1 Imparati 8

1. Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului.
2. Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului.
3. Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat chivotul.
4. Au adus chivotul Domnului, cortul întâlnirii, și toate uneltele sfinte, care erau în cort: preoții și Leviții le-au adus.
5. Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți, din pricina mulțimii lor.
6. Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul prea sfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
7. Căci heruvimii aveau aripile întinse peste Locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra.
8. Se dăduse drugilor o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul sfânt dinaintea Locului prea sfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi.
9. În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului.
10. În clipa când au ieșit preoții din Locul sfânt, norul a umplut casa Domnului.
11. Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!
13. Eu am zidit o casă care va fi locuința Ta, un loc unde vei locui pe vecie!"
14. Împăratul și-a întors fața, și a binecuvântat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.
15. Și el a zis: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese, când a zis:
16. "Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărățească peste poporul Meu Israel!"
17. Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
18. Și Domnul a zis tatălui meu David: "Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.
19. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu."
20. Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel.
21. Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului.
22. Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins mâinile spre cer,
23. și a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ții legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
24. Astfel, ai ținut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu; și ce ai spus cu gura Ta, împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta.
25. Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu David, când ai zis: "Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.
26. Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința pe care ai făcut-o robului tău David, tatăl meu!
27. Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!
28. Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău.
29. Ochii tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: "Acolo va fi Numele Meu!" Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul acesta.
30. Binevoiește și ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i!
31. Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să facă un jurământ, și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –
32. ascultă-l din ceruri, lucrează, și fă dreptate robilor Tăi; osândește pe cel vinovat, și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat, și fă-i după nevinovăția lui!
33. Când poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-ți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, –
34. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor!
35. Când se va închide cerul, și nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui tău, și dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi –
36. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-l calea cea bună pe care trebuie să umble, și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău!
37. Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel:
38. dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, –
39. ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează, și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor,
40. ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri!
41. Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată, pentru Numele Tău,
42. căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare, și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, –
43. ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!
44. Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
45. ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor, și fă-le dreptate!
46. Când vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată:
47. dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie, și vor zice: "Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău!";
48. dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o, și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
49. ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor: și fă-le dreptate;
50. iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei,
51. căci sunt poporul Tău și moștenirea Ta, și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!
52. Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere!
53. Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne, Dumnezeule!"
54. Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer.
55. Și stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:
56. "Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit.
57. Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58. ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri!
59. Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel,
60. pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El!
61. Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui."
62. Împăratul și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
63. Solomon a junghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire, pe care a adus-o Domnului. Așa a făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului.
64. În ziua aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare, și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic, ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mâncare, și grăsimile jertfelor de mulțumire.
65. Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de șapte zile, și alte șapte zile, adică patrusprezece zile.
66. În ziua a opta, a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat, și s-au dus în corturile lor, veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David, și poporului Său Israel.


Selectați alt capitol de mai jos



sus