ai lui Dumnezeu. OAMENI AI UNIFORMEI Oamenii uniformei sunt cei pe care-i face sfinți numai purtarea unei uniforme clericale. Când n-o poartă, ei devin oameni la fel ca toți oamenii, păcătuind în rând cu păcătoșii, trăind mult sub demnitatea chemării care le-a fost făcută. OAMENI AI SISTEMULUI Oamenii sistemului sunt oameni strict necesari Bisericii ca organizație umană, nu ca organism spiritual. Ei sunt „funcționarii“ muncii din birouri, persoanele „unse cu toate alifiile“, care știu să ungă roțile sistemului și să-l facă să funcționeze foarte eficient. Sistemul este la început necesar,...

Anatomia unei biserici bolnave

Vă mai amintiți de articolul pe care l-am postat cu ceva timp în urmă despre semne ce arată că faci parte dintr-o biserică bolnavă? Dacă nu vă amintiți de el, vă recomand să-l accesați și să-l recitiți. Există o anumită metrică și anumite lucruri pe care medicii le verifică atunci când noi mergem la ei, pentru un control medical. Ei vor să verifice presiunea sângelui și temperatura. Ei fac teste de sânge să vadă dacă există vreun semn de avertizare. Ei caută simptome care să indice dacă există vreo problemă reală. După mulți ani de mers la biserică și vizitat diferite biserici, și eu am început să caut simptome care să indice spre niște griji sau preocupări mai profunde. Simptomele nu sunt neapărat probleme; ele doar oferă avertizările sau semnalele de...

15 mituri pe care le cred oamenii cu privire la pastorii lor

În mod tipic, când te întâlneşti cu o persoană nouă... conversaţia merge în direcţia vocaţiei acelei persoane. "Şi... cu ce te ocupi?" Învăţătorii... învaţă, asistentele... asistă, avocaţii... argumentează, agenţii de vânzări... vând. Joburile astea le înţelegem. Doar că majoritatea oamenilor nu ştiu sau nu sunt sigur ce fac pastorii sau cine sunt pastorii. Pastorii par să aibă o grămadă de timp necontorizat în mâinile lor - sau cel puţin aşa se pare. Într-o lume perfectă, pastorii noştri s-ar ruga, ar evangheliza, ar consilia, ar învăţa, ar mângâia şi ne-ar conduce cu integritate. Predicile lor ar fi cele care să lege blestemele, umorul lor să fie contagios, iar vieţile lor... fără nici un defect. Pastorii ar fi în fond nişte super-eroi spirituali. Dar ştim prea multe povestiri de biserici dezbinate, incidente muşamalizate...

Mesaj către păstori de la inima unui păstor…

de Viorel Iuga Te-ai îndoit vreodată de chemarea la slujirea pastorală? Au fost ocazii în care privind la propria-ţi viaţă, la cei dragi, sau la slujire te-ai întrebat de ce aşa? Îţi amintești momente de descurajare, oboseală, epuizare, deznădejde, când ai crezut că nu mai poţi? Te-ai gândit măcar o dată să renunţi la slujba de păstor? Nu ştiu răspunsurile tale, dar eu le-am experimentat pe toate. De ce sunt încă în slujire? Deşi am slujit o adunare bună, nu am rămas în primul rând pentru ei. Cu toate că am avut colegi buni, nu am rămas în slujire chiar de dragul lor. Chiar dacă au contat, motivul principal nu a avut de-a face cu oamenii, ci cu chemarea şi cu credincioşia lui Dumnezeu. De fiecare dată când intram într-o criză şi...

De ce trebuie să fie copiii duminica la închinare cu familiile lor?

de Samy Tuțac Să-ţi duci copilul la serviciul divin de duminică poate fi ceva supărător. De aceea în multe biserici copiii sunt lăsați la Școala duminicală în timpul serviciului de dimineață. Ascultați povestea unui tată: “În urmă cu ceva ani, am început să-l ducem pe fiul nostru de 4 ani la serviciul divin, cu tot riscul potenţial al unei comportări necorespunzătoare. În timpul rugăciunii în comun, el a s-a întins pe podea. Ca un tată bun, am îngenunchiat lîngă el şi i-am spus să se ridice. Şi ca un copil ascultător ce era, s-a conformat imediat şi cu entuziasm. Puţin cam prea mult entuziasm…Sărind în sus, întreaga lui greutate s-a îndreptat înspre gura mea întredeschisă. Dinţii mi s-au înfipt în limbă mai înainte ca să îmi pot ridica capul, şi pentru...

Murim câte puțin

de Nicolae Geantă Apatia spirituală e caracterizată prin indiferență, nepăsare și stare laodiceeană, călduță. Îngemănate, împerecheate, ele au un traiect unic: moartea inimii. Nu dintr-o dată, ci încet-încet. Murim câte puțin. Murim câte puțin când ne transformăm în sclavii obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii. Murim câte puțin când nu ne schimbăm existența, nu ne primenim sufletul. Când nu dorim să construim nimic nou… Murim câte puțin în fiecare zi în care trecem pe lângă cineva căruia nu-i vorbim, deși îl cunoaștem. Și mai murim câte puțin atunci când nu iertăm… Ura e glonțul ce ucide fără greș. Mai ales pe cel ce-l slobozește! Murim câte puțin când evităm pasiunea. Când preferăm o slujbă de tăciune în loc ce jar. Nu doar în biserici, nu doar la amvoane, ci și la...

Convingerile unui creştin despre Duhul Sfânt

de Ilie Bledea La temelia convingerilor unui creştin, sunt convingerile despre Sfânta Scriptură, la inima creştinismului sunt convingerile despre Hristos, însă, spiritul convigerilor unui creştin este dat de cele despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este cel mai activ în noi pentru formarea convingerilor. El are o lucrarea de convingere în noi (Ioan 16:8). Ce convingeri ne dă Duhul Sfânt, prin Scriptură, despre Sine? Personalitatea Duhului – Duhul Sfânt este o persoană, nu o forţă, sau o energie. El este persoană, are atribute personale, atitudini personale şi acţiuni personale (Ioan 16:13-14). Divinitatea Duhului – Duhul Sfânt este Dumnezeu, are toate atributele şi acţiunile divinităţii (Fapte 5:3-4). Prezenţa Duhului – Duhul Sfânt are o prezenţă continuă şi universală, însă prezenţa lui specială este în credincioşi şi în biserica lui Hristos (Genesa 1:2; 1Corinteni 3:16-17; 6:19-20). Înţelepciunea...
Daniel Branzei

Viaţa este un examen (Eclesiastul 12:9‐14)

(extras din ,,Chemarea veșniciei“, care poate fi citită și descărcată de aici) Cea de a doua definiţie pozitivă a vieţii pe care ne-o dă Solomon este cea exprimată în titlul de mai sus. Examenele sunt o parte intrinsecă a vieţii. Solomon ne spune însă că viaţa este în ea însăși un examen pe care-l dăm înaintea lui Dumnezeu. Care este însă „materia“ la care suntem examinaţi? Când eram în liceu am făcut parte din echipa de fotbal a școlii. Din cauza antrenamentelor și a cantonamentelor am pierdut multe ore de curs. Pe deasupra, faptul că mă hotărâsem deja să merg la Seminarul Teologic m-a facut să nu mai dau prea mare atenţie la materiile pe care le studiam la Liceul de Metrologie. Consecinţa a fost că era cât pe ce să rămân corigent...

Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze

de Nicolae Geantă Duminica asta am primit mai multe mesaje cu ”Hristos a înviat!”. De la frații din... diaspora. Ei sărbătoreau Învierea și noi decât... Floriile! Evident că le mulțumesc. Pentru noi Învierea e ori de câte ori ne gândim la Hristos. Totuși puțin am fost mâhnit. Decalajul acesta dintre Paștele catolic și cel ortodox ar trebui stopat odată... Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze! ”De ce nu sărbătorim toți ”Paștile” în aceeași zi?”, m-a întebat curioasă o doamnă contabilă? ”De căpoși și preasfinți”, i-am răspuns ironic, apoi i-am povestit... Decalajul dintre Est și Vest, dintre catolici și ortodocși a apărut destul de târziu... Dar meteahna e veche. Inițial Biserica din Siria și Asia Mică a sărbătorit Paștele Crucii (moartea Domnului) la 14 Nisan (vinerea; Nisan e corespondentul lunii...

Profețiile nașterii lui Cristos

de J. Hampton Keathley, III , Th.M. Introducere Aş dori să vă invit să păşiţi alături de mine la bordul unei imaginare maşini a timpului pentru a demara o călătorie pasionantă înapoi în trecut. De ce vă invit să mă însoţiţi într-o astfel de călătorie? Ei bine, haideţi să privim la lumea din zilele noastre. În ciuda atâtor progrese tehnologice şi a atâtor programe sociale, trăim într-o lume sfâşiată de o concurenţă, omucidere şi depravare morală de cel mai înalt grad, suntem înconjuraţi de războaie şi veşti de războaie, cămine distruse (divorţ, copii abuzaţi, parteneri de viaţă abuzaţi), iar lista poate continua la nesfârşit. Disputa israeliano-arabă este în plină desfăşurare, fără a se întrevedea o soluţionare reală a acesteia. Poluarea, ameninţarea holocaustului nuclear şi distrugerea atâtor bunuri ni se îngrămădesc deasupra...

Aceasta este poziția mea și așa rămân. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

de Samy Tuțac La aniversarea a 500 de ani de când Martin Luther a aprins flacăra Reformei Protestante, bisericile protestante și o bună parte din cele evanghelice se confruntă cu un regres puternic. Creștinii înflăcărați pentru Cristos sunt astăzi o specie rară, pe cale de dispariție. Deși există mai multe consecințe ale acestei realități dureroase, două dintre acestea sunt cele mai devastatoare. Prima consecință majoră este căutarea suspectă a acceptării intelectuale a unor lideri evanghelici, care au uitat că “Dumnezeu a prostit înțelepciunea lumii” și frica de a fi etichetați drept fanatici de către societatea progresistă atee îmbibată în sexo-marxism. A doua consecință majoră este lipsa entuziasmului și a pasiunii pentru Cristos și Evanghelie din adunările creștine. Uitând îndemnul sfântului Pavel “înflăcărează darul care este în tine”, prea mulți creștini devin comozi...