Eclesiologie:

Rolul biblic al diaconilor – Partea 2

de Derek Gentle

 

 

Cum să ştii dacă biserica ta nu a deviat

 

Howard Foshee a enumerat trei evidenţe a faptului că diaconii operează sub conceptul unui bord:

 

(1)              Atunci când toate recomandările majore din partea operaţiilor bisericii şi a comitetelor bisericii sunt prezentate de diaconi fie că trebuie sau nu să meargă în congregaţie.

 

(2)              Atunci când pastorul şi membrii personalului sunt direct responsabili faţă de diaconi mai degrabă decât faţă de biserică.

 

(3)              Când se cheltuieşte o mare parte a resurselor bisericii, cum ar fi facilităţile şi finanţele, trebuiesc aprobate de diaconi. (The Ministry of the Deacon, Howard B. Foshee, Convention Press, 1968, p. 33 [Lucrarea diaconului])

 

Cum au început baptiştii să se întoarcă la conceptul biblic al diaconiei

 

Începând cu subtilitate în anii 1950 şi intensificându-se în anii 1970 au existat respingeri repetate ale conceptului de diaconie care a început în anii 1800. Robert E. Naylor, preşedintele Seminarului Teologic Baptist din Sud, a avertizat în 1955 următoarele: „Există biserici în care diaconii şi-au potrivit lor autoritatea care este contrară cu învăţătura Noului Testament. Aceasta a mers aşa de departe încât s-a dezvoltat şefia. Există un complex de ‚bord’ şi un sentiment general că diaconii sunt ‚directori’ ai bisericii. Nimic nu poate fi mai îndepărtat de geniul baptist sau planul Noului Testament. Oriunde există această condiţie, există în mod inevitabil şi aceia care spun că e nevoie de diaconi. Adevărul e că de astfel de diaconi… nu este nevoie în biserici” (Robert E. Naylor, The Baptist Deacon, Broadman Press, 1955, p. 3-4 [Diaconul baptist]).

 

În anii 1970, Howard Foshee a respins ferm terminologia acelei perioade; el a relatat: „Regretabilul termen ‚bord de diaconi’ a apărut. Fraza este străină faţă de felul în care baptiştii ar trebui să lucreze împreună sub conducerea Duhului Sfânt. O congregaţie baptistă face decizii colective pe măsură ce fiecare membru caută să voteze în convingerea sa sub conducerea Domnului” (Howard B. Foshee, Now That You're a Deacon, Broadman Press, 1975, p. 13 [Acum că eşti un diacon]).

 

Descriind rolul celor şapte diaconi originali, Wayne Dehoney a scris: „Prima responsabilitatea a acestor oameni a fost aceea de a-i asista pe pastori în lucrarea spirituală de păstorire şi de îngrijire de turmă şi să-i elibereze pe pastori pentru lucrarea de rugăciune, predicare şi pregătire. De fapt, aceştia şapte au fost selectaţi de a fi ‚sub-păstori’ ai turmei” (Church Administration Magazine, Nov. 1959, citat de Foshee [Revista administraţiei bisericeşti]).

 

În cadrul capitolului lui Foshee, Înţelege-ţi lucrarea ta ca diacon, subtitlurile lui includ, Lucrarea de diacon iniţiată pentru a împlini nevoile spirituale şi Diaconii ar trebui să organizeze lucrarea.

 

În cadrul acestei perioade s-au făcut disponibile variate materiale despre „Lucrarea familială de diacon” care au fost puse la dispoziţie de către Bordul Şcolii Duminicale şi au devenit populare.

 

Prin anii 1990, aceasta a fost o chestiune decisă în cadrul publicaţiilor denominaţionale şi printre liderii baptişti. În 1991 Jerrry Songer a scris că „Bordul de diaconi şi conceptul de manager de afacere nu mai este deloc un model viabil” (Deacons Leading with Pastor and Staff, Deacons as Leaders, compiled by Robert Sheffield, Convention Press, 1991, p. 87 [Diaconii care conduc cu pastorii şi cu personalul, Diaconii ca lideri]). În 1997, Jim Henry întorcea baptiştilor portretul lui Thomas Collier despre lucrarea diaconilor ca fiind cea de slujire la mese (masa Domnului, masa lucrătorului, şi masa săracilor) ca parte a materialelor sale video de pregătire (Deacons: Partners in Ministry and Growth, Sampson Ministries, 1997, distributed by the Sunday School Board of the SBC).

 

De ce persistă conceptul de ‚Bord de Directori’

 

Există câteva motive pentru care persistă modelul de „Bord de Directori” în cadrul vieţii baptiste:

 

1)     Ca un transfer de la bisericile rurale şi din zilele când ei aveau „predicatori” cu două vocaţii, sau probabil cu sfert de normă, care nu erau pe terenul de a tinde astăzi la lucrare şi la administrare.

 

2)     Datorită că acesta este un sens comun să încurci lucrurile în spatele uşilor închise, aducându-le la podea pentru un vot al bisericii; cine altcineva mai este acolo, în afară de diaconi, care încurcă lucrurile?

 

3)     Deoarece câţiva creştini au darul de administrare (sau îndemânarea în acel domeniu) şi trupul de diaconi este singurul loc din cadrul structurii lor de organizare a bisericii unde există oportunitatea de a sluji Domnului în acest fel.

 

4)     Pentru a oferi o dare de seamă rezonabilă. Fără un astfel de trup, un individ ar putea să devină ispitit să-şi abuzeze încrederea sa.

 

5)     Din experienţele diaconilor cu un trecut în lumea de afaceri (care l-ar include şi pe R.B.C. Howell) sau din instituţiile seculare caritabile. Uneori, acesta a fost singurul model cu care ei să fi avut o reală familiaritate.

 

6)     Deoarece unii diaconi ar fi în afara zonelor lor de confort – poate că ei nu ştiu destul din Biblie pentru a înţelege învăţătura Noului Testament despre oficiul de diacon sau că ei nu se simt confortabili în a face lucrarea. Aşa că ei se ţin de ceea ce se simt confortabili.

 

Abordări în întoarcerea la diaconia biblică

 

Variate abordări sunt folosite de biserici în încercarea de a se întoarce la un model mai biblic pentru diaconie. Cât de departe sunt ei gata să meargă în acest efort este determinat de un număr de variabile care includ şi părerea lor despre aceasta şi accentul pe Scriptură, înţelegerea lor a naturii bisericii, vârsta congregaţiei şi unanimitatea părtăşiei referitor la ce paşi trebuiesc făcuţi în general.

 

1) Schimbarea terminologiei

 

Unele biserici, într-un efort de a-şi îmbunătăţi conceptul bisericii lor despre diaconie, au încercat să se întoarcă la terminologia biblică şi să lase limbajul lumii de afacere. Probabil că ei nu se mai referă la diaconi ca un „bord”, ci ca un „trup”, poate chiar prin eliminarea termenului „directorul bordului”.

 

2) Schimbarea atitudinii

 

Aceste biserici pur şi simplu decid că o schimbare a statutului lor ar fi neînţelept sau nepracticabil, dar pentru ei o abordare şi o mentalitate de genul slujitor în lucrare ar fi în ordine.

 

3) Trecerea la o formă de guvernare bisericească cu bătrâni şi diaconi

 

Biserica baptistă Capitol Hill are această formă de organizare. Mike Dever, pastorul lor spune: „Toate bisericile au avut indivizi care au îndeplinit funcţiile de bătrâni chiar dacă ei au fost numiţi cu alt nume. În Noul Testament, ei erau numit bătrâni sau supraveghetori, şi întotdeauna era mai mult de unul (o pluralitate) despre care se vorbea. De ei era nevoie în Noul Testament şi este nevoie de ei şi acum” (Nine Marks of a Healthy Church: Biblical Church Leadership" See also this section of the Capitol Hills Baptist church constitution [Nouă semne ale unei biserici sănătoase: Conducerea bisericească biblică, vezi de asemenea şi secţiunea despre constituţia bisericii Capitol Baptist Church – materiale în limba engleză cu site-ul aferent, n. tr.]).

 

Aceste biserici selectează bătrâni pentru a supraveghea administrarea bisericii şi se întorc oficiul de diacon înspre rolul de binefacere/asistare din Noul Testament. Bătrânii din aceste biserici includ de obicei şi pe pastor, probabil şi alţi membrii de personal de lucrare, şi membrii laici ai bisericii. ar trebui notat faptul că această abordare ar trebui să necesite ca acei membrii ai grupului de bătrâni să îndeplinească acele calificări din 1 Timotei 3:1-7, inclusiv capacitatea de a învăţa Cuvântul lui Dumnezeu. Unii ar putea întreba, „De ce să nu avem pe diaconi care să funcţioneze ca bătrâni, doar să nu le schimbăm numele?” Dacă diaconii aveau să acţioneze ca bătrânii, oare cine va îndeplini rolul Bibliei desemnat pentru diaconi?

 

Bătrânii ar îndeplini sarcina biblică pentru bătrâni, nu doar prin a fi lideri de afacere bisericească, ci lideri spirituali în cel mai adevărat sens. De exemplu, statutul Bisericii Baptiste Park Avenue din Titusville, Florida, specifică în parte următoarele: „Bătrânii sunt responsabili pentru oferirea viziunii şi direcţiei pentru biserică. Ei sunt responsabili pentru guvernarea bisericii ca reprezentanţi ai poporului lui Dumnezeu. Ei vor păstorii poporul prin oferirea de călăuză spirituală, învăţătură, şi echiparea oamenilor pentru lucrare. Bătrânii, cu asistenţa diaconilor, vor pune la dispoziţia fiecărui membru primirea de îngrijire. Funcţia principală a bătrânilor este de a oferi atmosfera şi structura pentru a permite indivizilor să-şi dezvolte relaţia lor cu Dumnezeu şi unul cu altul prin a se apropia de caracterul lui Isus Hristos şi a funcţiona zilnic în ascultare faţă de Tatăl prin puterea Duhului Sfânt.”

 

4) Schimbarea organizării de diaconi

 

Unele biserici îşi organizează diaconii lor pentru a se îngriji de administraţie şi de lucrare cu ajutorul unor echipe de diaconi. O biserică a început să aibă diaconi administrativi şi diaconi de lucrare. Ar trebui notat faptul că aceasta este într-adevăr o variaţie în a avea bătrâni şi diaconi, nu doar de a schimba numele din diaconi sau a cere cuiva să îndeplinească acele calificări pentru bătrânii bisericii.

 

5) Eliminarea funcţiilor de administrare şi bazarea pe comitete

 

Aceste biserici merg în întregime pentru lucrarea de diaconi şi lasă toate funcţiile administrative personalului şi comitetului bisericii. Uneori, consiliul bisericesc devine echivalentul bătrânilor bisericii care conduc.

 

6) Adăugarea lucrării la responsabilităţile diaconilor

 

Unele biserici încearcă să-i mute pe diaconii lor într-o direcţie mai biblică prin a adăuga lucrarea la conceptul lor de diaconat. Ei nu şterg vechea abordare pentru conducere care, în părtăşia lor, ar produce ostilitate din partea membrilor mai tradiţionali. Diaconii lor continuă să opereze ca un bord de bătrâni, dar adaugă lucrarea la perspectivele lor.

 

Observaţii şi avertizări:

 

1.      Nici o biserică nu ar trebui să încerce vreo schimbare în statutele ei fără să-şi schimbe anterior inima şi mintea; altfel ar rezulta diviziuni serioase în biserică.

 

2.      Nici o schimbare făcută nu ar trebui să creeze un vid. Chiar şi bisericile structurate într-o manieră nebiblică au găsit feluri în care să facă lucrurile. Schimbările nu ar trebui să producă haos.

 

3.      Responsabilitatea oferă protecţie pentru toţi; ar trebui să fie un fel de a lăsa aceasta la locul ei, într-o structură care este biblică şi care produce respect pentru oficiul de pastor şi al altor poziţii ministeriale.

 

4.      Simpla schimbare a terminologiei sau oferirea de vorbe goale faţă de rolurile biblice este insuficient. Lucrarea Domnului trebuie făcută de fapt în felul Domnului.

 

5.      Dacă o biserică vrea să aleagă să folosească pe diaconii ei ca un bord de bătrâni de conducere, atunci aceşti diaconi (denumiţi greşit ca bătrâni de conducere) trebuie să facă lucrarea de bătrâni şi să îndeplinească acele calificări pentru bătrâni, aşa cum sunt enumerate în Scriptură. Altfel, le-ar putea lipsi mentalitatea biblică de a călăuzi biserica. Bisericile care fac aceasta deviază adesea de la misiunea lor dată de Dumnezeu.

 

6.      În cele din urmă, o congregaţie trebuie să decidă dacă ei sunt o biserică sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu – în practică – sau nu. Dacă este aşa, ei vor trebui să-şi structureze guvernarea lor într-un fel biblic folosind terminologia biblică.

 

7.      Scopul diaconilor este de a sluji Domnului prin a conduce lucrarea de îngrijire a bisericii – făcând lucrarea de binefacere, de vizitare a bolnavilor, de a fi alerţi faţă de nevoile spirituale ale congregaţiei – şi prin a promova unitatea din biserică, astfel eliberându-l pe pastor(i) pentru a se concentra asupra rugăciunii şi a slujirii Cuvântul, şi a facilita răspândirea evangheliei.

 

Ar fi necesar pentru diaconi să-şi asume responsabilităţi adiţionale pentru a împlini nevoile lumii moderne, însă nu este niciodată acceptabil să le ştergi pe cele originale, funcţiile biblice ale oficiului acestuia.