2 Imparati 2

1. Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
2. Ilie a zis lui Elisei: – Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și s-au pogorât la Betel.
3. Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieșit la Elisei, și i-au zis: "Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți."
4. Ilie i-a zis: – Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!" Și au ajuns la Ierihon.
5. Fii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, și i-au zis: "Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu; dar tăceți."
6. Ilie i-a zis: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amândoi și-au văzut de drum.
7. Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.
8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat.
9. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: "Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!"
10. Ilie a zis: "Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa",
11. Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.
12. Elisei se uita și striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți,
13. și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, și s-a oprit pe malul Iordanului;
14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: "Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.
15. Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: "Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Și i-au ieșit înainte, și s-au închinat până la pământ înaintea lui.
16. Ei i-au zis: "Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?" Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: "Nu-i trimiteți."
17. Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: "Trimiteți-i." Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit.
18. Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: "Nu v-am spus să nu vă duceți?"
19. Oamenii din cetate au zis lui Elisei: "Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, și țara este stearpă."
20. El a zis: "Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus.
21. Apoi s-a dus la izvorul apelor, și a aruncat sare în el, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură."
22. Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
23. De acolo s-a suit la Betel. Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate, și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: "Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!"
24. El s-a întors să-i privească, și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure, și au sfâșiat patruzeci și doi din acești copii.
25. De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.


Selectați alt capitol de mai jos



sus