Marian Ghita

Epafras – Un om dedicat maturizării spirituale a sfinților (partea 2)

de Ghita Marian 2. Lupta lui Epafras Despre Epafras se spune că el „totdeauna se luptă pentru voi (cei din Colos, Laodicea şi Hierapolis) în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu” (4:12). Lupta în rugăciune pentru un obiectiv aşa de extraordinar este un concept, se pare, uitat de păstorii şi slujitorii bisericii Domnului din ziua de astăzi. Am ajuns să considerăm lucrarea lui Dumnezeu ca pe o meserie care nu ne cere o mare implicare din partea noastră. Şi, de aceea, rezultatele se văd în statura spirituală, de multe ori extrem de scăzută, a sfinţilor Domnului. Cred că trebuie să ne întoarcem la acest concept prăfuit de vremuri al „luptei în rugăciune pentru cauzele mari ale lui Dumnezeu”, dacă vrem să ne bucurăm...

Mântuirea lui Dumnezeu – Prilej de laudă pentru întreaga lume

de Marian Ghiță Psalmul 98 Chemarea de a-L lăuda pe Domnul este chemarea supremă pentru toții cei care-L cunosc pe Dumnezeu. Această chemare reprezintă menirea noastră, ca ființe create și beneficiari ai mântuirii din partea lui Dumnezeu; ea reprezintă sursa noastră de sănătate în plan spiritual și fizic chiar; și ea ne împodobește cu toate darurile pe care Dumnezeu le-a avut în vedere pentru om, atunci când vorbim despre om ca ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - omul devine complet, desăvârșit prin lauda pe care el o aduce la adresa Creatorului și Mântuitorului Său. Ps. 98 este un psalm de încoronare. El proclamă pe Domnul ca Mântuitor în perspectiva revenirii Sale în toată gloria Sa. Sunt 3 chemări în acest psalm. 1.                     O chemare pentru poporul Său, Israel, la a-L...
John Leadley Dagg

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL IX - DISCIPLINA SECȚIUNEA I.—ADMITEREA MEMBRILOR Bisericile ar trebui să admită numai membrii botezați. O biserică bine organizată are discipoli care își practică credința în Hristos prin botez. Deci, astfel de persoane trebuie admise ca membrii. Unitatea și dragostea frățească cer ca toți să iubească pe Hristos și dragostea aceasta se manifestă prin supunere, dar dacă nu se supun poruncii botezului, atunci nu se supun lui Hristos. Fiecare biserică are responsabilitatea de a admite noi membrii. Biserica poate exclude membrii incestuoși ca cea din Corint și puterea de a exclude include puterea de a admite membrii. Pastorul nu are puterea, numai biserica. Biserica exercită puterea de a admite membrii după voia lui Hristos și nu are voie să primească pe cei care nu se califică. Pentru ca biserica...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL VII - ÎNCHINAREA PUBLICĂ SECȚIUNEA I. — TIMPUL Prima zi a săptămânii este sabatul creștin, dedicat închinării publice înaintea lui Dumnezeu. Împărțirea timpului în săptămâni a apărut în vechime. Se poate descoperi încă din vremea lui Laban, care i-a spus lui Iacov: "împlinește-i săptămâna. 1 O urmă mai puțin vizibilă este în scrierile despre Noe, care a așteptat șapte zile și apoi încă șapte zile 2 în încercarea lui de a descoperi dacă potopul s-a oprit. Diviziunea hebdomadală a timpului a existat din vechime în lumea neamurilor. Nu sunt dovezi că Noe a primit-o ca pe ceva nou, instituit de Dumnezeu, sau că are originea acolo. Afirmația Scripturii este „Dumnezeu s-a odihnit a șaptea zi și a sfințit-o”. 3 Aceasta este originea instituției. Când decalogul a...

Nepăsarea care poate fi fatală

de Marian Ghiță De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! (Evrei 2:1-4) Pasajul acesta reprezintă un avetisment foarte serios pentru sfinții Domnului. Acest avertisment este primul dintre cele cinci pe care le găsim în epistola către Evrei (2:1-4; 3:7-4:13; 5:11-6:12; 10:19-31;...

Dumnezeu este lumină (ultima parte)

de Viorel Ardelean 7). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ (1 Ioan Cap. 1:1-10).  1 Ioan 1:5  „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric”. Lumina este un atribut al lui Dumnezeu, care ţine de natura Sa, cu referinţă la aspectul moral şi spiritual, iar „copilaşii” pot să aibă părtăşie cu El. Ioan defineşte viaţa veşnică prin a umbla în lumina lui Cristos. Isus le spune acelaşi lucru ucenicilor „Voi sunteţi lumina lumii!! O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă” (Matei 5:14).  Lumina alungă întunerecul, înlătură întunerecul   şi indică cum poţi să ieşi din întuneric. Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Nu se îngăduie o intermediere între: neprihănire/păcat,  lumină/întuneric,  adevăr/minciună, iubire/ură, iar...

Aspecte practice ale conceptului desăvârșirii (continuare)

de Marian Ghita Domnul Isus Cristos a spus în predica Sa de pe munte (Mat. 5-7), „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Mat. 5:48). Aceasta înseamnă că desăvârșirea spirituală este o cerință divină. Ea nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ sau doar la nivelul gândirii; desăvârșirea spirituală trebuie arătată în trăirea vieții creștine, în toate dimensiunile ei. Studiind întregul capitol 5 din Evanghelia după Matei, vedem foarte clar că urmașii Domnului Isus trebuie să fie în trăirea lor oameni desăvârșiți, asemenea lui Dumnezeu Tatăl. Versetul 48 din acest capitol poate fi considerat o concluzie a tot ce Domnul Isus a spus, până la acel punct (vezi „dar” în v. 48, care sugerează o concluzie). Deși Domnul Isus este „Calea, Adevărul și Viața”...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL X - SUBIECTE DIVERSE Secţiunea V – Tratarea slujitorilor nebotezaţi Într-o broşură numită "An Old Landmark Reset. Bz Elder J.M.Pendleton, A.M., Union University, Murfreesboro, Tennessee", autorul susţine că Baptiştii nu ar trebui să-i recunoască pe preoţii Pedobaptişti ca slujitori ai Evangheliei. Acest pamflet a circulat pe larg, iar doctrina sa este împărtăşită de mulţi. Discuţiile legate de acest subiect ar putea uneori să provoace un rău temporar, însă acolo unde cei implicaţi au dorinţa sinceră de a afla adevărul şi doresc să o urmeze oriunde ar duce, rezultatul final este unul bun. Grupările ce se acceptă unele pe altele în viziunile lor despre doctrina Creştină şi decrete, şi a căror singură diferenţă respectă modul de a-i trata pe cei ce greşesc, nu ar trebui să...
Viorel Ardelean

Evanghelizarea printre romi (partea 4)

de Viorel Ardelean Matei 28:19 - Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 6). BISERICA PRIMARĂ A PLĂTIT UN PREŢ Cel mai potrivit lucru este să dăm ca exemplu primii ucenici care au plătit preţul pentru că au vestit Mesajul Evangheliei, chiar dacă Biblia nu este explicită în ceea ce priveşte sfârşitul majorităţii apostolilor, tradiţia orală consemnează felul cum au murit. În locul lui Iuda, care l-a trădat pe Isus Hristos, este ales Matia, iar după Pogorârea Duhului Sfânt şi începutul prigoanei, ucenicii denumiţi şi apostoli se împrăştie şi încep să vestească Evanghelia în diferite ţinuturi. În Fapte ne este relatată moartea lui Ştefan şi a lui Iacov. a). Martirul Ştefan. El a fost primul martir creştin, diacon, iar istoria sa ne...

Binecuvântările umblării prin credință

de Marian Ghiță Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți” (Ex. 14:13-14) Umblarea prin credință conduce la binecuvântări deosebite pentru cei care se aventurează să umble cu Dumnezeu. Dacă este ceva ce îmi doresc mult pentru mine și pentru cei apropiați mie în anul care urmează este să rămân statornic în credință în umblarea cu Dumnezeu. Există o trăsătură definitorie a neprihănirii pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în Domnul Isus Cristos: Neprihănirea aceasta, care se capătă prin credință duce la credință (Rom. 1:17). Ea ne mobilizează la o continuă credință, la o...
Viorel Ardelean

Iată-mă

de Ardelean Viorel 1). INTRODUCERE. Dumnezeu există din veşnicii şi Biblia afirmă acest lucru în nenumărate locuri. Psalmi 90:2 „Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu”! Mai mult El este „A Se”, fapt care indică că nimic nu l-a obligat sau a simțit nevoia să aducă în fiinţă universul spiritual şi material ci acesta a fost planul Său. Efeseni 1:9 „căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi”, în plus Dumnezeu nu era singur şi relaţiile dintre Persoanele Trinităţii era în dragoste şi armonie. Nici la modul teoretic nici practic nu lipsea nimic. Unul dintre atributele lui Dumnezeu este Omnipotenţa, (Putere, Suveranitate), iar prin această...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 2)

de Marian Ghiță 2. Intră în logica slujirii Mântuitorului nostru       Pentru că Isus Cristos este „Păstorul cel bun” (Ioan 10), imediat ce i-a văzut pe oameni şi le-a văzut nevoile, mânat de mila din inima Lui, a trecut imediat la acţiune. Mila Domnului nu se arată doar sentimental. Ea este o milă în acţiune, o milă concretă. Domnul Isus este dispus să ofere ceva concret oamenilor, pe măsura nevoilor lor concrete și pe măsura calității persoanei Sale. - El „a început să-i înveţe multe lucruri” (Mc. 6:34). Conform Lc. 9:11 Isus le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu. Acesta a fost mesajul şi învăţătura Sa, oferită permanent de Domnul oamenilor (1:14-15). Oamenii au nevoie în primul rând de o învăţătură sănătoasă, de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus nu a fost Cristosul care a...

Învierea Domnului – Temelia credinței și mărturiei noastre

de Marian Ghita 1 Corinteni 15:1-11 Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la momentul când Martin Luther a afișat cele 95 de teze despre practica indulgențelor pe ușa Bisericii din Wittenberg, la sfârșitul lunii Octombrie 1517, care a declanșat Reforma Protestantă în Europa Occidentală și care astfel a impus în lumea creștină dictonul „numai Scriptura, numai prin har, numai prin credință. Impactul asupra lumii civilizate a fost imens. Merită să ne aducem aminte de asemenea momente din istorie și în lumina lor este bine să ne reevaluăm creștinismul nostru. Probabil că cele mai cunoscute cuvinte rostite în vremea Reformei sunt cele ale lui Martin Luther pe când se afla înaintea conciliului din Worms, la 18 aprilie 1521. În acea zi, atunci când tânărul reformator a fost determinat de un conciliu...