RHODON 1
(a.d. 180) Sfantul Jerome presupunea ca acest Rhodon (2) este autorul operei impotriva Catafrigienilor, si ca tinea, probabil, de Asterius Urbanus (3). Eusebius (4) ne ofera un fragment din opera acestuia, scrisa impotriva lui Marcion si adresata lui Callistion, a carei traducere poate fi gasita mai jos. Acesta ne dezvaluie ca este discipol al lui Tatian si isi exprima intentia de a oferi solutii originale la problemele scripturale pe care Tatian (5) se pare ca le-a explicat intr-o maniera nesatisfacatoare. De asemenea, Rhodon pare sa fi scris si impotriva blasfemiatorului Apelles (6), a carui “Hexaemeron” este o incercare de a-l desfiinta pe Moise; dar ramane neclar daca si-a indeplinit promisiunea legata de un “Epi/Lusij Problemelor (sau intrebarilor) lui Tatian”. Routh a dedicat fragmentului tradus aici sase pagini de notite (7) pe care le ataseaza textului grecesc (al lui Eusebiu) si unei versiuni in latina a aceluiasi text.
“Parerile lor sunt impartite (2)si sustin o parere care n-are nici un fel de
consistenta. Capul unuia din grupurile lor, Apelles, care se mandreste cu
strictetea vietii sale si cu varsta sa, recunoaste ca exista un singur principiu
fundamental (3), dar pune ca profetiile vin dintr-un spirit contradictoriu, iar
in aceasta parere este influentat de o ghicitoare pe nume Phillumene. Altii
insa, printre care se numara si Potitus si Basilicus, chiar Marcian (5), sustin
doua principii fundamentale. Acestia, pe urmele lupului pontic si, la fel ca el,
nereusind sa descopere impartirea lucrurilor, au fost nevoiti sa apeleze la
afirmatia pripita potrivit careia exista doua principii fundamentale, fara sa
aiba insa vreun argument. Altii, deviind de la rau la mai rau, presupun
existenta nu doar a doua, ci chiar a trei naturi. Conducatorul si campionul
acestora din urma este Syneros, dupa cum spun cei ce-i urmeaza invatatura...
Batranul Apelles a intrat in discutie cu noi si a fost acuzat de multe pareri
gresite. De exemplu, el afirma ca oamenii nu trebuie in nici o circumstanta
sa-si reanalizeze crezul (6), ci, odata ce l-au doptat, trebuie sa-l urmeze pana
la capat. A mai spus ca cei care si-au pus nadejdea in Cel Rastignit vor fi
salvati, cu conditia sa fie gasiti facand fapte bune. Dar cea mai ciudata idee
expusa de el a fost, dupa cum am remarcat si alta data, cea legata de Dumnezeu:
a afirmat ca exista un singur principiu fundamental, asa cum spune credinta
noastra...
Cand l-am intrebat: “Cum dovedesti aceasta?” sau “Cum poti afirma ca exista un
singur principiu fundamental?”, a spus ca profetiile se desfiinteaza reciproc,
pentru ca n-au adus nimic adevarat; ca sunt discordante si false si se
contrazic. La intrebarea “De unde reiese ca exista un singur principiu
fundamental?” n-a avut un raspuns, dar a replicat ca se vede silit sa
imbratiseze aceasta credinta. Cand l-am somat sa spuna adevarul, a declarat
solemn ca acestea sunt sentimentele sale si ca nu stie “cum” sa fi un Dumnezeu
necreat, dar crede aceste lucru. Aici am izbucnit in ras si l-am mustrat; caci
pretindea ca este invatator si nu era in stare sa argumenteze ceea ce ii invata
pe altii.”
![]()
Notă Bibliografică:
1 In Eusebius, Hist. Eccl., v.
13.
2 Or Rhodo.
3 Vol. vii. pp. 333-338, this series, where I neglected to insert a reference to
Routh, Rel. Sac., vol. ii. pp. 183-217.
4 H.E., book v. cap. 13.
5 Vol. ii. p. 62, this series.
6 See Origen, vol. iv. p. 567, this series.
7 Rel. Sac., vol. i. pp. 437-446.
1 The Marcionites.
2 Politei/a|. See Migne's note.
3 'Arxh/n. [See vol. vii. p. 365, this series.]
4 Daimonw/shj.
5 Some copies have "Marcion the sailor," and so Tertullian (de
Proescriptionibus) speaks of him. [Vol. iii. cap. 30, p. 257, this series.]
6 To\n lo/gon.