John Leadley Dagg

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Partea a doua - Tratat despre ordinea bisericească (continuare) SECȚIUNEA IV – CINA DESCHISĂ Am văzut că Cina Domnului a fost poruncită bisericilor locale ca poruncă și perpetuitate și dacă bisericile locale sunt organizate după Scripturi, conțin doar botezați. deci botezul este o condiție a participării la Cina Domnului. Aceasta determină prioritatea botezului față de celelalte porunci. Aceasta este doctrina pedobaptiștilor. Nu contrazicem principiul. Diferim ca părere însă în practică, pentru că noi considerăm botezul prin imersiune, în urma mărturiei de credință și excludem pe mulți pe care ei îi admit. Dar sunt baptiști care resping principiul că botezul este necesar înainte de Cină și susțin că nimic nu trebuie să condiționeze Cina, care nu este o condiție a salvării. Ei susțin că toate persoanele pioase,...

O lecție bună de la un administrator rău pentru a fi un administrator bun

de Marian Ghita Luca 16:1-13 (Adaptare după John MacArthur) La fiecare început de an ne exprimăm dorința să fim mai înțelepți în lucrurile duhovnicești și să privim în viitor cu o inimă mai dedicată Domnului, pentru că trecerea unui an și începutul unuia nou ne apropie și mai mult de revenirea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos. Cu siguranță, ne aducem aminte de preocuparea Tatălui nostru ceresc pentru rodirea noastră spirituală și de îndurarea și grija Mântuitorului nostru pentru ca această rodire să fie o realitate (Luca 13:6-9). Avem, de asemenea, în minte și îndemnul apostolului Pavel din Efes. 5:15-17: „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care...
Marian Ghita

Măsura omului lui Dumnezeu (ultima parte)

de Marian Ghiță 3. Un spirit lăuntric al slujirii în armonie cu scopul lui Dumnezeu Este foarte interesantă remarca pe care o face Ioan evanghelistul despre Ioan Botezătorul, o remarcă, am putea spune, neobişnuită. Ea este aceasta: „Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1:8). Remarca este neobișnuită pentru că ea de fapt repetă, desigur cu alte cuvinte, afirmația din Ioan 1:7. În v. 7 apare o afirmație, în timp ce în v. 8 apare aceeași afirmație sub formă de negație. De ce așa? Ioan folosește acest procedeu literar tocmai pentru a accentua cu putere un adevăr. Când Ioan botezătorul a fost întrebat de iudeii din Ierusalim cu privire la identitatea lui, el răspunde cum foarte puţini oameni ar răspunde, adică printr-o negaţie: „Nu...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 2)

de Marian Ghiță 2. Intră în logica slujirii Mântuitorului nostru       Pentru că Isus Cristos este „Păstorul cel bun” (Ioan 10), imediat ce i-a văzut pe oameni şi le-a văzut nevoile, mânat de mila din inima Lui, a trecut imediat la acţiune. Mila Domnului nu se arată doar sentimental. Ea este o milă în acţiune, o milă concretă. Domnul Isus este dispus să ofere ceva concret oamenilor, pe măsura nevoilor lor concrete și pe măsura calității persoanei Sale. - El „a început să-i înveţe multe lucruri” (Mc. 6:34). Conform Lc. 9:11 Isus le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu. Acesta a fost mesajul şi învăţătura Sa, oferită permanent de Domnul oamenilor (1:14-15). Oamenii au nevoie în primul rând de o învăţătură sănătoasă, de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus nu a fost Cristosul care a...

Păcate care nu se iartă (partea 3)

de Viorel Ardelean 5). PĂCATE CARE NU SE IARTĂ.  (efectuate pe Pământ) Biblia menţionează trei păcate care nu beneficiază de iertare, iar  ele sunt Hula împotriva Duhului Sfânt, Păcatul cu voia, şi Păcatul care duce la moarte. 5). 1.) HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT -  Cuvântul hulă are mai multe înţelesuri pe acelaşi fond  şi înseamnă ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie, etc. Matei 12:31 „De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată”. Acest păcat al   “blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt", este menţionat în  Noul testament (Marcu 3:22-30, Matei 12:22-32), iar termenul care este folosit în esenţa lui înseamnă “ireverenţa defăimătoare". El este asociat cu termenul de păcat ca blestemarea lui Dumnezeu, sau prezentare lui Dumnezeu în...

Darul vorbirii în alte limbi

de Marian Ghiță 1. Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi Vorbirea în limbi a fost un miracol din partea Duhului Sfânt care a ajutat biserica creștină la început în mărturia ei (Fapte 2). Cartea Faptele Apostolilor înregistrează alte două ocazii în care Duhul Sfânt a făcut ca oamenii să vorbească în limbi, iar în prima epistolă a apostolului Pavel către biserica din Corint, el a dat instrucțiuni despre vorbirea în limbi. Unele biserici accentuează practica de a vorbi în limbi. Ei învață că fiecare creștin ar trebui să vorbească în limbi ca dovadă a primirii botezului Duhului Sfânt. Alte biserici permit practicarea vorbirii în limbi, dar nu o încurajează. În aceste biserici, vorbitorii în limbi pot forma grupuri de părtășie charismatică în cadrul adunării mai mari. Iar alte biserici le interzic...

Dumnezeu este lumină (ultima parte)

de Viorel Ardelean 7). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ (1 Ioan Cap. 1:1-10).  1 Ioan 1:5  „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric”. Lumina este un atribut al lui Dumnezeu, care ţine de natura Sa, cu referinţă la aspectul moral şi spiritual, iar „copilaşii” pot să aibă părtăşie cu El. Ioan defineşte viaţa veşnică prin a umbla în lumina lui Cristos. Isus le spune acelaşi lucru ucenicilor „Voi sunteţi lumina lumii!! O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă” (Matei 5:14).  Lumina alungă întunerecul, înlătură întunerecul   şi indică cum poţi să ieşi din întuneric. Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Nu se îngăduie o intermediere între: neprihănire/păcat,  lumină/întuneric,  adevăr/minciună, iubire/ură, iar...

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Capitolul VI - Spălarea picioarelor Când Isus le-a cerut apostolilor săi să-şi spele unul altuia picioarele, nu a intenţionat să creeze o ceremonie religioasă, ci doar să impună o categorie întregă de datorii morale. Cerinţa legată de acest subiect reiese din următoarele cuvinte: “Dacă eu, Dumnezeul şi Stăpânul vostru, v-am spălat vouă picioarele, atunci şi voi trebuie să vă spălaţi unul altuia picioarele.”(1) Fiecare cuvânt al lui Isus Hristos este important, iar fiecare poruncă pe care a lăsat-o ca regulă pentru noi, trebuie ascultată fără abatere. Cuvintele citate mai sus ar putea fi privite ca o parte a instrucţiunilor date de el, pe patul de moarte, apostolilor săi. Fiecare circumstanţă legată de timpul şi modul în care au fost rostite, par să le facă mai importante. Nimeni...
Viorel Ardelean

Iată-mă

de Ardelean Viorel 1). INTRODUCERE. Dumnezeu există din veşnicii şi Biblia afirmă acest lucru în nenumărate locuri. Psalmi 90:2 „Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu”! Mai mult El este „A Se”, fapt care indică că nimic nu l-a obligat sau a simțit nevoia să aducă în fiinţă universul spiritual şi material ci acesta a fost planul Său. Efeseni 1:9 „căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi”, în plus Dumnezeu nu era singur şi relaţiile dintre Persoanele Trinităţii era în dragoste şi armonie. Nici la modul teoretic nici practic nu lipsea nimic. Unul dintre atributele lui Dumnezeu este Omnipotenţa, (Putere, Suveranitate), iar prin această...
John Leadley Dagg

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL IX - DISCIPLINA SECȚIUNEA I.—ADMITEREA MEMBRILOR Bisericile ar trebui să admită numai membrii botezați. O biserică bine organizată are discipoli care își practică credința în Hristos prin botez. Deci, astfel de persoane trebuie admise ca membrii. Unitatea și dragostea frățească cer ca toți să iubească pe Hristos și dragostea aceasta se manifestă prin supunere, dar dacă nu se supun poruncii botezului, atunci nu se supun lui Hristos. Fiecare biserică are responsabilitatea de a admite noi membrii. Biserica poate exclude membrii incestuoși ca cea din Corint și puterea de a exclude include puterea de a admite membrii. Pastorul nu are puterea, numai biserica. Biserica exercită puterea de a admite membrii după voia lui Hristos și nu are voie să primească pe cei care nu se califică. Pentru ca biserica...

Dumnezeu este lumină (partea 1)

de Viorel Ardelean DUMNEZEU ESTE LUMINA - 1 Ioan 1:1-10 1). INTRODUCERE. În personalitatea lui Ioan se reflectă ca şi într-o oglindă Slava lui Isus Cristos. El redă ce a văzut şi a auzit „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii”(1 Ioan 1:1). Ioan nu îşi spune numele în mod direct, dar prin afirmaţiile sale indică faptul că este martor direct al prezenţei şi lucrărilor lui Isus Cristos. De asemenea forme de adresare ca „tinerilor, copilaşilor, iubiţilor”, indică un om vârstnic dar şi un cunoscut a cărui autoritate nu este contestată. În scrierile sale Ioan nu admite zone gri ci doar delimitări clare între adevăr / minciună, lumină /...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL VII - ÎNCHINAREA PUBLICĂ SECȚIUNEA I. — TIMPUL Prima zi a săptămânii este sabatul creștin, dedicat închinării publice înaintea lui Dumnezeu. Împărțirea timpului în săptămâni a apărut în vechime. Se poate descoperi încă din vremea lui Laban, care i-a spus lui Iacov: "împlinește-i săptămâna. 1 O urmă mai puțin vizibilă este în scrierile despre Noe, care a așteptat șapte zile și apoi încă șapte zile 2 în încercarea lui de a descoperi dacă potopul s-a oprit. Diviziunea hebdomadală a timpului a existat din vechime în lumea neamurilor. Nu sunt dovezi că Noe a primit-o ca pe ceva nou, instituit de Dumnezeu, sau că are originea acolo. Afirmația Scripturii este „Dumnezeu s-a odihnit a șaptea zi și a sfințit-o”. 3 Aceasta este originea instituției. Când decalogul a...

Cristologie și Mariologie – O critică evanghelică (Partea 2)

de Ardelean Viorel 2. CRISTOLOGIE ȘI MARIOLOGIE Cristologia este doctrina care se ocupă de Persoana Domnului Isus Hristos. Mariologia este doctrina care se ocupă de persoana Mariei, mama Domnului Isus Hristos, respectiv cultul Fecioarei Maria. Aceste două doctrine se bat cap în cap minimalizând rolul lui Isus în favoarea Mariei. Există și alte definiții mai elaborate a Cristologiei, cum ar fi dată de Eduard Ferenț, care spune cam așa „Cristologia este o disciplină teologică a reflexiei metodice despre opera răscumpărătoare a Cuvântului Întrupat, vie prin însăși subiectul său”. Tot el atrage atenția asupra pluralităților cristologiilor, spunând în același timp că ele nu compromit esența credinței. Dar cu acest lucru nu putem fi de acord pentru că există o cristologie elaborată de jos în sus, în care omul își aduce aportul la...