Cantarea Cantarilor 2

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2. Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. –
3. Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine.
5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6. Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –
7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea, până nu vine ea! –
8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.
9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.
10. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-a dus.
12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, și se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
13. Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso.
14. Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută.
15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
16. Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.
17. Până la răcoarea zilei, și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart.


Selectați alt capitol de mai jos



sus