Cristologie și Mariologie – O critică evanghelică (ultima parte)

de Ardelean Viorel 4) UN RĂSPUNS EVANGHELIC a. CRISTOLOGIE În primul rând Biblia afirmă că Isus Cristos a fost Dumnezeu întrupat. El şi-a asumat prerogativele lui Dumnezeu în Evanghelia după Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una Suntem.” El va trimite îngerii Săi, de asemenea îşi arogă puterea de a ierta păcatele (Marcu 2:5), fiind acuzat de contemporanii săi că huleşte. Isus Hristos vorbeşte despre judecata lumii în Matei 25 : 31-46, în care El va sta pe tron şi va judeca această lume. De asemenea Fiul omului este Domn şi al Sabatului (Marcu 2:27-28). Acest lucru ne duce cu gândul la Vechiul Legământ, înlocuit de Legământul cel Nou afirmat în cartea Evrei (capitolele 7-9) iar istoria a confirmat acest lucru. Isus vorbeşte despre preexistenţa Sa (Ion 8:58), făcând afirmaţia că „Adevărat, adevărat,...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL VII - ÎNCHINAREA PUBLICĂ SECȚIUNEA I. — TIMPUL Prima zi a săptămânii este sabatul creștin, dedicat închinării publice înaintea lui Dumnezeu. Împărțirea timpului în săptămâni a apărut în vechime. Se poate descoperi încă din vremea lui Laban, care i-a spus lui Iacov: "împlinește-i săptămâna. 1 O urmă mai puțin vizibilă este în scrierile despre Noe, care a așteptat șapte zile și apoi încă șapte zile 2 în încercarea lui de a descoperi dacă potopul s-a oprit. Diviziunea hebdomadală a timpului a existat din vechime în lumea neamurilor. Nu sunt dovezi că Noe a primit-o ca pe ceva nou, instituit de Dumnezeu, sau că are originea acolo. Afirmația Scripturii este „Dumnezeu s-a odihnit a șaptea zi și a sfințit-o”. 3 Aceasta este originea instituției. Când decalogul a...

Măsura omului lui Dumnezeu (Prima parte)

de Ghita Marian MĂSURA UNUI OM (PRIMA PARTE) A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. (Ioan 1:6-8) Cuvintele acestea se referă la Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea Domnului Isus Cristos (Mal. 3:1; Mat. 3:3). Această declaraţie este una dintre cele mai laconice dar şi dintre cele mai extraordinare declaraţii despre un om al lui Dumnezeu din Biblie. Deşi laconică în limbaj, declaraţia comunică foarte mult, şi, în acelaşi timp, comunică lucruri deosebit de valoroase, pentru că imaginea pe care o creează despre Ioan este impresionantă şi strălucitoare. Evanghelistul Ioan exprimă prin această declarație nu doar pe...

Un Mântuitor ni s-a născut

de Marian Ghiță Isaia 8:19-9:7 Una dintre profețiile remarcabile ale Scripturii sfinte, cu privire la nașterea Domnului Isus Cristos, este cea vestită de profetul Isaia, în Isaia 8:19-9:7. Trebuie să știm că această profeție a fost rostită  de profet cu aprox. 700 de ani înainte de nașterea pruncului Isus în Betleem. Isaia vorbeste aici, în acest pasaj, rămășiței evlavioase a lui Israel și este aici profeţia cu privire la venirea pe pământ a Domnului Isus Cristos și la misiunea Lui. Poate că ar fi bine să examinăm cu mare atenție profețiile din Vechiul Testament cu privire la naşterea lui Mesia, a lui Cristos Mântuitorul lumii.  Scena venirii Mântuitorului – Isaia 8:19-22 Este important să cercetăm cadrul în care este făcută profeția lui Isaia și cadrul în care...

Să intrăm în logica Mântuitorului (Partea 1)

de Marian Ghiță (Matei 14:13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9:10-17; Ioan 6; 1 Petru 4:10-11) Una dintre chemările pe care Domnul le are pentru ucenicii Lui este aceea de a fi „ispravnici (administratori) ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Pet. 4:10-11). În această calitate noi trebuie să slujim altora, desigur după darul pe care l-am primit fiecare. Expresia „harul felurit al lui Dumnezeu” ne îndreaptă atenția înspre două caracteristici ale binecuvântărilor harului lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos. Pe de o parte, ele sunt felurite și din abundență. Noi nu suntem chemați să oferim lumii binecuvântări omenești, roadele a ceea ce noi putem produce prin noi înșine. Binecuvântările pe care trebuie să le administrăm lumii sunt binecuvântările harului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ele nu sunt la vedere. Nimeni nu...
John Leadley Dagg

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL IX - DISCIPLINA SECȚIUNEA I.—ADMITEREA MEMBRILOR Bisericile ar trebui să admită numai membrii botezați. O biserică bine organizată are discipoli care își practică credința în Hristos prin botez. Deci, astfel de persoane trebuie admise ca membrii. Unitatea și dragostea frățească cer ca toți să iubească pe Hristos și dragostea aceasta se manifestă prin supunere, dar dacă nu se supun poruncii botezului, atunci nu se supun lui Hristos. Fiecare biserică are responsabilitatea de a admite noi membrii. Biserica poate exclude membrii incestuoși ca cea din Corint și puterea de a exclude include puterea de a admite membrii. Pastorul nu are puterea, numai biserica. Biserica exercită puterea de a admite membrii după voia lui Hristos și nu are voie să primească pe cei care nu se califică. Pentru ca biserica...

Manual de teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. CAPITOLUL VIII - SLUJIREA SECȚIUNEA I. SLUJIREA CUVÂNTULUI Slujitorii lui Hristos sunt o clasă separată de persoane, distinsă de o chemare divină specială pentru a predica cuvântul. CLASĂ DISTINCTĂ Slujitorii lui Hristos sunt ca și creștinii comuni, separați de lume. Ei sunt părtași la chemarea cerească prin care oamenii sunt scoși din lume și sunt făcuți slujitori ai lui Hristos. În toate epistolele sale, Pavel susține că este un sfânt ca și ei, membru al aceleiași familii spirituale și moștenitor al aceleiași moșteniri cerești. În Scripturi, slujitorii lui Hristos sunt persoane care iubesc pe Hristos și se dedică din inimă slujirii Lui. Sunt deci din numărul celor chemați să fie sfinți. Slujitorii lui Hristos sunt separați de creștinii comuni. Sunt una cu creștinii comuni, chemați la o singură nădejde,...

Aspecte teologice ale conceptului desăvârșirii

de Marian Ghita Atunci când se analizează starea spirituală a credincioșilor și a bisericilor lui Cristos, lucrurile esențiale pe care Noul Testament le are în vedere în această analiză sunt: credința, dragostea și nădejdea acestora (vezi 1 Cor. 13:13; 1 Tes. 1:3). Aceste trei componente ale vieții spirituale sunt cele la care ar trebui să ne uităm, atunci când analizăm succesul sau insuccesul spiritual al unei biserici sau al unui credincios individual. Atunci când privim în epistolele apostolului Pavel noi putem remarca, de exemplu, rugăciunile sale privind credința, dragostea și nădejdea sfinților. El mulțumește Domnului pentru că acea biserică are toate aceste trei componente (sau unele dintre ele) în viața sfinților ei. Ele trebuie să se manifeste în biserică, dacă vrem să spunem că Biserica aceea este vie. Pavel însă...

Dumnezeu este lumină (partea 2)

de Viorel Ardelean 2). EREZII ATUNCI ȘI ACUM. O erezie care a tulburat bisericile creştine din secolul 1 a fost Gnosticismul, cuvânt derivat din „gr. gnosis, „cunoaştere" sau în sanscrită gnana”. Erezia a fost condamnată de părinţii Bisericii din primele secole creştine. Termenul are un înţeles mai larg în secolul XX  şi se pune accentul pe dualism şi/sau pe posedarea unei cunoaşteri secrete în sfera creştină.  Şi alte forme ca zoroastrismul, mandaeismul, scrierile ermetice, sulurile de la Marea Moartă, şi chiar Noul Testament au fost descrise ca şi  „gnostice”. Ca şi definiţie există o abordare a Gnosticismului care se rezumă la  primele secole de către teologi britanici (R. McL, Wilson) şi  alta popularizată de teologi germani ca R. Bultmann şi K. Rudolf, care au o viziune mai largă în care se includ grupuri...

Manual de Teologie (continuare)

de John Leadley Dagg, D. D. Capitolul VI - Spălarea picioarelor Când Isus le-a cerut apostolilor săi să-şi spele unul altuia picioarele, nu a intenţionat să creeze o ceremonie religioasă, ci doar să impună o categorie întregă de datorii morale. Cerinţa legată de acest subiect reiese din următoarele cuvinte: “Dacă eu, Dumnezeul şi Stăpânul vostru, v-am spălat vouă picioarele, atunci şi voi trebuie să vă spălaţi unul altuia picioarele.”(1) Fiecare cuvânt al lui Isus Hristos este important, iar fiecare poruncă pe care a lăsat-o ca regulă pentru noi, trebuie ascultată fără abatere. Cuvintele citate mai sus ar putea fi privite ca o parte a instrucţiunilor date de el, pe patul de moarte, apostolilor săi. Fiecare circumstanţă legată de timpul şi modul în care au fost rostite, par să le facă mai importante. Nimeni...

Isus în fața nevoilor presante

de Marian Ghiță (Marcu 5:21-43) Trăim o vreme în care evenimentele vieții se desfășoară într-un ritm mult mai accelerat decât în vremurile trecute. Suntem, de asemenea, asaltați cu probleme care ne depășesc adesea. Ele vin asupra noastră într-un mod neașteptat și, de multe ori, fără să ne dea răgazul de a ne pregăti să le întâmpinăm într-un mod potrivit. Mai mult, ele ne lovesc fără milă și din toate părțile. De multe ori nu avem momente de respiro și, câteodată, nici nu terminăm să rezolvăm o nevoie că apare o alta care ne întâmpină, înainte de a ne ridica din nevoia precedentă. Și mai mult, vrem să rezolvăm bine o problemă și constatăm că acel lucru bun pe care l-am făcut compromite chiar rezolvarea următoarei probleme. Viața pe care o trăim...
Viorel Ardelean

Iată-mă! (continuare)

de Ardelean Viorel 3.) ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU. Pentru a înţelege măcar parţial cum este cum este Dumnezeu ne vom folosii de o mărturisire de credinţă care descrie în mod succint cum este şi cine este Dumnezeu. Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca şi Spirit Infinit şi Perfect (Ps. 104) în care toate lucrurile, materiale şi fiinţele vii îl au ca şi sprijin şi susţinere, sursa existenţei lor, dar şi sfârşitul lor tot prin Dumnezeu. Dumnezeu în relaţia Sa cu timpul este etern, pentru că El l-a creat, iar în relaţia Sa cu spaţiul, este dincolo de El şi nu-l poate cuprinde. Acelaşi lucru se poate spune şi despre universul spiritual, material, materie și energie, iar acest lucru arată un Dumnezeu Transcendent dar și Imanent în același timp. Dumnezeu se descopere...

Aspecte practice ale conceptului desăvârșirii (continuare)

de Marian Ghita Domnul Isus Cristos a spus în predica Sa de pe munte (Mat. 5-7), „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Mat. 5:48). Aceasta înseamnă că desăvârșirea spirituală este o cerință divină. Ea nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ sau doar la nivelul gândirii; desăvârșirea spirituală trebuie arătată în trăirea vieții creștine, în toate dimensiunile ei. Studiind întregul capitol 5 din Evanghelia după Matei, vedem foarte clar că urmașii Domnului Isus trebuie să fie în trăirea lor oameni desăvârșiți, asemenea lui Dumnezeu Tatăl. Versetul 48 din acest capitol poate fi considerat o concluzie a tot ce Domnul Isus a spus, până la acel punct (vezi „dar” în v. 48, care sugerează o concluzie). Deși Domnul Isus este „Calea, Adevărul și Viața”...