Bibliologie:

Probleme cu referinţă la Traducerea Bibliei în limba Engleză

Introducere

O traducere "interlineară" dintr-o limbă în alta constă în interpretarea cuvânt cu cuvânt, în aceeaşi ordine a cuvintelor ca în limba originală. Aceasta ar părea să fie traducerea literală nu-i aşa? Dar chiar şi o traducere interlineară presupune introducerea în text a unui anumit grad de opinie. Unele cuvinte au mai mult decât un singur sens, şi modul în care sunt traduse cuvintele depinde de felul în care înţelege translatorul contextul cuvântului. Cuvântul grec logoV (logos) poate fi tradus prin oricare din cuvintele: cuvânt; frază; enunţ, maximă; afirmaţie, propoziţie; mesaj; descriere, relatare, raport; discurs. Unii traducători chiar lasă cuvântul NETRADUS în unele locuri, scriindu-l "logos." Când se procedează astfel, practica se numeşte  "transliteraţie".

Totuşi, o traducere interlineară ar fi o HARABABURĂ, datorită regulilor gramaticale diferite în fiecare limbă. În greacă, de exemplu, cuvintele sunt adesea aranjate într-o ordine poetică. Cuvintele nu se citesc neapărat de la stânga la dreapta, ca în engleză. Şi desigur, ebraica se scrie de la dreapta la stânga, ceea ce înseamnă că ordinea cuvintelor ar trebui să fie rearanjată ca să se potrivească cititorului englez. Cu toate acestea, translaţia cuvânt cu cuvânt produce o traducere care este în esenţă ilizibilă, mai ales dacă autorul a încercat să reproducă o anumită expresie.

Idiomurile

Un exemplu obişnuit de idiom ebraic ar fi practica de a repeta pentru a crea un superlativ. În engleză, se schimbă sufixul "er" în "est" pentru a crea un superlativ, dar nu la fel se procedează în ebraică. Sunt o mulţime de alte expresii idiomatice. Iată câteva exemple:

"regele regilor"

Cel mai măreţ rege

"domnul domnilor"

Cel mai mare domn

"veacul veacurilor"

Cea mai îndepărtată eră

"înaintat în zile"

Cel bătrân

"a mânca ţărână"

A experimenta înfrângerea

Structura

Un alt obstacol pe care îl au de depăşit translatorii este cel al structurilor poetice. Traducerea prozei nestructurate oferă mai multă libertate translatorului. Dar cum interpretezi un pasaj care a fost în mod deliberat structurat într-un anumit fel de către autor? În unele cazuri, NU SE POATE. De exemplu, unii psalmi au fost scrişi pentru a fi cântaţi pe melodiile unor cântece populare (cunoscute), ca să fie mai uşor de memorat. Alţi psalmi (9, 34, etc.) au fost scrişi ca acrostih, prima literă a fiecărui vers respectând alfabetul ebraic. Iarăşi, este aproape imposibil de reprodus această structură fără ca traducerea engleză să nu pară bizară!

Ioan 1:1-5, un pasaj cunoscut, conţine o structură interesantă în greacă. Sfârşitul anumitor fraze se leagă de începutul frazei care urmează:

La început era Cuvântul,
şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi  Cuvântul era "Dumnezeu".
El era la început cu  Dumnezeu.

Observaţi cum ultima propoziţie leagă elementele din propoziţiile anterioare. Apoi avem două perechi de cuvinte opuse, urmate de o altă structură ca cea de mai sus.

Toate lucrurile au fost facute prin El,
si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.

In El era viata,
Şi viata era lumina oamenilor.
Lumina lumineaza in intuneric,
Şi
intunericul n-a biruit-o.

Noul Testament „Non-Ecclesiastical” încearcă să reproducă această structură, dar în felul acesta pierde acel "flux" lejer în care se citeşte o carte scrisă în propria ta limbă (i.e., nu o traducere).

Jocuri de cuvinte

Alături de acrostihurile care se găsesc în diferite pasaje din Vechiul Testament, chiar şi Noul Testament conţine diferite jocuri de cuvinte. Cum pot fi reproduse acestea? De multe ori, ele nu pot fi reproduse. Iată un exemplu din Matei 3:

" Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam. "

Ioan Botezătorul cu siguranţă vorbea limba lui maternă aramaică, şi în această limbă apare un joc de cuvinte. Cuvântul pentru "copiii" (fiii) este banim, iar cuvântul pentru "pietre" este abanim. Jioan foloseşte un joc de cuvinte pentru a ajuta poporul să-şi amintească mai uşor că Dumnezeu poate preface aceste abanim în banim!

Iată un alt joc de cuvinte (calambur), datorat pasajului din Ioan 12:25. Aici, Isus pune în contrast două cuvinte care exprimă aproape acelaşi lucru în engleză, dar primul se referă mai mult la viaţa naturală sau pământească, iar al doilea se referă la viaţă sau creştere în general:

"Oricine îşi iubeşte viaţa (yuch) o va pierde,
şi oricine îşi urăşte viaţa (yuch) în lumea aceasta o va păstra
pentru viaţa veşnică (zwh).

Un alt joc de cuvinte similar apare în Ioan 21, unde sunt folosite două cuvinte pentru dragoste, două cuvinte pentru hrană, şi două cuvinte pentru oi!

Mult caz s-a făcut de următorul joc de cuvinte (Mt 16:18), dar în limba originală nu există. De când l-a întâlnit pe Isus (Ioan 1), porecla lui Simon a fost Petru (piatră brută, necioplită), care în aramaică este Kefa. În aramaică, Isus a făcut un joc de cuvinte cu numele lui Petru:"Şi Eu Îţi spun: tu eşti Kefa, şi pe această kefa voi zidi...."

Scris în greacă, cuvântul pentru "piatră" este feminin şi trebuie să fie masculinizat pentru a deveni un nume masculin. Totuşi, jocul de cuvinte ar trebui să fie acelaşi:

"...tu eşti PetroV, şi pe această petra...."

Unii au încercat să extragă un argument doctrinar din forma cuvintelor folosite, dar în realitate, nu se poate spune nimic din aceste cuvinte, ele trebuiau să fie aceleaşi. Orice doctrină trebuie să se bazeze pe contextul celor spuse. Totuşi, în engleză, sună astfel:

"...tu eşti Petru, şi pe acestă piatră (rocă, stâncă)...."

În consecinţă, traducătorii trebuie să indice într-o notă de subsol că Isus a făcut un joc de cuvinte, îndemnat de mărturisirea de credinţă a lui Petru.

Transliteraţiile

Unele cuvinte sunt adesea mai degrabă transliterate decât traduse. În unele cazuri, acest fapt un sens mistic sau cultic care nu a existat în lima originală. NET încearcă să evite acest lucru, dar în unele cazuri, transliteraţia poate fi justificată, în special dacă folosirea cuvântului transliterat este corectă. Iată câteva transliteraţii şi semnificaţia lor.

Transliteraţia

Limba

Semnificaţia

înger

Greacă

Trimis, mesager

diacon

Greacă

slujitor (servitor)

lucrator

Latină

slujitor (al altarului)

episcop

Latină

supraveghetor

apostol

Greacă

reprezentant

exorcist

Greacă

Unul care leagă prin jurământ

demon

Greacă

Fiinţă spirituală

diavol

Greacă (coruptă)

acuzator

Satan

ebraică

duşman

Christos

Greacă

Unsul

boteza

Greacă

Ritual de purificare

În unele cazuri, transliteraţia a fost dusă atât de departe încât semnificaţia se pierde cu totul. De exemplu, mulţi consideră că "Christ" este al doilea nume a lui Isus. Să ne gândim la Ioan 1:41, unde se proclamă "Am găsit pe Mesia (care, tălmăcit, înseamnă Christosul)." Autorul încerca să relateze cititorului de limba greacă semnificaţia unui cuvânt ebraico/aramaic. În engleză, avem un cuvânt străin explicat prin alt cuvânt străin!

Alteori, totuşi, transliteraţia s-ar putea să fie necesară. În ultimul exemplu de mai sus, semnificaţia cuvântului în Greaca classică este cel mai sigur "scufunda." Dar semnificaţia cuvântului botez în greaca iudaică se poate arăta că NU este aceeaşi cu semnificaţia seculară. De aceea transliteraţia cuvântului "botez" este folosită normal aici. Deci nu trebuie să considerăm că toată transliteraţia este o practică greşită care face ca semnificaţia cuvântului să fie şi mai neclară, ci trebuie să nu uităm că (la urma urmei) noi nu citim textul în limba originală.

Stabilirea Textului (Evaluarea, recunoaşterea, înţelegerea)?

Vorbind de text, PRIMA prioritate a translatorului nu este să se ocupe cu nici una din problemele de mai sus ci să  stabileasca textul. Acest lucru înseamnă să întrebe care este textul Ebraic sau Grecesc care trebuie tradus. Cineva urmând un manuscris bizantin poate ajunge la o traducere foarte diferită ale anumitor pasaje faţă de altcineva care traduce un manuscris Alexandrian sau D-Type. De aceea scopul translatorului este să încerce să determine ce înseamnă textul original înainte de a face orice traducere. Înainte de a scrie un cuvânt englez, translatorii trebuie să cunoască cuvintele, propoziţiile, cărţile, etc… pe care ei le traduc. Astăzi de obicei translatorii folosesc una din ediţiile publicate, cum este Nestle-Aland 27. Aceasta lasă decizia de a stabili un text, pe seama celor care au compilat versiunea Nou Testamentală Grecească.