Eclesiologie:

Adevărul şi pardoxul

 

 

Capitolul 9

Bătrânii, Episcopii şi Diaconii

 

Cea mai greu de înţeles scară pe care diavolii o vor folosi pentru a produce complotul netrebnicului paradox este referinţa la „o soţie” din Tit şi 1 Timotei. Dar ca de obicei, odată ce LUMINA Scripturii străluceşte prin acest subiect, răutatea este dată pe faţă în mod instantaneu. Slavă Domnului!

 

Tit 1:5c-7 spune: „Să aşezi presbiteri (sau bătrâni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: Dacă este cineva fără prihană, bărbat al UNEI SINGURE NEVESTE, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul (sau: priveghetor), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş…”

 

În 1 Timotei 3:2: „Episcopul (sau privighetor) să fie fără prihană, bărbatul UNEI SINGURE NEVESTE, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii”.

 

În 1 Timotei 3:12: „Diaconii să fie bărbaţi ai UNEI SINGURE NEVESTE, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor”.

 

Atunci când cineva consultă Concordanţa Exhaustivă a lui Strong [STRONG'S EXHAUSTIVE CONCORDANCE], o uimitoare piesă a evidenţei este revelată. În majoritatea cazurilor, cuvântul pentru UNU din limba greacă este „heis” (heis), care înseamnă numeralul primar „1”. Totuşi, în referinţa la „O SINGURĂ NEVASTĂ”, cuvântul grecesc pentru „UNA” nu este acel cuvânt pentru numeralul primar „1”. Într-adevăr, în toate aceste trei cazuri, UNU este „mia" (mia), care înseamnă unui sau primul.

 

În timp ce unii vor încerca să producă confuzie prin faptul că STONG arată că „mia” este un „feminin al” cuvântului „heis” (heis), să li se amintească acestora că concordanţa STRONG este mult mai specifică. Aceasta spune că cuvântul este un „feminin NEREGULAT”. Este chiar un lucru diferit! În ciuda unei astfel de confuzii stricate, totuşi, o investigare mai aprofundată aruncă mai multă LUMINĂ prin întuneric. Aleluia!

 

Cuvântul „mia”, însemnând „primul”, este exact acelaşi cuvânt pentru PRIMUL din Ioan 20:19, Fapte 20:7 şi 1 Corinteni 16:2. Toate dintre aceste versete se referă la „PRIMA zi a săptămânii”. Într-adevăr, putem vedea acest cuvânt ca însemnând „Poziţia numărul unu a unei secvenţe”. De exemplu, PRIMA zi a săptămânii este Ziua numărul unu din secvenţa de şapte zile dintr-o săptămână. Aşa, chiar mai simplu, „PRIMA zi a săptămânii” poate fi văzută ca „ziua numărul unu a săptămânii”, care de sigur că este duminica.

 

Astfel, deoarece vedem acest cuvânt grecesc „mia” în acest fel, acesta poate fi aplicat acelor referinţe la „O SINGURĂ NEVASTĂ”. Adică, se poate vedea ca „PRIMA soţie”, sau ca „Soţia numărul unu” dintr-o secvenţă.

 

Deci, se poate vedea astfel că bătrânii, episcopii şi diaconii trebuie să fie „soţul PRIMEI soţii”, a „soţiei lor numărul unu” dintr-o secvenţă. Şi într-adevăr aceasta ar fi cu certitudine un fundament absolut faţă de principiile de determinarea a adulterului!

 

Un bărbat ADEVĂRAT DE EVLAVIOS nu trebuie să fie perfid cu „soţia tinereţii lui”, PRIMA sa soţie, soţia numărul unu! „Judecata Domnului” din Exod 21:10 a stabilit acest lucru foarte clar. Prin urmare, deci, un bătrân, un episcop, un diacon, va trebui să i se ceară cu certitudine să trăiască în acord cu această „judecată a Domnului” din Exod 21:10. Într-adevăr, pentru că ei trebuie să fie sfinţi, ei încă trebuie să iubească, să binecuvânteze şi să îşi edifice PRIMA lor soţie, „soţia tinereţii lor”, soţia cu care ei au învăţat la început cum să fie un astfel de domn (cu d mic) ADEVĂRAT EVLAVIOS! Da, într-adevăr aceşti domni (d mic) trebuie să urmeze exemplul Domnului (D mare), astfel iubindu-şi soţiile lor, incluzând în mod absolut PRIMELE lor soţii, „aşa cum a iubit Hristos, să iubească la fel cum a iubit Hristos” bisericile.

 

(De asemenea, m-aş putea adânci în faptul că acesta este cuvântul „PRIMA” din traducerea lui „UNA” din „O FIRE”, ca în 1 Corinteni 6:16; dar aşa cum v-am explicat anterior, şi ca să evităm confuzia, am să vă cruţ de acesta…) Cât despre aceia care ar refuza să vadă această revelaţie a „PRIMEI soţii”, atunci să considere următoarele lucruri. De ce nu a spus oare Pavel că bătrânii, episcopii şi diaconii nu trebuie să comită adulter? Este pentru că, într-adevăr, ADEVĂRATUL înţeles al adulterului stabileşte posibilitatea pentru mai mult de o soţie. În plus, aceştia să considere ceea ce înseamnă admiterea unei singure soţii a unui bărbat ADEVĂRAT EVLAVIOS (ca să fie spre edificarea voastră) şi ceea ce înseamnă un alt bărbat ADEVĂRAT EVLAVIOS în legătura admisă de mine ca separat. Dacă este adevărat că Pavel a specificat doar O singură soţie pentru bătrâni, episcopi şi diaconi, oare nu continuă aceasta să dovedească faptul că ALŢI bărbaţi creştini erau autorizaţi să se căsătorească, şi de fapt se căsătoreau, cu mai mult de O singură soţie? Chiar aşa, de ce nu a interzis pur şi simplu Pavel adulterul în loc să spună „O SINGURĂ SOŢIE”? Aceasta stabilea o cerinţă sfântă. Aceasta nu era legată de a avea O singură nevastă ci de a fi soţul unei PRIME soţii, conform „Judecăţii Domnului” din Exod 21:10. Într-adevăr, specificarea a fost o cerinţă spre sfinţenie fără eroare!

 

Astfel, în oricare fel ar privi cineva aceasta, este clar în ceea ce priveşte ADEVĂRUL acestei chestiuni a „UNEI SINGURE NEVESTE” din partea bătrânilor, a episcopilor şi a diaconilor. Chiar dacă cineva respinge „PRIMA soţie” ca înţeles al „UNEI SINGURE SOŢII”, chiar şi ideea separării a „liderilor bisericii” specifici de alţi bărbaţi creştini încă mai confirmă faptul că alţii nu erau preveniţi de la a-şi iubi, a binecuvânta şi a edifica mai mult decât O SOŢIE. Astfel, din nou, capcana celor răi, incorecta doctrină făcută de om a aşa zisului „adulter” (ca opus faţă de ADEVĂRATUL adulter) a fost expus. Da, LUMINA a străpuns întunericul. Şi către ADEVĂRAŢII copii ai Domnului, eu le spun citând din 1 Petru 2:9: „să vestiţi puterile minunate ale Celui (Domnului) ce v-a chemat din întuneric la LUMINA Sa minunată”.