John Leadley Dagg

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Partea a doua - Tratat despre ordinea bisericească (continuare) SECȚIUNEA IV – CINA DESCHISĂ Am văzut că Cina Domnului a fost poruncită bisericilor locale ca poruncă și perpetuitate și dacă bisericile locale sunt organizate după Scripturi, conțin doar botezați. deci botezul este o condiție a participării la Cina Domnului. Aceasta determină prioritatea botezului față de celelalte porunci. Aceasta este doctrina pedobaptiștilor. Nu contrazicem principiul. Diferim ca părere însă în practică, pentru că noi considerăm botezul prin imersiune, în urma mărturiei de credință și excludem pe mulți pe care ei îi admit. Dar sunt baptiști care resping principiul că botezul este necesar înainte de Cină și susțin că nimic nu trebuie să condiționeze Cina, care nu este o condiție a salvării. Ei susțin că toate persoanele pioase,...

Învierea Domnului – Temelia credinței și mărturiei noastre

de Marian Ghita 1 Corinteni 15:1-11 Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la momentul când Martin Luther a afișat cele 95 de teze despre practica indulgențelor pe ușa Bisericii din Wittenberg, la sfârșitul lunii Octombrie 1517, care a declanșat Reforma Protestantă în Europa Occidentală și care astfel a impus în lumea creștină dictonul „numai Scriptura, numai prin har, numai prin credință. Impactul asupra lumii civilizate a fost imens. Merită să ne aducem aminte de asemenea momente din istorie și în lumina lor este bine să ne reevaluăm creștinismul nostru. Probabil că cele mai cunoscute cuvinte rostite în vremea Reformei sunt cele ale lui Martin Luther pe când se afla înaintea conciliului din Worms, la 18 aprilie 1521. În acea zi, atunci când tânărul reformator a fost determinat de un conciliu...

Filozofia lui Kant în opoziție cu credința creștină

de Viorel Ardelean CUPRINS INTRODUCERE FILOZOFIA CA ŞTIINŢĂ SPAŢIUL ŞI TIMPUL RAŢIUNEA FIINŢA SUPREMĂ LIBERTATEA „TEOLOGIA LUI KANT” CONCLUZII BIBLIOGRAFIE 1. INTRODUCERE De la începuturile creştinismului alte învăţături printre care şi filozofia au interacţionat mai mult sau mai puţin cu învăţăturile creştine, uneori influenţate de ele, alteori intrând în conflict ca ea. Chiar şi cei mai simpli credincioşi sau necredincioşi,  când pune întrebări de genul cine sunt, unde merg sau care este sensul vieţii, gândesc în mod filozofic, chiar dacă la un nivel mai simplu. Dar când un filozof cu renume cum este Kant, face acest lucru, impactul poate fi mai puternic, şi teologi creştini  de renume trebuie să contracareze aceste filozofii false, care nu duc la viaţă, ci la moarte veşnică. Kant a fost un filozof german din perioada iluministă, fiind...
John Leadley Dagg

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL X - SUBIECTE DIVERSE Secţiunea I – Promptitudinea ordinului bisericesc scriptural Obligaţia noastră de a observa învăţăturile pozitive ale religiei este dependentă în totalitate de voinţa Făcătorului de Legi. Asta nu înseamnă că nu sunt fără motiv, ci doar că motivul lor este deasupra descoperirii înţelepciunii umane. După ce înţelepciunea divină le-a instituit, am putea să descoperim menirea lor de a împlini scopul pentru care au fost create, astfel am putea constata că sunt necesare ordinii şi armoniei aranjamentelor lui Dumnezeu. Astfel, promptitudinea ascultării învăţăturilor pozitive ar putea fi văzută clar de discipolul inteligent al voinţei lui Dumnezeu; însă unde nu putem păşi prin văz, trebuie să păşim prin credinţă în poruncile lui Dumnezeu şi să fim încredinţaţi că, în orice caz, a-l asculta mereu pe...

Măsura omului lui Dumnezeu (Prima parte)

de Ghita Marian MĂSURA UNUI OM (PRIMA PARTE) A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. (Ioan 1:6-8) Cuvintele acestea se referă la Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea Domnului Isus Cristos (Mal. 3:1; Mat. 3:3). Această declaraţie este una dintre cele mai laconice dar şi dintre cele mai extraordinare declaraţii despre un om al lui Dumnezeu din Biblie. Deşi laconică în limbaj, declaraţia comunică foarte mult, şi, în acelaşi timp, comunică lucruri deosebit de valoroase, pentru că imaginea pe care o creează despre Ioan este impresionantă şi strălucitoare. Evanghelistul Ioan exprimă prin această declarație nu doar pe...

Dumnezeu este lumină (partea 4)

de Ardelean Viorel 5). ISPITELE CREDINCIOSULUI. Satana l-a ispitit şi pe Isus Cristos deşi ştia că este Fiul lui Dumnezeu, dar fără succes. „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat”. (Evrei 4:15). Fiind situaţia dată trebuie să fim siguri că Satana vine fără reţinere la orice credincios pentru a-l ispiti ca să cadă în păcat şi să fie despărţit de Dumnezeu sub formă de ispite şi pofte care au larg palier 1 Ioan 2:16  „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” , în care autorul descrie trei aspecte ale păcatului ca : pofta firii pământeşti,...

Darul vorbirii în alte limbi

de Marian Ghiță 1. Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi Vorbirea în limbi a fost un miracol din partea Duhului Sfânt care a ajutat biserica creștină la început în mărturia ei (Fapte 2). Cartea Faptele Apostolilor înregistrează alte două ocazii în care Duhul Sfânt a făcut ca oamenii să vorbească în limbi, iar în prima epistolă a apostolului Pavel către biserica din Corint, el a dat instrucțiuni despre vorbirea în limbi. Unele biserici accentuează practica de a vorbi în limbi. Ei învață că fiecare creștin ar trebui să vorbească în limbi ca dovadă a primirii botezului Duhului Sfânt. Alte biserici permit practicarea vorbirii în limbi, dar nu o încurajează. În aceste biserici, vorbitorii în limbi pot forma grupuri de părtășie charismatică în cadrul adunării mai mari. Iar alte biserici le interzic...
Viorel Ardelean

Iată-mă! (continuare)

de Ardelean Viorel 3.) ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU. Pentru a înţelege măcar parţial cum este cum este Dumnezeu ne vom folosii de o mărturisire de credinţă care descrie în mod succint cum este şi cine este Dumnezeu. Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca şi Spirit Infinit şi Perfect (Ps. 104) în care toate lucrurile, materiale şi fiinţele vii îl au ca şi sprijin şi susţinere, sursa existenţei lor, dar şi sfârşitul lor tot prin Dumnezeu. Dumnezeu în relaţia Sa cu timpul este etern, pentru că El l-a creat, iar în relaţia Sa cu spaţiul, este dincolo de El şi nu-l poate cuprinde. Acelaşi lucru se poate spune şi despre universul spiritual, material, materie și energie, iar acest lucru arată un Dumnezeu Transcendent dar și Imanent în același timp. Dumnezeu se descopere...

Desăvârșirea spirituală

de Marian Ghiță „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48) Conceptul desăvârșirii spirituale este un concept biblic. Adevărul însă este că problema desăvârșirii spirituale este prea puțin tratată și, de multe ori, greșit abordată. Vorbim mult despre evanghelizare, despre convertirea oamenilor, despre predicarea Cuvântului, despre ucenicie, despre lucrări de slujire în biserică și este foarte bine. Însă care este procesul prin care cineva convertit prin Evanghelie ajunge la punctul final al sfințirii sale, hotărât de Dumnezeu? Ce înseamnă să fii desăvârșit și ce implicații are acest concept pentru viața noastră spirituală? Ce înseamnă să fii matur spiritual? Privind la pasaje biblice de genul: „Vreau în adevăr să știți cât de mare luptă duc...pentru ca (tuturor credincioșilor) să li se îmbărbăteze inimile, să fie...
Marian Ghita

Măsura omului lui Dumnezeu (ultima parte)

de Marian Ghiță 3. Un spirit lăuntric al slujirii în armonie cu scopul lui Dumnezeu Este foarte interesantă remarca pe care o face Ioan evanghelistul despre Ioan Botezătorul, o remarcă, am putea spune, neobişnuită. Ea este aceasta: „Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1:8). Remarca este neobișnuită pentru că ea de fapt repetă, desigur cu alte cuvinte, afirmația din Ioan 1:7. În v. 7 apare o afirmație, în timp ce în v. 8 apare aceeași afirmație sub formă de negație. De ce așa? Ioan folosește acest procedeu literar tocmai pentru a accentua cu putere un adevăr. Când Ioan botezătorul a fost întrebat de iudeii din Ierusalim cu privire la identitatea lui, el răspunde cum foarte puţini oameni ar răspunde, adică printr-o negaţie: „Nu...
Viorel Ardelean

Iată-mă! (continuare)

de Viorel Ardelean 6). CARTEA EVREI. Autorul este apostolul Pavel dovedită prin referințe interne, ”în lanțuri” (Evrei 10:34), Scrisoarea este scrisă în Italia (Evrei 13:24), iar stilul de scriere este paulin. Ea a fost scrisă înainte de căderea și distrugerea de către Titus a Ierusalimului în anul 70 d Cr. De  asemenea și Petru îl identifică pe Pavel ca și autor. (2 Pet 3:15,16) Destinatarii cărţii sun poporul evreu (Evrei 1:1), pentru că atât iudeii cât mai ales creştinii evrei erau în pericol să cadă în iudaism privind slujbele religioase, şi ceremoniile din Templu, care intrau în contrast izbitor cu închinarea simplă a creştinilor în Duhul, iar ca loc de închinare  erau folosite case și sinagogi. Redactarea cărţii este înainte de anul 70 d.Cr, prin faptul că epistola nu...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 1)

de Marian Ghiță (Matei 14:13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9:10-17; Ioan 6; 1 Petru 4:10-11) Una dintre chemările pe care Domnul le are pentru ucenicii Lui este aceea de a fi „ispravnici (administratori) ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Pet. 4:10-11). În această calitate noi trebuie să slujim altora, desigur după darul pe care l-am primit fiecare. Expresia „harul felurit al lui Dumnezeu” ne îndreaptă atenția înspre două caracteristici ale binecuvântărilor harului lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos. Pe de o parte, ele sunt felurite și din abundență. Noi nu suntem chemați să oferim lumii binecuvântări omenești, roadele a ceea ce noi putem produce prin noi înșine. Binecuvântările pe care trebuie să le administrăm lumii sunt binecuvântările harului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ele nu sunt la vedere. Nimeni nu...

Evanghelizarea printre romi (partea 5)

de Viorel Ardelean 7). ŞI AZI SE PLĂTEŞTE UN PREŢ În Africa, India şi Orientul Apropiat în majoritatea ţărilor de orientare religioasă musulmană sau ţări ateiste cum este China sau Corea şi Vietnam şi altele, creştinii sunt martirizaţi, dar acesta este un risc asumat pentru cei care au plecat acolo în misiune de evanghelizare, ei rămân acolo trăiesc sau mor, sunt aruncaţi în închisoare, sau pleacă dacă pot din ţările respective. Am ales o singură ţară ca şi exemplu Pakistanul în care creştinii sunt prigoniţi şi se întâlnesc cu moartea. Ei au fost ameninţaţi de legile rigide ale blasfemiei, autorităţile închid ochii la abuzul pe care îl fac autorităţile locale, bisericile sunt închise, iar peste 65 de persoane au murit, iar mai mult de 200 au fost rănite în atentatul...