Păcate care nu se iartă (partea 3)

de Viorel Ardelean 5). PĂCATE CARE NU SE IARTĂ.  (efectuate pe Pământ) Biblia menţionează trei păcate care nu beneficiază de iertare, iar  ele sunt Hula împotriva Duhului Sfânt, Păcatul cu voia, şi Păcatul care duce la moarte. 5). 1.) HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT -  Cuvântul hulă are mai multe înţelesuri pe acelaşi fond  şi înseamnă ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie, etc. Matei 12:31 „De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată”. Acest păcat al   “blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt", este menţionat în  Noul testament (Marcu 3:22-30, Matei 12:22-32), iar termenul care este folosit în esenţa lui înseamnă “ireverenţa defăimătoare". El este asociat cu termenul de păcat ca blestemarea lui Dumnezeu, sau prezentare lui Dumnezeu în...

Nepăsarea care poate fi fatală

de Marian Ghiță De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! (Evrei 2:1-4) Pasajul acesta reprezintă un avetisment foarte serios pentru sfinții Domnului. Acest avertisment este primul dintre cele cinci pe care le găsim în epistola către Evrei (2:1-4; 3:7-4:13; 5:11-6:12; 10:19-31;...
Marian Ghita

Elemente practice ale trăirii în nădejde

de Marian Ghiță Așa cum am văzut la credință și dragoste, nădejdea trebuie să se manifeste și ea în mod concret în trăirea creștină. Nădejdea nu poate fi doar un concept teoretic al credinciosului. Atunci când apostolul Pavel se adresează credincioșilor din Tesalonic, el scoate în evidență lucrarea credinței lor, osteneala dragostei lor și tăria nădejdii lor în Domnul Isus Cristos (1 Tes. 1:3). Așadar, credincioșii manifestau efectiv credința, dragostea și nădejdea lor în trăire practică și acestea erau văzute de cei care îi cunoșteau. Noi trebuie să ținem cont de faptul că faptele vieții noastre trebuie să mărturisească despre ceea ce noi considerăm a fi elementele de bază ale vieții noastre creștine. Noi trebuie să ne dăm toate silințele să unim cu credința noastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu...
John Leadley Dagg

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Partea a doua - Tratat despre ordinea bisericească (continuare) SECȚIUNEA IV – CINA DESCHISĂ Am văzut că Cina Domnului a fost poruncită bisericilor locale ca poruncă și perpetuitate și dacă bisericile locale sunt organizate după Scripturi, conțin doar botezați. deci botezul este o condiție a participării la Cina Domnului. Aceasta determină prioritatea botezului față de celelalte porunci. Aceasta este doctrina pedobaptiștilor. Nu contrazicem principiul. Diferim ca părere însă în practică, pentru că noi considerăm botezul prin imersiune, în urma mărturiei de credință și excludem pe mulți pe care ei îi admit. Dar sunt baptiști care resping principiul că botezul este necesar înainte de Cină și susțin că nimic nu trebuie să condiționeze Cina, care nu este o condiție a salvării. Ei susțin că toate persoanele pioase,...
Marian Ghita

Epafras – Un om dedicat maturizării spirituale a sfinților (partea 1)

de Ghita Marian Coloseni 1:1-8; 4:12-13; Filimon 23 Vestirea Evangheliei lui Cristos nu înseamnă doar o expunere a acesteia în câteva minute, după care să consideri că această expunere este suficientă pentru mântuirea oamenilor. Desigur, au fost situații când așa au decurs lucrurile în evanghelizare (vezi, de exemplu, evanghelizarea famenului etiopian – Fapte 8). Dar procesul evanghelizării este încheiat, conform mandatului încredințat de Domnul Însuși, abia după edificarea în cuvântul lui Dumnezeu a celor chemați prin Evanghelie (Mat. 28:19-20). Noi nu ar trebui să spunem că procesul evanghelizării s-a încheiat, odată cu expunerea Evangheliei. Evanghelizarea presupune vestirea evangheliei și procesul de ucenicizare a celor evanghelizați. Așa vedem la Domnul Isus, la apostolul Pavel (vezi Fapte 19:8-10) și așa vedem la toți oamenii lui Dumnezeu responsabili. Un exemplu demn de menționat este...

Filozofia lui Kant în opoziție cu credința creștină

de Viorel Ardelean CUPRINS INTRODUCERE FILOZOFIA CA ŞTIINŢĂ SPAŢIUL ŞI TIMPUL RAŢIUNEA FIINŢA SUPREMĂ LIBERTATEA „TEOLOGIA LUI KANT” CONCLUZII BIBLIOGRAFIE 1. INTRODUCERE De la începuturile creştinismului alte învăţături printre care şi filozofia au interacţionat mai mult sau mai puţin cu învăţăturile creştine, uneori influenţate de ele, alteori intrând în conflict ca ea. Chiar şi cei mai simpli credincioşi sau necredincioşi,  când pune întrebări de genul cine sunt, unde merg sau care este sensul vieţii, gândesc în mod filozofic, chiar dacă la un nivel mai simplu. Dar când un filozof cu renume cum este Kant, face acest lucru, impactul poate fi mai puternic, şi teologi creştini  de renume trebuie să contracareze aceste filozofii false, care nu duc la viaţă, ci la moarte veşnică. Kant a fost un filozof german din perioada iluministă, fiind...

Dumnezeu este lumină (partea 1)

de Viorel Ardelean DUMNEZEU ESTE LUMINA - 1 Ioan 1:1-10 1). INTRODUCERE. În personalitatea lui Ioan se reflectă ca şi într-o oglindă Slava lui Isus Cristos. El redă ce a văzut şi a auzit „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii”(1 Ioan 1:1). Ioan nu îşi spune numele în mod direct, dar prin afirmaţiile sale indică faptul că este martor direct al prezenţei şi lucrărilor lui Isus Cristos. De asemenea forme de adresare ca „tinerilor, copilaşilor, iubiţilor”, indică un om vârstnic dar şi un cunoscut a cărui autoritate nu este contestată. În scrierile sale Ioan nu admite zone gri ci doar delimitări clare între adevăr / minciună, lumină /...

O lecție bună de la un administrator rău pentru a fi un administrator bun

de Marian Ghita Luca 16:1-13 (Adaptare după John MacArthur) La fiecare început de an ne exprimăm dorința să fim mai înțelepți în lucrurile duhovnicești și să privim în viitor cu o inimă mai dedicată Domnului, pentru că trecerea unui an și începutul unuia nou ne apropie și mai mult de revenirea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos. Cu siguranță, ne aducem aminte de preocuparea Tatălui nostru ceresc pentru rodirea noastră spirituală și de îndurarea și grija Mântuitorului nostru pentru ca această rodire să fie o realitate (Luca 13:6-9). Avem, de asemenea, în minte și îndemnul apostolului Pavel din Efes. 5:15-17: „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care...

Dumnezeu este lumină (Partea 3)

de Viorel Ardelean 3). ETICA CREȘTINĂ. Conform  dicţionarul   etica este totalitatea  normelor de conduită morală., în cazul nostru etica dată de Dumnezeu pentru umanitate, respective poporului Israel şi apoi creştinismului, iar din partea umanităţi etica este un set de legi date de către un guvern al unei ţări,  sau imperiu la un moment dat. Diferenţa fundamentală este că Decretele, Poruncile  sau Hotărârile lui Dumnezeu nu se schimbă, pe când etica oamenilor este schimbătoare, dar şi mai mult termenul de Etică şi Moralitate se confundă în zilele noastre în mod deliberat Dacă în vechile dicţionare etica însemna în mod clar legile, iar moralitatea însemna starea unui individ sau a unei naţiuni la un moment dat, raportată la etică, astăzi semantica celor două cuvinte este schimbată în mod intenţionat, iar omul sau...

Dumnezeu este lumină (ultima parte)

de Viorel Ardelean 7). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ (1 Ioan Cap. 1:1-10).  1 Ioan 1:5  „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric”. Lumina este un atribut al lui Dumnezeu, care ţine de natura Sa, cu referinţă la aspectul moral şi spiritual, iar „copilaşii” pot să aibă părtăşie cu El. Ioan defineşte viaţa veşnică prin a umbla în lumina lui Cristos. Isus le spune acelaşi lucru ucenicilor „Voi sunteţi lumina lumii!! O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă” (Matei 5:14).  Lumina alungă întunerecul, înlătură întunerecul   şi indică cum poţi să ieşi din întuneric. Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Nu se îngăduie o intermediere între: neprihănire/păcat,  lumină/întuneric,  adevăr/minciună, iubire/ură, iar...

Isus în fața nevoilor presante

de Marian Ghiță (Marcu 5:21-43) Trăim o vreme în care evenimentele vieții se desfășoară într-un ritm mult mai accelerat decât în vremurile trecute. Suntem, de asemenea, asaltați cu probleme care ne depășesc adesea. Ele vin asupra noastră într-un mod neașteptat și, de multe ori, fără să ne dea răgazul de a ne pregăti să le întâmpinăm într-un mod potrivit. Mai mult, ele ne lovesc fără milă și din toate părțile. De multe ori nu avem momente de respiro și, câteodată, nici nu terminăm să rezolvăm o nevoie că apare o alta care ne întâmpină, înainte de a ne ridica din nevoia precedentă. Și mai mult, vrem să rezolvăm bine o problemă și constatăm că acel lucru bun pe care l-am făcut compromite chiar rezolvarea următoarei probleme. Viața pe care o trăim...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 1)

de Marian Ghiță (Matei 14:13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9:10-17; Ioan 6; 1 Petru 4:10-11) Una dintre chemările pe care Domnul le are pentru ucenicii Lui este aceea de a fi „ispravnici (administratori) ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Pet. 4:10-11). În această calitate noi trebuie să slujim altora, desigur după darul pe care l-am primit fiecare. Expresia „harul felurit al lui Dumnezeu” ne îndreaptă atenția înspre două caracteristici ale binecuvântărilor harului lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos. Pe de o parte, ele sunt felurite și din abundență. Noi nu suntem chemați să oferim lumii binecuvântări omenești, roadele a ceea ce noi putem produce prin noi înșine. Binecuvântările pe care trebuie să le administrăm lumii sunt binecuvântările harului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ele nu sunt la vedere. Nimeni nu...

Dumnezeu este lumină (partea 2)

de Viorel Ardelean 2). EREZII ATUNCI ȘI ACUM. O erezie care a tulburat bisericile creştine din secolul 1 a fost Gnosticismul, cuvânt derivat din „gr. gnosis, „cunoaştere" sau în sanscrită gnana”. Erezia a fost condamnată de părinţii Bisericii din primele secole creştine. Termenul are un înţeles mai larg în secolul XX  şi se pune accentul pe dualism şi/sau pe posedarea unei cunoaşteri secrete în sfera creştină.  Şi alte forme ca zoroastrismul, mandaeismul, scrierile ermetice, sulurile de la Marea Moartă, şi chiar Noul Testament au fost descrise ca şi  „gnostice”. Ca şi definiţie există o abordare a Gnosticismului care se rezumă la  primele secole de către teologi britanici (R. McL, Wilson) şi  alta popularizată de teologi germani ca R. Bultmann şi K. Rudolf, care au o viziune mai largă în care se includ grupuri...