Învierea Domnului – Temelia credinței și mărturiei noastre

de Marian Ghita 1 Corinteni 15:1-11 Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la momentul când Martin Luther a afișat cele 95 de teze despre practica indulgențelor pe ușa Bisericii din Wittenberg, la sfârșitul lunii Octombrie 1517, care a declanșat Reforma Protestantă în Europa Occidentală și care astfel a impus în lumea creștină dictonul „numai Scriptura, numai prin har, numai prin credință. Impactul asupra lumii civilizate a fost imens. Merită să ne aducem aminte de asemenea momente din istorie și în lumina lor este bine să ne reevaluăm creștinismul nostru. Probabil că cele mai cunoscute cuvinte rostite în vremea Reformei sunt cele ale lui Martin Luther pe când se afla înaintea conciliului din Worms, la 18 aprilie 1521. În acea zi, atunci când tânărul reformator a fost determinat de un conciliu...
John Leadley Dagg

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Partea a doua - Tratat despre ordinea bisericească (continuare) SECȚIUNEA IV – CINA DESCHISĂ Am văzut că Cina Domnului a fost poruncită bisericilor locale ca poruncă și perpetuitate și dacă bisericile locale sunt organizate după Scripturi, conțin doar botezați. deci botezul este o condiție a participării la Cina Domnului. Aceasta determină prioritatea botezului față de celelalte porunci. Aceasta este doctrina pedobaptiștilor. Nu contrazicem principiul. Diferim ca părere însă în practică, pentru că noi considerăm botezul prin imersiune, în urma mărturiei de credință și excludem pe mulți pe care ei îi admit. Dar sunt baptiști care resping principiul că botezul este necesar înainte de Cină și susțin că nimic nu trebuie să condiționeze Cina, care nu este o condiție a salvării. Ei susțin că toate persoanele pioase,...

Cristologie și Mariologie – O critică evanghelică (Partea 1)

de Ardelean Viorel 1. INTRODUCERE Biserica este întemeiată pe Moartea și Învierea lui Isus Hristos, iar după Înălțarea lui Cristos la cer la la Rusalii, Duhul Sfânt s-a pogorât peste ucenici, iar acesta este moment se ia ca punct de referință privind nașterea Bisericii. Creștinismul primelor trei secole a suferit un proces de clarificare a învățăturilor creștinismului, iar desprinderea de iudaism ca și religie a fost un proces de durată. Se consideră totuși ca la sfârșitul primului secol învățătura creștină era bine conturată. Împărțirea istoriei Bisericii, este într-un fel este artificială, dar nu se poate nega diferenţele dintre anumite perioade dar și o continuitate a lor. Prima perioadă din antichitate a bisericii este denumită Biserica primară, sau Biserica apostolică. Conciliul de la Ierusalim a precedat răspândirea Evangheliei și la popoarele păgâne de...

Cristologie și Mariologie – O critică evanghelică (Partea 2)

de Ardelean Viorel 2. CRISTOLOGIE ȘI MARIOLOGIE Cristologia este doctrina care se ocupă de Persoana Domnului Isus Hristos. Mariologia este doctrina care se ocupă de persoana Mariei, mama Domnului Isus Hristos, respectiv cultul Fecioarei Maria. Aceste două doctrine se bat cap în cap minimalizând rolul lui Isus în favoarea Mariei. Există și alte definiții mai elaborate a Cristologiei, cum ar fi dată de Eduard Ferenț, care spune cam așa „Cristologia este o disciplină teologică a reflexiei metodice despre opera răscumpărătoare a Cuvântului Întrupat, vie prin însăși subiectul său”. Tot el atrage atenția asupra pluralităților cristologiilor, spunând în același timp că ele nu compromit esența credinței. Dar cu acest lucru nu putem fi de acord pentru că există o cristologie elaborată de jos în sus, în care omul își aduce aportul la...

Aspecte teologice ale conceptului desăvârșirii

de Marian Ghita Atunci când se analizează starea spirituală a credincioșilor și a bisericilor lui Cristos, lucrurile esențiale pe care Noul Testament le are în vedere în această analiză sunt: credința, dragostea și nădejdea acestora (vezi 1 Cor. 13:13; 1 Tes. 1:3). Aceste trei componente ale vieții spirituale sunt cele la care ar trebui să ne uităm, atunci când analizăm succesul sau insuccesul spiritual al unei biserici sau al unui credincios individual. Atunci când privim în epistolele apostolului Pavel noi putem remarca, de exemplu, rugăciunile sale privind credința, dragostea și nădejdea sfinților. El mulțumește Domnului pentru că acea biserică are toate aceste trei componente (sau unele dintre ele) în viața sfinților ei. Ele trebuie să se manifeste în biserică, dacă vrem să spunem că Biserica aceea este vie. Pavel însă...
Marian Ghita

Elemente practice ale trăirii în nădejde

de Marian Ghiță Așa cum am văzut la credință și dragoste, nădejdea trebuie să se manifeste și ea în mod concret în trăirea creștină. Nădejdea nu poate fi doar un concept teoretic al credinciosului. Atunci când apostolul Pavel se adresează credincioșilor din Tesalonic, el scoate în evidență lucrarea credinței lor, osteneala dragostei lor și tăria nădejdii lor în Domnul Isus Cristos (1 Tes. 1:3). Așadar, credincioșii manifestau efectiv credința, dragostea și nădejdea lor în trăire practică și acestea erau văzute de cei care îi cunoșteau. Noi trebuie să ținem cont de faptul că faptele vieții noastre trebuie să mărturisească despre ceea ce noi considerăm a fi elementele de bază ale vieții noastre creștine. Noi trebuie să ne dăm toate silințele să unim cu credința noastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu...
Viorel Ardelean

Păcate care nu se iartă (partea 1)

de Viorel Ardelean 1). INTRODUCERE. Pornim de la prima afirmaţie din Biblie care spune Geneza 1:1 „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”, înţelegem faptul că Dumnezeu a creat universul spiritual şi universul material, din nimic, „ex nihilo”, a adus în fiinţă timpul, spaţiul, universul fizic şi spiritual, energia, materia moartă, făpturile create, îngerii şi oamenii, fiinţele vii neinteligente, şi ca o încununare a creaţiei l-a făcut pe om. Geneza 1:26 „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”....

Cristologie și Mariologie – O critică evanghelică (ultima parte)

de Ardelean Viorel 4) UN RĂSPUNS EVANGHELIC a. CRISTOLOGIE În primul rând Biblia afirmă că Isus Cristos a fost Dumnezeu întrupat. El şi-a asumat prerogativele lui Dumnezeu în Evanghelia după Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una Suntem.” El va trimite îngerii Săi, de asemenea îşi arogă puterea de a ierta păcatele (Marcu 2:5), fiind acuzat de contemporanii săi că huleşte. Isus Hristos vorbeşte despre judecata lumii în Matei 25 : 31-46, în care El va sta pe tron şi va judeca această lume. De asemenea Fiul omului este Domn şi al Sabatului (Marcu 2:27-28). Acest lucru ne duce cu gândul la Vechiul Legământ, înlocuit de Legământul cel Nou afirmat în cartea Evrei (capitolele 7-9) iar istoria a confirmat acest lucru. Isus vorbeşte despre preexistenţa Sa (Ion 8:58), făcând afirmaţia că „Adevărat, adevărat,...
Marian Ghita

Filip – Evanghelistul care folosește ușile deschise de Domnul

de Ghita Marian   Fapte 8 Domnul Isus Cristos a înviat din morți. El este viu în vecii vecilor. Atunci când femeile sfinte au venit la mormânt în ziua întâi a săptămânii, cu gândul nobil de a purta de grijă de trupul Domnului, aflat atunci mormânt, ele au avut surpriza să constate că El înviase dintre cei morți și ieșise din mormânt. Ele chiar L-au întâlnit pe Isus care era cu adevărat viu. Ceea ce este demn de menționat, cu privire la aceste femei, în ziua învierii, este faptul că ele au fost nevoite să abandoneze total gândul lor nobil de a unge trupul Domnului, pentru că El era viu, și au primit o cu totul altă sarcină nobilă – aceea de a duce vestea ucenicilor că El a înviat din morți....

Evanghelizarea printre romi (partea 5)

de Viorel Ardelean 7). ŞI AZI SE PLĂTEŞTE UN PREŢ În Africa, India şi Orientul Apropiat în majoritatea ţărilor de orientare religioasă musulmană sau ţări ateiste cum este China sau Corea şi Vietnam şi altele, creştinii sunt martirizaţi, dar acesta este un risc asumat pentru cei care au plecat acolo în misiune de evanghelizare, ei rămân acolo trăiesc sau mor, sunt aruncaţi în închisoare, sau pleacă dacă pot din ţările respective. Am ales o singură ţară ca şi exemplu Pakistanul în care creştinii sunt prigoniţi şi se întâlnesc cu moartea. Ei au fost ameninţaţi de legile rigide ale blasfemiei, autorităţile închid ochii la abuzul pe care îl fac autorităţile locale, bisericile sunt închise, iar peste 65 de persoane au murit, iar mai mult de 200 au fost rănite în atentatul...

Păcate care nu se iartă (partea 2)

de Viorel Ardelean 3)  Ymago Dey  Nu ştim cum era omul înainte de cădere dar avem câteva indicii care ne ajută să înţelegem acest lucru. Maitreya, prezintă câteva caracteristici pe care şi noi le vom prezenta conform Bibliei. Prin Ymago Dey Dumnezeu şi-a finalizat lucrarea prin „atingere personală”, l-a făcut pe om din ţărâna pământului, ia dăruit viaţă din suflarea Lui (Geneza 2:7), astfel omul este unic între fiinţele vii, fiind creat de Dumnezeu, având o parte materială, un trup şi parte imaterială formată din suflet, numit şi spirit, iar Scriptura îl prezintă pe Dumnezeu ca şi Duh (Ioan 4:24), dar El este prezentat în Biblie şi ca o Persoană care are atribute sau calităţi care ţin de natura Sa, şi  calităţi naturale şi morale care ţin de măreţia şi...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL VII - ÎNCHINAREA PUBLICĂ SECȚIUNEA I. — TIMPUL Prima zi a săptămânii este sabatul creștin, dedicat închinării publice înaintea lui Dumnezeu. Împărțirea timpului în săptămâni a apărut în vechime. Se poate descoperi încă din vremea lui Laban, care i-a spus lui Iacov: "împlinește-i săptămâna. 1 O urmă mai puțin vizibilă este în scrierile despre Noe, care a așteptat șapte zile și apoi încă șapte zile 2 în încercarea lui de a descoperi dacă potopul s-a oprit. Diviziunea hebdomadală a timpului a existat din vechime în lumea neamurilor. Nu sunt dovezi că Noe a primit-o ca pe ceva nou, instituit de Dumnezeu, sau că are originea acolo. Afirmația Scripturii este „Dumnezeu s-a odihnit a șaptea zi și a sfințit-o”. 3 Aceasta este originea instituției. Când decalogul a...
Marian Ghita

Epafras – Un om dedicat maturizării spirituale a sfinților (partea 1)

de Ghita Marian Coloseni 1:1-8; 4:12-13; Filimon 23 Vestirea Evangheliei lui Cristos nu înseamnă doar o expunere a acesteia în câteva minute, după care să consideri că această expunere este suficientă pentru mântuirea oamenilor. Desigur, au fost situații când așa au decurs lucrurile în evanghelizare (vezi, de exemplu, evanghelizarea famenului etiopian – Fapte 8). Dar procesul evanghelizării este încheiat, conform mandatului încredințat de Domnul Însuși, abia după edificarea în cuvântul lui Dumnezeu a celor chemați prin Evanghelie (Mat. 28:19-20). Noi nu ar trebui să spunem că procesul evanghelizării s-a încheiat, odată cu expunerea Evangheliei. Evanghelizarea presupune vestirea evangheliei și procesul de ucenicizare a celor evanghelizați. Așa vedem la Domnul Isus, la apostolul Pavel (vezi Fapte 19:8-10) și așa vedem la toți oamenii lui Dumnezeu responsabili. Un exemplu demn de menționat este...